Fondul Monetar Internațional (inițiale: FMI) este o organizație internațională care are 186 de state membre. A fost constituită prin Tratatul de la Bretton Woods în anul 1944, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.
Pe 22 Iulie 1944 a avut loc Conferința de la Bretton Woods, pentru restructurarea relațiilor internaționale monetare și financiare. Peste 40 de țări au participat la semnarea Acordului de la Bretton Woods care prevedeau proceduri și reguli care vor guverna economia mondială. Acest acord a condus la înființarea BIRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare deasemeni cunoscută ca și Banca Mondială) și FMI (Fondul Internațional Monetar). Aceste instituții sunt cunoscute ca fiind gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods prevedea o rată de schimb valutar stabilă, având ca referință standard, aurul, iar dolarul era singura monedă convertibilă în aur.
FMI – are ca scop principal promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei.
Obiective principale ale FMI sunt :
- promovarea cooperării monetare internaționale și a stabilității valutare
- stimularea creșterii economice
- asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă
- acordare de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți
Funcții :
- monitorizează acțiunile și politicile economice și financiare din țările membre, precum și la nivel global
- acordă asistență tehnică
- creditarea țărilor membre cu dezechilibre în balanța de plăți
Resursele fondului
Resursele Fondului sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata unor cote în funcție de puterea economică a fiecărei țări. Fiecare țară achita cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda națională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45 % a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă.
FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 184 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri și conduce activitățile curente.
FMI în Republica Moldova
Date generale:
- Moldova a devenit membru al FMI la 12 august, 1992.
- Cota Republicii Moldova la FMI constituie 123,2 milioane de Dreptul Speciale de Tragere (DST) (circa 182 milioane dolari S.U.A.), sumă echivalentă cu 0,06 procente din suma totală a cotelor. Puterea de vot a Republicii Moldova în cadrul FMI este de 1482 voturi, ceea ce constituie 0,07 procente din numărul total de voturi.
- În anii 2003-2006 Chişinăul nu a avut program cu FMI, din motiv că autorităţile au considerat că sprijinului financiar oferit de această structură este condiţionat de nişte angajamente foarte dure.
- Moldova a acceptat asumarea obligaţiilor în baza prevederilor articolului al VIII-ea al Statutului FMI la 30 iunie 1995.
- Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc; rata de schimb faţă de valuta străină este determinată de piaţă.
- Guvernatorul Republicii Moldova la FMI este dl Dorin Drăguţanu, Guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei; Guvernator supleant este dl Marin Moloşag, Prim Viceguvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei.
- Dl Age Bakker (Olanda) este Directorul Executiv pentru Moldova în cadrul FMI; dumnealui reprezintă, de asemenea, grupul de ţări Armenia, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Ciprul, Georgia, Israelul, fosta Republică Iugoslavă Macedonia, România şi Ucraina.
- Dl Nikolay Gueorguiev este şeful misiunii FMI (negociatorul principal) pentru Moldova.
- Dl Tokhir Mirzoev este reprezentantul permanent al FMI în Moldova.
Fondului Monetar Internaţional este unul din principalii finanţatori externi ai Republicii Moldova. Datorită suportului oferit de această structură financiară, Chişinăul a reuşit, în mare parte, să-şi menţină rezervele valutare la un nivel necesar pentru stabilitatea economică.
. Criza globală a provocat o recesiune profundă în 2009. Reflectând declinul puternic al exporturilor, remitenţelor și investiţiilor străine directe, cererea internă şi importurile s-au prăbuşit, iar PIB-ul real a scăzut cu 6,5 la sută. Deşi leul s-a depreciat semnificativ, presiunile deflaţioniste au persistat. Deficitul contului curent aproape s-a înjumătăţit, ajungând la 9,5 procente din PIB; cu toate acestea, ţara s-a confruntat cu dificultăți în eforturile de a-și acoperi necesitățile de finanţare externă. Ele au fost totuși acoperite din contul rezervelor Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) precum şi finanţării din partea instituţiilor financiare internaţionale. Volumul creditelor în economie a scăzut, iar ponderea creditelor neperformante în sectorul bancar s-a triplat de la sfârşitul anului 2008 până în prezent; o bancă de mărime mijlocie a falimentat.
Relansarea economiei a început pe la sfârşitul anului 2009, reflectând o îmbunătăţire a condiţiilor pe piețele externe şi măsurile recente de liberalizare a comerţului. PIB-ul real și-a revenit semnificativ în trimestrul al IV-ea al anului 2009, fiind determinat de creșterea în industrie, transporturi şi comerţ. Datorită eliminării mai multor restricții din comerţ, exporturile şi importurile au crescut în termeni anuali, pentru prima dată în ultimele cinci trimestre. Datele recente sugerează că ritmul de relansare a economiei s-a accelerat la începutul anului 2010. Cu toate acestea, majorarea tarifelor la resursele energetice, deprecierea leului, precum şi majorarea accizelor au împins inflaţia până la 8 procente în luna aprilie 2010, inflaţia de bază constituind 5,5 la sută.
Reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internaţional (FMI) în Republica Moldova, Tokhir Mirzoev, consideră că „economia Republicii Moldova se restabilește treptat după recesiune, iar indicatorii recenți indică o creștere economică sănătoasă în prima jumătate a anului”.
Potrivit oficialului FMI, executarea bugetului se realizează cu succes, iar politicile promovate de Banca Națională a Moldovei au ținut în frâu presiunile inflaționiste și au contribuit la stabilizarea situației în sectorul bancar.
„Continuă realizarea programului autorităților susținut de FMI. Rectificarea bugetului pentru anul 2010, prevede redistribuirea unor categorii de cheltuieli, în mare parte cauzată de presiunile exercitate de șocurile recente, în special de inundațiile din vară, de restricțiile la exportul unor mărfuri în Federația Rusă și de majorarea tarifelor la resursele energetice. Deși deficitul bugetar asumat este puțin mai mare decât cel prevăzut în program, ne așteptăm că în procesul executării bugetului se vor realiza economii suplimentare, care vor permite respectarea tuturor indicatorilor bugetari din cadrul programului cu FMI”, a menţionat Tokhir Mirzoev.
„Discuțiile în contextul celei de-a doua evaluări a programului Moldovei, susținut de FMI prin mecanismele de finanțare ECF și EFF, vor avea loc după alegerile parlamentare și formarea noului Guvern. Perioada misiunii este determinată de necesitatea de a axa discuțiile pe bugetul pentru anul 2011, cadrul de cheltuieli pe termen mediu și agenda de reforme structurale a autorităților pentru anul 2011 și pentru anii următori. Finalizarea evaluării a doua în cadrul programului va permite debursarea a 50 milioane de drepturi speciale de tragere (DST) care vor fi utilizate pentru susținere bugetară în anul 2011 (15 milioane de DST) și pentru suplinirea rezervelor valutare ale BNM”, se mai arată în declaraţia reprezentantului FMI.
Până în prezent, Moldova a primit 120 milioane de DST (cca 184 milioane de dolari SUA) în baza mecanismelor de finanțare ECF și EFF ale FMI. Această asistență include 80 milioane de DST (123 milioane de dolari SUA) pentru susținerea directă a bugetului în anul 2010 și 40 milioane de DST (61 milioane de dolari SUA) pentru suplinirea rezervelor valutare ale BNM. În afară de aceasta, autoritățile au utilizat 114,3 milioane de DST (cca 180 milioane de dolari SUA), adică cea mai mare parte din cota Moldovei din fondurile distribuite de FMI pentru facilitarea fluxurilor comerciale și financiare globale, pentru a finanța deficitul bugetar în anul 2009.
Mecanismul extins de creditare (Extended Credit Facility – ECF) a înlocuit Mecanismul de finanţare pentru creşterea economică şi reducerea sărăciei (PRGF) în calitate de instrument principal al Fondului de suport financiar pe termen mediu pentru ţările cu venituri mici, asigurând: un nivel mai mare al accesului la finanţare, condiţii şi mai favorabile, flexibilitate mai mare în privinţa aspectelor programului, şi o condiţionalitate optimizată şi mai focalizată. Condiţiile finanţării în cadrul ECF: rata dobânzii zero, perioada de graţie: 5,5 ani, termenul: 10 ani. FMI reexaminează la fiecare doi ani nivelul ratelor dobânzii la toate creditele concesionale. Condiţiile finanţării în cadrul Mecanismului de finanţare extinsă (Extended Fund Facility – EFF): rata anuală a dobânzii este egală cu rata de bază a dobânzii la DST, termenul: 10 ani, perioada de graţie la plata principalului: 4,5 ani.
Asistenţa financiară
Începând cu anul 1993, Moldova a beneficiat de următoarele acorduri cu FMI pentru susţinerea programelor de ajustare economică ale autorităţilor: Mecanismul de finanţare compensatorie şi excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor structurale (STF), acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de finanţare lărgită (EFF) şi Mecanismele de reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) – din 2009 numite
Asistenţa tehnică
FMI a acordat Republicii Moldova asistenţă tehnică într-un şir de sectoare, inclusiv în cel al managementului fiscal, al cheltuielilor, al impozitelor şi taxelor vamale, al sistemului contabilităţii monetare, al supravegherii bancare, al politicii monetare/organizării băncii centrale, precum şi în diverse domenii ale statisticii.
Institutul FMI a oferit instruire funcţionarilor din Moldova în astfel de domenii cum ar fi: politici financiare şi elaborarea programelor financiare, politici externe, operaţiuni monetare şi valutare, balanţa de plăţi şi statistica financiară publică; de asemenea, funcţionarii din Moldova au participat la cursurile şi seminarele oferite de Joint Vienna Institute, în astfel de domenii cum ar fi: contabilitatea băncii centrale, analize şi politici macroeconomice, cheltuieli publice, administrarea şi reforma politicilor fiscale, supravegherea bancară şi diverse domenii ale statisticii.
Fondul Monetar Internaţional a revizuit în creştere previziunile privind evoluţia economiei moldoveneşti în anul 2010, de la 2,5% la 3,2%. Însă Republica Moldova va avea cea mai mică creştere dintre ţările membre ale CSI, cu excepţia Kîrgîzstanului care va înregistra o contracţie economică de 3,5%, potrivit raportului „Perspectivele economiei globale”, realizat de Fondul Monetar Internaţional.
FMI anticipează un deficit al contului curent de 11,2% în anul 2010 şi, respectiv, 11,4% în 2011, însă balanţa între intrările şi ieşirile de valută va fi mai echilibrată decât acum doi ani când ajunsese la minus 16,3%. Deficitul se va reduce către anul 2015 până la minus 7,5%.
În afară de Republica Moldova, doar Ucraina (3,7%) va înregistra o creştere a Produsului Intern Brut sub 4,0% în 2010, urmând să revină la un avans de 4,5% în 2011.
În ceea ce priveşte inflaţia medie anuală, FMI anticipează că preţurile în Republica Moldova vor creşte în acest an cu 7,4% şi cu 6,0% în 2011.
La nivel regional, experţii FMI estimează o inflaţie anuală de 5,2% în 2010 şi 4,1% în 2011, sub nivelul creşterii preţurilor în ţările CSI.
„Economia Republicii Moldova se restabilește treptat după recesiune. Indicatorii recenți indică o creștere economică sănătoasă în prima jumătate a anului, executarea bugetului se realizează cu succes, iar politicile promovate de Banca Națională a Moldovei au ținut în frâu presiunile inflaționiste și au contribuit la stabilizarea situației în sectorul bancar”, potrivit unui comunicat al rezidentului FMI, Tokhir Mirzoev.
Recent, Consiliul de directori executivi al Fondului Monetar Internaţional a aprobat programul economic cu Republica Moldova pentru anii 2010-2012. Acesta prevede acordarea unui împrumut în valoare de 574,4 milioane dolari SUA (369,6 milioane de drepturi speciale de tragere) şi este cel mai mar împrumut acordat Chişinăului până în prezent.
Programul are drept obiectiv susţinerea eforturilor autorităţilor în vederea restabilirii durabilităţii fiscale şi externe, menţinerii stabilităţii financiare, reducerii sărăciei şi creşterii economice.
Documentul prevede debursarea imediată a circa 93,2 milioane de dolari SUA, iar tranşele următoare vor fi acordate în urma revizuirilor semi-anuale.
Noul program urmează programul pe trei ani finanţat prin Mecanismul de finanţare pentru creşterea economică şi reducerea sărăciei (PRGF), aprobat de FMI în luna mai 2006, care a expirat în luna mai 2009.
În cadrul acestui program, semnat la 5 mai 2006, FMI a acordat Moldovei 88.0 milioane drepturi speciale de tragere din cele 110,88 milioane aprobate de consiliul de directori. În total RM a avut semnate cu FMI şapte acorduri, însă după anul 2000 a obţinut doar o parte din mijloacele aprobate. Reducerea finanţării s-a datorat neîndeplinirii de către autorităţi a mai multor angajamentele asumate prin semnarea acordului. Chişinăul a îndeplinit în totalitate doar primele trei programe semnate cu FMI, ca urmare a fost alocată suma aprobată de consiliul de directori ai FMI.
Pe termen mediu, sunt necesare acţiuni bugetar-fiscale suplimentare. Noi sugerăm ca deficitul structural al bugetului să fie treptat eliminat, având în vedere nivelul scăzut al economiilor în sectorul privat şi accesul limitat al bugetului la finanţare din exterior. În contextul actual aceasta ar implica majorarea soldului total al bugetului consolidat cu cca 5 puncte procentuale din PIB pe parcursul următorilor patru ani. O asemenea sporire a economiilor guvernului va contribui, de asemenea, la asigurarea partenerilor internaţionali de dezvoltare că sectorul public operează în limitele mijloacelor financiare disponibile şi nu contribuie la aprofundarea dezechilibrelor externe. Ţinând cont de sectorul public neproporţional de mare în raport cu nivelul actual de dezvoltare a economiei, noi am sugera realizarea consolidării bugetar-fiscale, în principal, prin limitarea şi stabilirea priorităților pentru cheltuielile curente. În particular, ar trebui examinate mai stringent categoriile mari de cheltuieli, pentru a găsi oportunităţi de economisire, iar eforturile de reformă ar trebui concentrate mai degrabă asupra calităţii, decât asupra magnitudinii.
Politica monetară are ca scop limitarea inflaţiei, fără a împiedica fluxul creditelor. Majorările recente ale ratei dobânzii BNM (cu 200 puncte de bază) au contribuit la stabilizarea aşteptărilor inflaţioniste, atenuând, astfel, efectele secundare ale şocurilor cauzate de preţuri şi calmând piaţa valutară. Însă, deoarece volumul creditării redus şi cererea internă scăzută nu exercită în prezent presiuni inflaţioniste, ar fi oportună o pauză în înăsprirea politicii monetare, pentru a reevalua situaţia privind inflaţia. Ulterior, ar putea fi necesare acţiuni monetare suplimentare, în caz dacă cererea internă se va fortifica simţitor şi/sau dacă vor persista presiuni de depreciere.
Cadrul de politici monetare al BNM ar putea beneficia de o flexibilitate mai mare. Deşi ţintirea inflaţiei trebuie să rămână un obiectiv primordial, orizontul de politici, prin care BNM intenţionează să aducă inflaţia în banda ţintă ar putea fi extins, iar banda ar putea fi lărgită. O asemenea flexibilitate ar putea ţine cont de efectele transmisiei întârziate a acţiunilor politicii monetare, precum şi de incertitudinea mare, legată de istoria fenomenului de inflaţie în Moldova şi expunerea la şocurile externe. Mai mult decât atât, ea ar permite o reacţie mai treptată a politicilor la dinamica inflaţiei, extinzând, astfel, în timp repartizarea costurilor asociate cu readucerea inflaţiei la ţintă. Reuşita acestei politici depinde în mod crucial de menţinerea credibilităţii politicii monetare, care necesită doar o extindere moderată a orizontului de politici (de la un an la doi ani, în corespundere cu practicile aplicate de majoritatea băncilor centrale care ţintesc inflaţia) şi o lărgire echilibrată a benzii. Comunicarea clară a raţiunii şi modalităţilor acestor schimbări este foarte importantă, pentru a nu fi afectat cadrul de politici promovate.
Regimul cursului de schimb flotant, menţinut de Republica Moldova, permite economiei să absoarbă şocurile externe şi să-şi menţină competitivitatea. Metodologia FMI de evaluare a nivelului ratei de schimb în baza datelor curente şi prognozate sugerează că rata de schimb reală este, în linii mari, adecvată. Noi suntem de acord cu opinia BNM că eforturile de gestionare activă a ratei de schimb ar putea fi contraproductive, cauzând confuzie în rândurile populaţiei privind obiectivele reale ale politicii monetare şi cauzând prejudicii exporturilor ţării.
Indicatorii financiari denotă existenţa unui sistem bancar stabil. Integrarea financiară limitată a ţinut Moldova la o parte de turbulenţele financiare internaţionale. Băncile şi-au menţinut lichiditatea şi capitalul la niveluri bune, a fost minimizată expunerea la active străine sau instituţii cu probleme. Mai mult, interdependenţa joasă limitează riscurile sistemice în cazul falimentului unor bănci individuale.
Totuşi, nivelul înalt de credite neperformante şi împrumuturile în valută străină constituie un motiv de îngrijorare. Instituţiile financiare resimt efectele declinului activităţii economice din anul trecut asupra calităţii şi profitabilităţii împrumuturilor. Creditele neperformante au depăşit cota de 17 procente, deşi există semnale încurajatoare că punctul culminant a fost deja depăşit. Mai mult, creditele în valută străină constituie peste 40 procente din împrumuturile totale, ceea ce expune la anumite riscuri beneficiarii de credite şi băncile.
Agenda de tranziţie rămâne nefinalizată. Conform rezultatelor diverselor evaluări internaţionale ale mediului de afaceri, Moldova mai rămâne încă în urma altor ţări cu nivel similar de dezvoltare în domenii importante, cum ar fi protecţia investitorilor, accesul la finanţe şi rigiditatea pieţei muncii,.
Trebuie examinată posibilitatea reorientării spre creşterea bazată pe export. În ultimii ani, economia se baza preponderent pe consumul alimentat de remitenţe, care, în anul 2008, depăşea 110 procente din PIB. Pentru moment, acest model de creştere va rămâne important, dar cota forţei de muncă moldoveneşti care lucrează peste hotare a atins deja 40 la sută, ceea ce e aproape de limită, în timp ce legăturile migranţilor cu ţara natală devin tot mai slabe cu timpul. Sporirea cotei Moldovei pe pieţele mari ale partenerilor comerciali principali din est şi din vest ar putea contribui la un salt puternic şi durabil de creştere, după cum demonstrează experienţa altor economii din regiune.
Reformele structurale, cu mult întârziate, sunt, prin urmare, esenţiale pentru consolidarea creşterii bazate pe export şi crearea locurilor de muncă, precum şi pentru asigurarea competitivităţii. Autorităţile deja au eliminat un şir de restricţii la export şi import şi au simplificat procedurile de licenţiere şi control vamal, însă mai sunt multe de făcut în acest domeniu. Protecţia mai bună a drepturilor creditorilor ar facilita accesul la credite. Trebuie, de asemenea, de menţinut competitivitatea preţurilor prin evitarea politicilor care determină o rată de schimb valutar supraevaluată şi prin menţinerea creşterii reale a salariilor în proporţie cu creșterea productivității. Mai mult decât atât, expunerea monopolurilor interne la un nivel mai mare de concurenţă prin eliminarea barierelor de intrare ar duce la reducerea preţurilor şi îmbunătăţirea serviciilor. Revizuirea legislaţiei cu privire la salarizare, în scopul sporirii flexibilităţii procedurii de angajare şi disponibilizare şi reducerii rigidităţii condiţiilor de salarizare, va contribui la crearea locurilor de muncă. Un asemenea program de reformă ar crea un ciclu, în care creşterea productivităţii va ajuta ţara să atragă investiţii străine şi know-how, iar acestea, la rândul lor, vor spori şi mai mult productivitatea, suplimentar la crearea locurilor de muncă.
În ansamblu, perspectivele de creştere ale Moldovei depind de capacitatea sa de a menţine stabilitatea macroeconomică şi de a-şi spori prezenţa pe pieţele externe. Astfel, sporirea economiilor publice pentru restabilirea durabilităţii bugetar-fiscale şi intensificarea reformelor structurale în scopul atragerii investiţiilor străine şi impulsionării productivităţii totale sunt esenţiale pentru asigurarea caracterului durabil al creşterii veniturilor şi reducerii sărăciei.
Pentru susţinerea economiilor convalescente, FMI recomandă consolidarea bugetelor naţionale şi eliminarea diferenţelor de bilanţ la bănci şi demararea unor noi „locomotive” de creştere. Pentru Moldova acestea ar fi exporturile şi reformele structurale: ameliorarea mediului de afaceri şi eficientizarea sectorului public.
Site-ografie:
