Pentru a obţine bunuri economice şi servicii, agenţii economici fac cheltuieli cu factorii de producţie care se regăsesc în preţurile rezultatelor obţinute. Costul de producţie numit şi preţ de cost, reprezintă o problematică importantă la nivel microeconomic şi care în condiţiile economiei de piaţă, stă la baza deciziei întreprinzătorului pentru producţia şi oferta anumitor bunuri materiale sau servicii.
Costul de producţie poate fi definit ca fiind:
- totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori de producţie, pe care producătorii le efectuează pentru producerea şi vânzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea de servicii;
- preţul de cost reprezintă totalitatea cheltuielilor fabricantului pentru a produce bunurile economice pe care le vinde sau,
o totalitatea costurilor cu manopera, materialele şi regia pentru a produce ceva sau, o suma cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de producţie.
Caracterizarea costurilor la bază doi parametri:
- Structura costurilor – evidenţiază elementele componente ale acestora, ponderea pe care o ocupă fiecare element în totalul cheltuielilor, precum şi tendinţele manifestate în evoluţia fiecărei categorii de cheltuieli.
În funcţie de natura economică a cheltuielilor structura costului cuprinde următoarele elemente:
- cheltuieli cu factorii materiali de producţie care mai sunt denumite costuri materiale care reprezintă expresia bănească a consumurilor de capital fix şi circulant;
- cheltuieli cu forţa de muncă care sunt denumite costuri ale forţei de muncă şi care au în vedere eforturile făcute de întreprindere cu plata salariilor, contribuţiile la fondul de şomaj, CAS-ul;
- cheltuieli de regie – cheltuielile cu chiriile, încălzitul, iluminatul etc.
- Mărimea (nivelul) costului se determină prin însumarea mărimii absolute a cheltuielilor din care este alcătuit, şi se determină:
- pe unitatea de produs,
- pe întreaga producţie realizată.
