Una din trăsăturile principale ale economiei de piaţă o constituie concurenţa. Pentru fiecare produs există mai mulţi producători şi, deci, mai mulţi vînzători.
Concurenţa joacă un rol important în dezvoltarea economică şi socială a fiecărei ţări deoarece:
- a) stimulează utilizarea, inovaţia, spiritul creativ în rândurile agenţilor economici;
- b) reprezintă calea cea mai bună de satisfacere a intereselor producătorilor şi consumatorilor;
- c) stimulează tendinţa de egalizare a dotării cu factori de producţie a întreprinderilor, întrucît fiecare întreprinzător este interesat să aibă cheltuieli cît mai mici;
- d) favorizează ieftinirea produselor şi serviciilor;
- c) prin mecanismul preţurilor, al acţiunii legii cereri şi ofertei, concurenţa orientează activitatea economică, duce la repartizarea resurselor economice pe ramuri, subramuri, în vederea producerii a ceea ce este necesar, la costuri scăzute, cu eficienţă ridicată.
Acţiunea legii concurenţei poartă caracter obiectiv, această lege exprimă corelaţia dintre producători şi consumatori, precum şi dintre producători şi consumatori în domeniul creării condiţiilor favorabile pentru fabricarea şi realizarea bunurilor materiale şi prestarea serviciilor (7, p.297).
Piaţa, concurenţa întotdeauna au fost antipoduri. În decursul confrontării lor îndelungate anume piaţa s-a dovedit a fi acea putere reală, care a rezistat contra monopolizării totale a eonomiei. Statul se opune concurenţei neloiale, tinzând să ocrotească economia de tendinţele monopoliste. Deoarece economia contemporană este organizată astfel, încît totdeauna dă naştere monopolismului, statul îşi asumă responsabilitate pentru reglementarea activităţii monopoliste.
Concurenţa se manifestă nu numai în interiorul fiecărei economii naţionale, ci şi pe piaţa internaţională.
Uneori în lupta concurenţială se recurge şi la asemenea mijloace cum sînt: spionajul economic, corupţia, şantajul, actele de diversiune, furturile de documentaţie etc.
Ţinînd cont de faptul că concurenţa este o puternică forţă a dezvoltării, în economia de piaţă modernă se promovează diferite măsuri din partea guvernelor, cunoscute sub denumirea de politică antitrust, menite să asigure respectarea concurenţei.
Scopul final al politicii antimonopol este ca în economie să rămînă numai monopolurile naturale. În privinţa altor monopoluri statul promovează o politică antimonopol dură, aplicînd controlul administrativ asupra preţurilor monopoliste, legislaţia antimonopol şi mecanismul organizatoric (4, p.272-280).
