Orice întreprindere pentru a-şi atinge obiectivele propuse trebuie să dispună de un anumit aparat de producţie format din maşini, utilaje, clădiri, şi alte mijloace. Pentru a face să funcţioneze aceste valori , întreprinderea trebuie:
- a) să cumpere materie primă;
- b) să asigure stocuri pe diferite stadii ale lanţului de producţie în vederea evitării întreruperilor în activitate;
- c) să vîndă pentru a-şi recupera resursele cheltuite, adică întreprinderea pe lîngă instrumente de producţie mai are nevoie şi de active curente;
1) stocuri
2) valori realizabile pe termen scurt
3) valori disponibile
Drept criteriu de deosebire între activele curente şi mijloacele fixe este criteriul de durată. Din punct de vedere al duratei, activele curente sunt bunuri destinate pentru a fi consumate într-un timp scurt prin încorporarea lor în fabricaţii sau pentru a fi vîndute.
Stocurile au ponderea cea mai mare în structura activelor curente.
Valorile realizabile pe TS sunt alcătuite din creanţe ce se nasc din operaţiuni de exploatare.
Valorile disponibile reprezintă mijloace băneşti.
Necesarul de fonduri depinde de durata ciclului operaţional, de valorile producţiei, de ritmicitatea aprovizionării şi desfacerii. Stocul, la rîndul său, nu trebuie să fie nici prea mic, nici prea mare. Stocul prea redus va produce rupturi, iar stocul prea mare va solicita un necesar exagerat de fonduri.
Necesităţile de capital ale întreprinderii depind de condiţiile de plată ale clienţilor cu menţiunea că cu cît termenul de plată al acestora este mai mare cu atît capitalurile blocate sunt mai mari. Sumele aflate la clienţi în curs de recuperare sunt îngheţate şi lipsesc întreprinderile de investiţii mai rentabile. În acest caz întreprinderea va fi obligată să-şi procure fonduri externe pe care trebuie să le înapoieze. Activele curente sunt o parte a activului economic care se caracterizează prin transformarea permanentă a formelor funcţionale, prin consumarea lor într-un singur ciclu operaţional şi transformarea valorii integrale asupra producţiei în care se încorporează.
În structura activelor curente intră:
- stocuri de materii prime şi materiale
- creanţe pe termen scurt
- investiţii pe termen scurt
- mijloace băneşti
- alte active curente
Structura activelor curente variază de la o întreprindere la alta în dependenţă de specificul şi obiectul procesului de producţie.
- Din punct de vedere al fazelor procesului operaţional în care se găsesc activele circulante (a.c.) pot fi:
- a) a.c. ce ţin de sfera aprovizionării
- b) a.c. ce ţin de sfera producţiei
- c) a.c. ce ţin de sfera comercializării
Ponderea acestor categorii depinde de condiţiile concrete în care se desfăşoară aprovizionarea, producţia şi comercializarea.
- Din punct de vedere al surselor de formare sau de acoperire cu fonduri, a.c. pot fi:
- a) a.c. procurate din fonduri proprii şi atrase
- b) a.c. procurate din fonduri împrumutate
Îmbinarea acestor categorii de fonduri prezintă o importanţă deosebită care trebuie să asigure o reducere a costului capitalului, un grad rezonabil de îndatorare a întreprinderii şi o structură financiară corespunzătoare nevoilor de dezvoltare.
III. Din punct de vedere al formei a.c. sunt:
- a) în formă materială
- b) în formă bănească
- În dependenţă de caracterul surselor financiare de formare, a.c. sunt:
- a) brute, ce caracterizează volumul total al a.c. procurate din capital propriu
- b) nete, ce caracterizează acea parte a volumului a.c. care este transformată din capital propriu şi capital împrumutat pe TL
- În dependenţă de caracterul de participare la procesul de producţie, a.c. sunt:
- a) ce deservesc ciclul de producţie (stocuri, producţia neterminată etc)
- b) ce deservesc ciclul financiar.
Volumul de a.c. depinde de mai mulţi factori:
- nivelul aprovizionării producţiei şi desfacerii
- volumul cheltuielilor
- viteza de rotaţie .
