Activitatea economică a întreprinderii se finalizează în efecte utile concretizate într-o serie de bunuri şi servicii apte să satisfacă nevoia socială după parcurgerea fazei schimbului prin monedă.
Sub aspect valoric efectul util al activităţii agentului economic este egal cu diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti dintr-o anumită perioadă.
Venitul reprezintă afluxul de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu cu excepţia sporurilor de la contribuţiile proprietăţii întreprinderii.
Rezultatele financiare sunt dimensionate în funcţie de volumul cheltuielilor de producţie şi volumul veniturilor încasate. Veniturile totale provenite din realizarea cifrei de afaceri şi alte venituri se compun din venituri brute ce rezultă din vînzarea şi încasarea producţiei şi veniturile realizate din alte activităţi. Venitul se evaluează la valoarea venală primită sau care urmează a fi primită scăzîndu-se rabaturile comerciale admise de întreprindere.
Valoarea venală (de piaţă) este suma la care poate fi schimbat un activ sau stinsă o datorie între părţile independente interesate care au acceptat tranzacţia. Venitul se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost obţinut indiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare. În cazul apariţiei diverselor incertitudini constatarea venitului se admite cu respectarea următoarelor criterii:
- A) existenţa unei certitudini ferme ce va arăta că avantajele economice care fac obiectul tranzacţiei vor fi obţinute de întreprindere;
- B) existenţa unei posibilităţi reale de a determina cu exactitate suma venitului.
Veniturile la rîndul său sunt compuse din:
- a) venituri din activitatea operaţionale, adică din vînzări de producţie finite, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate şi alte activităţi, precum şi din producţia aflată în stoc, din subvenţii de exploatare şi orice alte venituri;
- b) venituri financiare, adică venituri din participaţii, titluri de plasament, acţiuni, diferenţe de curs valutar, dobînzi, creanţe imobilizate, etc.
- c) venituri excepţionale – din operaţiuni de gestiune (din despăgubiri şi penalităţi), din operaţiuni de capital (din cedarea activelor subvenţii pentru investiţii), şi altele.
În procesul activităţii, întreprinderea suportă un anumit consum şi cheltuieli.
Consumurile sunt resursele consumate pentru producerea şi prestarea serviciilor cu scopul obţinerii unui venit. Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor cuprind:
- a) cheltuieli din activitatea operaţională care se referă la cheltuieli cu materie primă, materiale, mărfuri, cheltuieli cu lucrări şi servicii efectuate la terţi, cheltuieli cu impozite şi vărsăminte asimilate, etc.
- b) cheltuieli financiare în care se includ cheltuieli privind titlurile de plasament cotate, din diferenţe de curs valutar, cu dobînzile, pierderi din creanţe legate de participanţi, etc.
- c) cheltuieli excepţionale care privesc cheltuielile din operaţiuni de gestiune şi cheltuieli privind operaţiuni de capital;
- d) cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale;
Conform SNC 3 avem consumuri:
- directe
- indirecte
- variabile
- constante
În componenţa cheltuielilor incluse în costul producţiei se încadrează consumurile:
- materiale
- pentru remunerarea muncii
- indirecte de producţie
Cheltuielile totale la rîndul lor se compun din:
- cheltuieli aferente realizării cifrei de afaceri;
- cheltuieli diferenţe veniturilor din alte activităţi.
