Migraţia este un fenomen demografic firesc care, însă, indiferent de tipul, scopul sau durata deplasării, chiar şi atunci când se desfăşoară în limite normale, are repercusiuni puternice atât pentru ţările sau zonele de emigrare, cât şi pentru cele de imigraţie.
În funcţie de caracteristicile deplasărilor consecinţele pot fi de ordin economic, social dar şi demografic.
Sub aspect economic se pot aminti:
– fluctuaţia sporită, peste normal, a structurii forţei de muncă de la o perioadă a anului la alta;
- frecvenţa mare a fluctuaţiei spontane a forţei de muncă;
- prelungirea artificială şi neeficientă a duratei zilei de lucru, prin timpul de deplasare;
- consumul mare de energie, solicitat de necesităţile de transport;
– supraaglomerarea căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport, fapt ce conturbă celelalte activităţi economice;
– solicitarea de investiţii importante pentru dezvoltarea reţelei de transporturi. Consecinţele sociale apar ca urmare a despărţirii temporare a membrilor familiei, cu
urmări serioase asupra educaţiei copiilor, a relaţiilor dintre soţi, mergând până la dezmembrarea familiei.
Sub aspect demografic se poate semnala, în principal, feminizarea populaţiei în zonele de emigrare, cu toate consecinţele ce decurg din acest proces şi creşterea indicelui de masculinizare în zonele de imigrare.
În ţările cu emigraţie, aceste mişcări provoacă o diminuare considerabilă a ponderii adulţilor, deci a populaţiei active.
Atât în zonele de plecare, cât şi în cele de sosire, migraţiile produc modificări importante în structura pe grupe de vârstă.
