Prin politica investiţională a băncii se subânţelege totalitatea activităţilor, îndreptate spre elaborarea şi realizarea strategiilor de gestionare cu portofoliul investiţional, atingerea combinării optimale a investiţiilor directe şi de portofoliu cu scopul asigurării activităţii normale, creşterea operaţiunilor cu profit, menţinerea nivelului admisibil al riscului, a lichidităţii bilanţului la aceste operaţiuni.
Ea este elaborată de către conducerea băncii (posibil impreună cu organizaţiile de consulting în domeniul dat). Momentul important în politica investiţională este elaborarea strategiilor şi tacticii de gestionare cu portofoliul valutar, care impreună cu alte elemente alcătuiesc portofoliul investiţional.
Politică investiţională poate avea două forme de bază: “pasivă” şi “activă”
Politica pasivă este bazată pe presupunerea, că pieţile valorilor mobiliare au un grad mediu de eficienţă, adica preţurile curente la hârtiile de valoare reacţionează exact la toată informaţia accesibilă cercului larg de investitori. Astfel, hârtiile de valoare sunt evaluate în corespundere cu profitabilitatea şi riscul lor.
Banca să îndreaptă către acele produse, care asigură o dispersie uniformă a riscului, astfel încât problemele ce apăr în legătură cu capitalul investit nu determină o scădere importantă a valorii globale a portofoliului. Ca exemplu a politici pasive poate fi constituirea portofoliilor indexate (portofolii care înclud aceleaşi hârtii de valoare, ca şi cele, în baza cărora sunt calculate indecele bursier). În cazul dat valoarea de piaţă a portofoliului urmăreşte dinamica indecelui bursier, cheltuielile minime la susţinerea procurării-vânzării sporite a hârtiilor de valoare duc la creşterea maximă a valorii de piaţă. Investiţiile în valorile mobiliare au caracter lung şi diversificat.
În cazul alegerii politicii investiţionale “active” se efectuiază analiza detaliată a conjucturii pieţei, componenta speculativă este înaltă, investiţiile sunt efectuate pe termen scurt în vederea înoirii componenţei portofoliului, rotaţiile sunt foarte mari, managerul portofoliului având tendinţă de a “domina piaţa” ia decizii permanent, cunoscând cu claritate obiectivele investiţionale pe termen lung şi scurt. Câştigul se obţine nu datorită diversificării portofoliului, dar prin procurarea hârtiilor de valoare promiţătoare (la puncte joase a fluxurilor curente a valorilor de piaţă şi vânzarea la puncte înalte. Altă variantă este căutarea hârtiilor de valoare subevaluate. În cazul dat conţinutul politicii active constă în căutarea valorilor mobiliare, care au abaterea faţă de normă, care (la acelaşi nivel de lichiditate şi risc, ca şi portofoliile pasive) ar oferi venitul înalt datorită creşterii constante a valorii de piaţă.
Această politică este promovată băncile mari, ce au un portofoliu mare de valori mobiliare şi tind spre obţinerea unui profit maxim. Această metodă necesită importante mijloace, deoarece este legat de o activitate înaltă pe piaţa valorilor mobiliare, în care trebuie de bazat pe notele experţilor şi prognozele stării pieţii respective şi pe economie în general.
Principalile caracteristici a acestor politici investiţionale sunt reprezentate în tabelul 6.3.1.
Tabelul 6.3.1.
Caracteristicele politicilor investiţionale
Politica pasivă |
Politica activă |
|
· constituirea portofoliului pasiv · cumpărarea valorilor mobiliare, dinamica cărora este în corespundere cu dinamica pieţii · lipsa rotaţiilor semnificative de vînzare-cumpărarea valorilor mobiliare, care întră în portofoliul investiţional · investiţii se efectuiază pe termen lung · nivelul înalt de diversificarea portofoliului, ponderea anumitor valori mobiliare este mică, riscul de portofoliu este dispersat |
· constituirea portofoliului activ · ponderea înaltă valorile mobiliare subevaluate cu miza pe creşterea cursului, dar care care măreşte riscul de portofoliu · rotaţii speculative mari a valorilor mobiliare, care sunt incluse în portofoliu, cumpărarea-vânzarea activă a lor, tendinţa de a “domina piaţa” · investiţiile se efectuiază preponderent pe termen scurt |
Băncile elaborează strategiile investiţionale conform următoarelor etape prezentate în figura 6.3.1.
|
|||||
|
Stabilirea structurii portofoliului de perspectivă a valorilor mobiliare (raportul investiţiilor în conţinutul larg şi strâns al cuvântului, investiţiilor directe şi de portofoliu, orientarea ramurală sau regională, structura portofoliului după tipurile valorilor mobiliare, după distribuirea riscului, cerinţelor faţa de emitenţi, în care valori mobiliare vor fi investite mijloacele, lichiditatea instrumentelor financiare.
|
Figura 6.3.1. Elaborarea politicii investiţionale a băncii (continuare)
În vederea determinării politicii investiţionale, care va fi promovată de băncă, ea trebuie să analizeze un şir de factori (tabelul 6.3.2).
La întrare caracteristicile portofoliului investiţional sunt: riscul, profitabilitatea şi lichiditatea anumitor instrumente investiţionale. La ieşire – rezultatul indicătorilor riscului, venitului şi lichidităţi portofoliului, vom efectua o analiza mai profundă a factorilor daţi.
Tabelul 6.3.2.
Factori ce inluienţează politică investiţională a băncilor comerciale
Factorii generali |
Factorii externi |
|
· dezvoltarea stabilă a economiei ţării · prezenţa diverselor forme de proprietate în sfera producţiei şi serviciilor, inclusiv în sfera activităţii bancare cu dominarea proprietăţii private şi acţionare · sistemul reglat al actelor legislative şi normative, care reglamentează ordinea emiterii şi circulaţiei valorilor mobiliare şi activitatea participanţilor pieţii hârtiilor de valoare · existenţa instituţiilor pieţii valorilor mobiliare (companii de investiţii, fonduri ş.a.) · circulaţia pe piaţă a valorilor mobiliare de tipuri şi de clase înalte, utilizate în practica internaţională a activităţii investiţionale a băncilor comerciale · existenţa sistemului financiar-creditar cu o structură reglată şi cu o funcţionare perfectă · existenţa pieţii dezvoltate a valorilor mobiliare · existenţa şi pregătirea specialiştilor cu o calificare înaltă în sfera investiţională şi a pieţei valorilor mobiliare. |
· tendinţele indicatorilor economici, cum ar fi nivelul ratei dobânzii şi a inflaţiei · politica economică a autorităţilor centrale · modificările semnficative intervenite pe pieţile bursiere din principalele centre financiare internaţionale · evenimentele politice şi geopolitice importante · atitudinea şi preferinţele clienţilor · dezastre naturale |
