Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii este necesara constituirea unor importante fonduri banesti la dispozitia autoritatilor publice. Mobilizarea resurselor banesti la dispozitia statului are loc pe seama P.I.B. sau a venitului national (V.N.) prin transfer de resurse si implicit de putere de cumparare, de la persoane fizice si juridice la dispozitia organelor administratiei de stat, centrale si locale. De la aceste fonduri se efectueaza transferuri de putere de cumparare catre diversi beneficiari – persoane fizice si juridice.
Prin urmare, au loc fluxuri de resurse banesti in dublu sens – catre si de la fondurile publice – ceea ce genereaza anumite relatii sociale intre participantii la acest proces.
Este vorba de:
- relaţiile care apar între participanţii la procesul de constituie a fondurilor de resurse financiare şi anume: agenţii economici, indiferent de forma de proprietate care desfăşoară activitate în scop lucrativ şi membrii societăţii luaţi în mod individual, ca cetăţeni ai statului care realizează venituri, pe de o parte şi colectivitate, reprezentată prin stat, pe de altă parte;
- relaţiile care apar între colectivitate, reprezentată prin stat, pe de o parte şi beneficiarii fondurilor băneşti care se constituie în economie: întreprinderi, instituţii publice, membri ai societăţii luaţi în mod individual, ca cetăţeni care încasează pensii, alocaţii pentru copii, ajutoare, burse şi alte îndemnizaţii, pe de altă parte.
Relatiile sociale (1 şi 2) aparute in procesul mobilizarii si repartizarii fondurilor de resurse banesti din economie sunt prin natura lor relatii economice, legate indisolubil de repartiţia PIB. În condiţiile existenţei producţiei de mărfuri şi ale acţiunii legii valorii, repertiţia celei mai mari părţi a produsului creat în economia naţională se face prin intermediul banilor, iar relaţiile economice de mai sus sunt exprimate in forma baneasca (valorica), adica sunt relatii financiare sau pe scurt finanţe.
Finanţele publice reprezintă relaţiile economice exprimate valoric (prin intermediul banilor) care apar în procesul repartiţiei PIB în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii.
Trebuie precizat ca nu toate relatiile banesti care apar in procesul repartitiei si circulatiei P.I.B. sunt, concomitent si relatii financiare. Sfera finantelor este mai ingusta decât cea a relatiilor banesti si cuprinde numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare, nu si pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii.
In legatura cu transferul de valoare care genereaza relatii financiare, se impun câteva precizari:
- transferul de valoare are caracterul de transfer de putere de cumparare (aparitia relatiilor este determinata de transferul de valoare, in forma baneasca, de la persoane juridice si/sau fizice la fondurile ce se constituie in economie sau de la aceste fonduri la persoanele juridice sau fizice beneficiare);
- de regula, transferul de valoare se efectueazã fara contraprestatie directa (de pilda, nici un agent economic care a varsat la bugetul de stat o suma de bani cu titlul de impozit pe profit nu are dreptul sa solicite statului nici rambursarea acestuia si nici o alta prestatie de valoare egala. Un liber profesionist care a vărsat la buget o sumă de bani cu titlu de impozit pe venit nu dobândeşte prin aceasta nici un drept de creanţă asupra statului; Sumele primite de la buget de la persoana în cauză, cu titlu de alocaţie de stat pentru copii, pensie de asigurări sociale, etc., nu are nici o legatura directa cu impozitul plătit de aceasta);
- transferul de valoare la si de la fondurile constituite in economie se realizeaza, doar partial, in conditii de rambursabilitate (caracter rambursabil au, de pilda, garantiile depuse de administratorii si cenzorii societatilor comerciale, de persoanele care gestioneaza bani sau alte valori publice, sumele de bani varsate in contul imprumuturilor contractuale de stat etc. De la fondurile publice se fac transferuri în condiţii de rambursabilitate către unele întreprinderi şi către populaţie cu ajutorul mecanismului bugetar sau al celui de credit).
Transferul de valoare care se realizează prin actul de vânzare-cumpărare a unor bunuri reflectă o schimbare a formelor valorii, din forma marfă în forma bani sau invers, deci nu reprezintă transfer fără contraprestaţie de putere de cumpărare. Salarizarea muncii presupune de asemenea un schimb de echivalente şi nu un transfer de putere de cumpărare fără contraprestaţie. În asemenea cazuri, transferul de valoare adăugată dă naştere la relaţii băneşti, dar acestea nu constituie relaţii financiare.
Între relaţiile financiare şi relaţiile băneşti legate de schimbarea formelor valorii există o strânsă legătură, cele dintâi fiind condiţionate de înfăptuirea celor din urmă. Astfel, plata salariului constituie o premisă a prelevării la buget a unei părţi din venitul unui muncitor ori funcţionar sub formă de impozit pe venit.
Aşadar relaţiile financiare apar ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se constituie în economie sau de la acestea către diverşi beneficiari, efectuat prin intermediul banilor, fără echivalent şi cu titlu nerambursabil ori în condiţii de rambursabilitate, după caz, în scopul satisfacerii nevoilor obşteşti.
Dupa modalitatea in care se realizeaza transferul de valoare, in cadrul relatiilor financiare se particularizează:
– relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil (sunt relatii financiare clasice care sunt reflectate in bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat sau in anumite fonduri publice extrabugetare; finanţele publice);
- relatiile care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata,
pentru care se percepe dobânda (acestea sunt relatii de credit, mijlocite de banci sau de alte instituţii specializate);
- relatiile care exprima, dupa caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu (aceste relatii apar in procesul constituirii si repartitii fondurilor de asigurari de bunuri, de persoane si de raspundere civila, a fondului pentru ajutor de somaj etc.);
- relatiile care apar in procesul mobilizarii si repartizarii resurselor banesti la dispozitia unitatilor economice in vederea desfasurarii activitatii economice si a dezvoltarii acestora, pe seama veniturilor realizate, a creditelor bancare, a vânzarii de actiuni, a emiterii de obligatiuni sau pe alte cai (acestea sunt denumite finanţe ale întreprinderii).
În literatura de specialitate, ca şi în vorbirea curentă, noţiunea de finanţe este folosită în dublu sens:
- în sens larg, ea cuprinde toate categoriile de relaţii arătate mai sus;
- în sens restrâns ea cuprinde numai relaţiile financiare având la bază principiile prelevării fără contraprestaţie la fondurile publice de resurse băneşti şi al alocării acestora cu titlu nerambursabil către diverşi beneficiari, adică finanţele publice. În această din urmă interpretare, creditul, asigurările şi finanţele întreprinderilor nu intră în sfera finanţelor publice.
Prin urmare, finantele intreprinderilor, creditul, asigurarile ca si finantele publice deservesc procesul reproductiei largite, contribuind, decisiv, la satisfacerea nevoilor generale ale societăţii.
În cele ce urmează ne vom ocupa de finanţele publice, care sunt legate de constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare la dispoziţia autorităţilor publice.
