Se exercită după efectuarea actelor şi operaţiunilor cu caracter financiar şi are drept scop verificarea regularităţii şi legalităţii acestora. Un rol important este atribuit Curţii de Conturi, aceasta realizând un control financiar (ulterior) cu privire la modul de formare, administarre şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public (art. 140 alin. I Constituţie).
5.1. Auditul financiar exetrn realizat de Curtea de Conturi
5.1.1. Reglementare juridică
Constituţia României oferă temeiul juridic general cu privire la controlul Curţii de Conturi, art. 140 – „Curtea de Conturi”, integrat în Titlul IV, intitulat „Economia şi finanţele publice”. Reglementarea specială o constituie Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată65, lege organică, esenţial modificată prin Legea nr. 217/200866 (denumită, în continuare, Legea nr. 94/1992).
5.1.2. Identitatea Curţii de Conturi
Potrivit Constituţiei României, „Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului formare, administrare şi de întrebuinţare a surselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice (Legea nr. 94/1992), litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate”67.
Curtea de Conturi are o identitate distinctă şi inconfundabilă, la baza funcţionării sale stând două principii de bază: unicitatea şi autonomia68. Unicitatea. Operaţional, Curtea de Conturi constituie singura entitate competentă să certifice acurateţea şi veridicitatea datelor din conturile de execuţie verificate69 şi să emită certificatul de conformitate, în situaţia în care constată
regularitatea conturilor. Nicio altă autoritate nu se poate pronunţa asupra datelor înscrise în conturile de execuţie, decât provizoriu.
Curtea de Conturi exercită în exclusivitate controlul execuţiei bugetelor Camerei Deputaţilor, Senatului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constituţionale, Consiliului Legislativ şi Avocatului Poporului.
Instituţional, conducerea se exercită de plenul Curţii de Conturi, compus din 18 membri – consilieri de conturi, numiţi în condiţiile Legii nr. 94/1992 de Parlament. În structura Curţii de Conturi se cuprind departamente, camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti – structuri fără personalitate juridică şi un secretariat general70.
Autonomia. Autonomia Curţii Constituţionale are ca suport normativ dispoziţiile Constituţiei şi ale legii speciale. Curtea de Conturi se impune ca o instituţie a ordinii de drept; ea nu este o „supraputere”, nici o „putere de stat”. Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Constituţie şi în legea sa organică şi reprezintă România în calitatea sa de instituţie supremă de audit în organizaţiile internaţionale de profil71.
Curtea de Conturi decide în mod autonom asupra programului său de activitate.
Curtea de Conturi – Parlamentul României. Controalele Curţii de Conturi sunt iniţiate din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlament, numai în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege.
Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului general consolidat din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.
Ori de câte ori consideră necesar, Curtea de Conturi înaintează Parlamentului şi, prin camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, consiliilor locale, judeţene şi al municipiului Bucureşti rapoarte în domeniile în care este competentă. Curtea de Conturi – Camera Deputaţilor şi Senatul. Camera Deputaţilor şi Senatul pot cere Curţii de Conturi efectuarea unor controale privind modul de gestionare a resurselor publice, în limitele competenţelor sale, hotărârile date în acest sens fiind obligatorii pentru Curtea de Conturi. La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează cele constatate.
În afara acestor situaţii, nicio altă autoritate publică nu o poate obliga. Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente, informaţii, necesare exercitării atribuţiilor sale, cu respectarea confidenţialităţii asupra acestora, poate colabora cu organisme internaţionale de profil şi poate exercita, în numele lor, controlul asupra gestionării fondurilor puse la dispoziţia României, dacă această competenţă este stabilită prin acorduri, tratate sau alte înţelegeri internaţionale.
5.1.3. Atribuţiile de audit financiar extern ale Curţii de Conturi
Potrivit Legii nr. 94/1992, art. 16 alin. (1), Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.
5.1.3.1. Entităţi publice auditate. În cadrul competenţelor sale legale, Curtea de Conturi desfăşoară activităţi specifice asupra următoarelor categorii de entităţi publice:
- a. statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice autonome sau nu;
- Banca Naţională a României;
- c. regiile autonome;
- d. societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;
- e. organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile î care prin lege sau prin statutul lor se prevede acest lucru (art. 18).
Curtea de Conturi poate hotărî desfăşurarea activităţilor stabilite de lege şi la alte persoane decât cele sus-menţionate, care:
– beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a altor instituţii publice;
– administrează, în temeiul unui contract de concesiune sau de închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
– administrează şi/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua72.
5.1.3.2. Auditul public extern. Funcţia de control se realizează prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaţionale general acceptate. Auditul public extern desfăşurat de Curtea de Conturi cuprinde, în principal, auditul financiar şi auditul performanţei.
Auditul financiar reprezintă activitatea prin care se urmăreşte dacă situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare, furnizându-se în acest sens o opinie.
Auditul financiar se efectuează asupra următoarelor conturi de execuţie:
– contul general anual de execuţie a bugetului de stat;
– contul anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat;
– conturile anuale de execuţie a fondurilor speciale;
– conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, ale municipiului Bucureşti, ale judeţelor, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale municipiilor, ale oraşelor şi comunelor;
– contul anual de execuţie a bugetului Trezoreriei Statului;
– conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice autonome;
– conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale şi de la bugetele fondurilor speciale, după caz;
– conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
– contul general anual al datoriei publice a statului;
– conturile anuale de execuţie a bugetului fondurilor externe nerambursabile;
– alte conturi de execuţie a unor bugete prevăzute de lege (art. 22).
Curtea de Conturi are competenţa să stabilească limitele valorice minime de la care aceste conturi sunt supuse controlului său în fiecare exerciţiu bugetar, astfel încât în termenul legal de prescripţie să se asigure verificarea tuturor conturilor.
Prin verificările sale la entităţile sus-menţionate, Curtea de Conturi urmăreşte, în principal:
– exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în reglementările contabile în vigoare;
– evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarcini privind urmărirea obligaţiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice;
– utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinaţiei stabilite;
– calitatea gestiunii economico-financiare;
– economicitatea, eficacitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice.
5.1.4. Auditul performanţei. Reprezintă evaluarea independentă a modului în care o entitate, un program, o activitate sau o operaţiune funcţionează din punctul de vedere al eficienţei, economicităţii şi eficacităţii. Curtea de Conturi poate exercita auditul performanţei asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum şi a oricăror fonduri publice.
Prin constatările şi recomandările sale, auditul performanţei urmăreşte diminuarea costurilor, sporirea eficienţei utilizării resurselor şi îndeplinirea obiectivelor propuse.
Auditul performanţei se poate efectua atât la finalul, cât şi pe parcursul desfăşurării proiectelor, programelor, proceselor sau activităţilor.
5.1.5. Certificarea conturilor
Curtea de Conturi exercită auditarea la sediu sau la faţa locului. Auditorii publici externi desemnaţi să auditeze conturile şi celelalte activităţi73 pentru care Curtea de Conturi are competenţă întocmesc rapoarte în care prezintă constatările şi concluziile, formulează recomandări cu privire la măsurile ce urmează a fi luate şi îşi exprimă opinia faţă de acestea, cu respectarea procedurilor proprii, stabilite prin regulamentul aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2)74.
Entitatea auditată poate face obiecţii scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici externi, în termen de 15 zile de la data primirii acestora. Obiecţiile formulate se depun la sediul instituţiei din care face parte auditorul public extern şi vor fi avute în vedere la valorificarea constatărilor. Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit
regulamentului sus-menţionat.
În raport cu situaţiile constatate, auditorii publici externi pot dispune şi:
– restituie conturilor prezentate titularilor acestora, în cazul în care acestea nu întrunesc condiţiile care să facă posibilă verificarea lor, fixând termen pentru completarea sau refacerea lor, după caz;
– completarea şi/sau refacerea conturilor verificate de către entitatea auditată, atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit;
– sesizarea organelor în drept pentru asigurarea valorificării constatării şi informarea entităţii auditate, în situaţiile în care în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale.
Neregularitatea şi nelegalitatea operaţiunilor verificate. În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate75.
Certificatul de conformitate. În situaţia în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate76 şi se comunică entităţii auditate. Certificarea contului verificat nu constituie temei pentru exonerarea de răspundere juridică. Pentru motive întemeiate, în termen de un an de la data la care s-a certificat contul verificat, procedura examinării contului poate fi redeschisă. Situaţiile litigioase generate de aceste actele de control sunt în competenţa de
soluţionare a instanţelor judecătoreşti specializate. Competenţa materială aparţine tribunalelor, Curţii de Apel Bucureşti sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după distincţiile făcute în lege.
