Publicat în

Conţinutul şi structura capitalului

Conceptul de capital trebuie utilizat de către societăţi comerciale, având la bază necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare. În cazul în care utilizatorii sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit se adoptă conceptul financiar al capitalului, iar dacă aceştia sunt preocupaţi de capacitatea de exploatare a societăţii se adoptă conceptul fizic al capitalului.

Capitalul unei entităţi patrimoniale din orice ramură de activitate poate fi privit sub 2 aspecte:

  • ca factor de producţie
  • ca aporturi ale proprietarilor acesteia

Ca factor de producţie, capitalul reprezintă ansamblul bunurilor aflate la dispoziţia unei entităţi (unităţi patrimoniale) folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii destinate vânzării sau consumului propriu.

Ca aporturi ale proprietarilor entităţii, capitalul se înscrie în pasivul bilanţului, având un rol important în formarea şi dezvoltarea structurii financiare a întreprinderii, astfel capitalul trebuie să reprezinte sursa cea mai importantă de finanţare a activităţii unei întreprinderi.

Finanţarea se efectuează din capital care se procură din 2 surse:

  • surse din interiorul întreprinderii
  • surse din exterior

Sursele interne de procurare a capitalului sunt:

– la înfiinţare – capitalul este procurat prin aportul în numerar sau în natură al acţionarilor/asociaţilor în funcţie de forma juridică a societăţii

– la întreprinderea în funcţiune – sursele se referă la rezerve profit

         Sursele externe se referă la diverse împrumuturi.

       A                                                                                                             P

Active imobilizate                                  Capital permanent

Active circulante                                    Datorii curente (<1an)

Conturi de regularizare                          Conturi de regularizare

 

Capitalul permanent          capitaluri proprii

                                           datorii pe termen mediu şi lung

         Structura capitalului permanent se prezintă astfel:

  1. Capital propriu
  • capital propriu-zis
  • prime legate de capital
  • rezerve din reevaluare
  • rezerve
  • rezultatul reportat
  • rezultatul exerciţiului
  • subvenţii pentru investiţii
  1. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
  • provizioane pentru riscuri
  • provizioane pentru cheltuieli
  1. Datorii pe termen mediu şi lung (>1an)
  • împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni
  • credite bancare pe termen mediu şi lung
  • datorii ce privesc imobilizările financiare

Capitalul propriu-zis

Capitalul este reprezentat de capitalul societăţii, patrimoniul regiei sau patrimoniul public în funcţie de forma juridică a unităţii patrimoniale.

Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate pe baza actelor de constituire a persoanelor juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Acesta este constituit la înfiinţarea societăţii şi reprezintă aportul investitorilor pentru formarea resurselor financiare ale societăţii.

         Primele legate de capital (de emisiune, de fuziune, de aport şi de conversie a obligaţiunilor în acţiuni) reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.

         Rezervele  din reevaluare reprezintă plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale şi trebuie prezentate în bilanţ într-un subpost separat.

         Rezervele sunt:

– rezerve legale – constituite anual din profitul persoanelor juridice în cotele şi limitele prevăzute de lege

– rezerve statutare – constituite anual din profitul net conform prevederilor din statutul acesteia

– rezerve pentru acţiuni proprii – constituite din profitul net pentru susţinerea valorii de piaţă a acţiunilor proprii cotate la bursă      

– alte reserve – pot fi constituite facultativ din profitul net pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri conform hotărârii AGA

         Rezultatul reportat reprezintă profitul sau pierderea exerciţiului anterior a cărui afectare (repartizare sau acoperire) a fost amânată de către AGA şi care va afecta rezultatul exerciţiului curent.

         Rezultatul exerciţiului reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli în situaţia în care veniturile > cheltuielile Þprofit, iar în situaţia inversă Þpierderi.

         Subvenţiile  pentru investiţii

În categoria subvenţiilor se cuprind:

  • subvenţiile aferente activelor (pentru investiţii)
  • subvenţiile aferente veniturilor

Subvenţiile pentru investiţii pot fi primite de la guvern, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.

         Provizioanele  pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:

– litigiile, amenzile, penalităţile, daunele şi alte datorii incerte

– cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie acordată clienţilor

– alte provizioane

Un provizion pentru riscuri şi cheltuieli va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile:

  1. există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior
  2. este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective
  3. suma poate fi estimată

Datoriile pe termen mediu şi lung reprezintă resursele străine aparţinând întreprinderii pe o perioadă mai mare de 1 an.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *