Balanţa economiei naţionale reprezintă un sistem de indicatori şi proporţii ce caracterizează din punct de vedere cantitativ şi calitativ reproducerea lărgită, nivelul şi mărimea ei, ritmul de creştere, proporţiile diferitor părţi ale economiei naţionale.
Cu ajutorul balanţei economiei naţionale se asigură legătura unică necesară între toate compartimentele şi indicatorii planului, prognozei dezvoltării economice şi sociale, proporţiile respective în economia naţională. Acestea-s proporţionalităţile dintre fondurile de consum şi de acumulare ale venitului naţional, dintre mijloacele de producţie şi mărfurile de consum, fondurile de compensare şi de asigurare cu mărfuri şi servicii. Pe baza datelor balanţei economiei naţionale se determină indicatorii eficienţei economiei – productivitatea muncii, randamentul fondurilor, consumul specific de materiale, de energie în producţie etc.
Principalele componente ale balanţei economiei naţionale sunt: balanţa producerii, consumului şi acumulării venitului naţional; balanţa patrimoniului naţional, balanţa forţelor de muncă, balanţa legăturilor interramurale ale producţiei şi repartizarea ei.
În balanţa economiei naţionale se reflectă dezvoltarea tuturor ramurilor şi sectoarelor economice independent de forma de proprietate.
De obicei se elaborează balanţe de dare de seamă şi de plan, de prognoză ale economiei naţionale. Balanţele de plan, de prognoză ale economiei naţionale se elaborează de către organele economice de stat cu participarea instituţiilor ştiinţifice pe un termen de un an şi pentru o perspectivă mai îndelungată. Ele sunt un instrument principal de asigurare a legăturii reciproce şi coordonare a principalelor compartimente şi indicatori ai planului, prognozei dezvoltării economice şi sociale, proporţiilor în economia naţională şi legăturii reciproce între ramuri.
Balanţa economiei naţionale de dare de seamă se elaborează anual de către organele de stat de statistică şi arată cum a decurs procesul lărgit de producţie în anul dat. Această balanţă mai poartă denumirea de balanţă statistică a economiei naţionale. Ea se elaborează în ansamblu pe economia naţională, în profil ramural şi pe forme de proprietate.
Din punct de vedere al conţinutului, balanţa statistică a economiei naţionale reprezintă un sistem complex de indicatori şi de tabele prin care se reflectă procesul de reproducţie lărgită ce a avut loc în economia naţională într-o anumită perioadă de timp (vezi 7, p.108-155).
Balanţa economiei naţionale se elaborează în formă de sistem de tabele de balanţă, fiecare dintre ele reflectând anumite părţi şi aspecte ale procesului lărgit de reproducţie. Toţi indicatorii balanţei se elaborează după o metodologie unică, interacţionează între ei şi redau caracteristica multilaterală a reproducerii lărgite.
Principalele tabele ale balanţei economiei naţionale de dare de seamă sunt:
1) balanţa producţiei, consumului şi acumulării produsului social (balanţa materilă centralizată);
2) balanţa producţie, distribuire, redistribuire şi consum finit al produsului social şi venitului naţional (balanţa financiară centralizată);
3) balanţa forţelor de muncă;
4) balanţa fondurilor fixe ale economiei naţionale;
5) balanţa interramurală de producţie şi repartizare a producţiei.
De rînd cu elaborarea tabelelor de bază ale balanţei economiei naţionale se completează tabele de bilanţ şi calcule adăugătoare care concretizează unele procese ale reproducţiei lărgite – balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei, balanţa investiţiilor capitale etc.
Balanţele economiei naţionale de dare de seamă se elaborează în preţuri curente sau în preţurile în care se evaluează circuitul economic (se evidenţiază fabricarea producţiei şi realizarea ei, se efectuează finanţarea economiei, circulaţia mărfurilor etc.). Pentru a caracteriza procesul de reproducţie lărgită în dinamică principalii indicatori ai acestei balanţe se calculează de asemenea şi în preţuri comparabile (vezi.1, p.67).
Tabelele de bază ale balanţei economiei naţionale se completează cu un sistem de calcule analitice suplimentare la principalii indicatori ai dezvoltării economiei ce detalizează procesele reproducţiei lărgite şi rezultatele ei.
Produsul social se materializează în patrimoniul naţional al ţării, reprezentat prin stocurile (rezervele) de mărfuri de care dispune societatea la etapa curentă, create în sfera de producţie şi acumulate în rezultatul depăşirii consumului.
