Acest Consiliu, în actuala sa structură, a luat naştere prin Tratatul de Fuziune al celor Trei Comunităţi în 1967. Constituirea acestui for a venit ca o necesitate de a corespunde asupra unor nevoi directive reclamate de noul stadiu al integrării şi de asigurare a programului în cadrul Comunităţii, precum şi de dezvoltarea conlucrării armonioase între statele comunitare.
Componenţa acestui Consiliu, după cum reiese chiar şi din titlu, este dată de miniştri desemnaţi de guvernele naţionale. În funcţie de profilul miniştrilor şi de domeniile de care ei răspund, Consiliul se manifestă fie ca un „Consiliu General”, fie ca un „Consiliu Specializat”. Acest Consiliu General este constituit de miniştri de externe ai statele comunitare, iar cel Specializat este format din titularii portofoliilor din guvernele naţionale pe domenii de activitate. Consiliul General soluţionează problemele generale ale Comunităţii şi se întruneşte, de regulă, o dată pe lună având un rol coordonator. În schimb, consiliile specializate abordează problemele pe domenii de activitate şi se întrunesc ori de câte ori este nevoie prin simpla convocare din partea Preşedintelui, şi la solicitarea unui membru sau la iniţiativa Comisiei Europene.
Prin Tratatul de la Roma, Consiliul Miniştrilor are definite următoarele atribuţii:
- adoptarea legislaţiei comunitare;
- formularea politicilor comunitare;
- finalizarea acordurilor încheiate de Comunitate cu state terţe;
- luarea deciziilor cerute de aducere la îndeplinire a obiectivelor tratatelor comunitare.
Acest Consiliu al Miniştrilor Uniunii Europene este principalul organ legislativ al Comunităţii, manifestându-se pe de o parte ca for al reprezentanţilor statelor membre, iar de pe altă parte, ca şi un organ de luare a deciziilor comunitare.
Caracteristicile de bază al acestui Consiliu al Miniştrilor a Uniunii Europene o reprezintă tocmai acea calitate a sa de for comunitar însărcinat cu adoptarea legislaţiei şi a deciziilor esenţiale ce privesc Comunitatea.
Odată cu Tratatul de Fuziune este recunoscut din punct de vedere juridic un organ auxiliar de sprijin al Consiliului Miniştrilor, denumit Comitetul de Reprezentanţi Permanenţi.
