În literatura de specialitate, precum şi în practica bancară şi a auditului financiar-bancar, riscul de credit se consideră risc de bază sau riscul calităţii activelor, care cuantifică probabilitatea nerambursării la scadenţă a creditelor acordate şi a creanţelor aferente.
Obiectivul principal al activităţii de creditare, în cazul oricărei bănci, îl reprezintă fără îndoială acordarea de credite în condiţii de reducere la maxim a expunerii la riscuri şi de asigurare a unei profitabilităţi adecvate.
Banca trebuie să analizeze critic solicitările de credit şi expunerea respectivă la risc, pentru a cuantifica corect nivelul de risc asumat.
Apreciat în unanimitate de specialişti drept cel mai important dintre riscurile pieţei produsului, riscul de credit trebuie gestionat cu maximă atenţie de către instituţia bancară prin:
- • decizii echilibrate de creditare, prin care riscul creditului este corect evaluat;
- • asigurarea unor debitori diverşi, astfel încât pierderile să nu fie concentrate în timp;
- • cumpărarea de garanţii de la terţe părţi – asigurarea creditelor – astfel că riscul de faliment este total sau parţial transferat de la creditori.
Riscul de credit trebuie evaluat mereu prin comparaţie cu mărimea beneficiilor aşteptate de bancă din acordarea creditelor.
Beneficiile directe sunt constituite de dobânzile şi comisioanele încasate la creditul acordat.
Beneficiile indirecte constau în iniţierea sau menţinerea unei relaţii benefice cu clientul, care poate oferi băncii depozite mai mari sau cere o gamă variată de servicii.
Evaluarea riscului de credit are dimensiuni calitative şi cantitative. Etapele în evaluarea calitativă a riscului se referă la obţinerea de informaţii legate de responsabilitatea financiară a clientului, determinarea scopului real al cererii de credit şi de estimarea eforturilor reale ale clientului în vederea rambursării.
Dimensiunea cantitativă a evaluării riscului de creditare constă în analiza atentă a istoricului datelor financiare ale clientului şi proiectarea viitoarelor rezultate financiare.
Principiile analizei riscului de creditare
Analiza riscului de creditare este realizată în scopul evaluării bonităţii clientului, pe baza unor principii cunoscute sub denumirea de cei şase C ai creditului – Caracterul, Capacitatea, Cash-ul, Colateralul, Condiţiile şi Controlul.
Caracterul. În analiza caracterului clientului, banca va dori să se convingă de bunele intenţii în utilizarea creditului şi în rambursarea acestuia.
Capacitatea. Banca trebuie să verifice de la început capacitatea legală, legitimitatea clientului de a cere credit, dacă are competenţa legală de a cere un credit şi statutul juridic care să ofere legalitate semnăturii sale pe un contract de credit.
Cash-ul (numerarul) se referă la posibilitatea clientului de a genera suficient numerar, sub formă de venituri sau fluxuri de numerar.
Colateralul este evaluat prin analiza activelor clientului, pentru aprecierea capacităţii activelor de a obţine produse şi implicit, profit din vânzarea lor.
Condiţiile. Indiscutabil, banca va trebui să ţină seama în permanenţă de cadrul juridic legal al sferei de activitate a clientului.
Controlul constă în verificarea impactului unei modificări în legislaţia care afectează activitatea clientului, presupunând că împrumutul acordat satisface standardele băncii în ceea ce priveşte calitatea creditului.
Pentru a acorda creditul solicitat, banca trebuie să realizeze o analiză financiară amplă a activităţii clientului, bazată pe raportările financiare ale acestuia şi o analiză nefinanciară legată de managementul şi marketingul activităţii clientului, dispunând de cât mai multe informaţii, din surse autorizate.
În tabelul 9.1.1 sunt ilustrate cele mai importante caracteristici ale parametrilor urmăriţi în analiza acordării creditului de instituţiile bancare:
Sursele de informaţii utilizate în derularea analizei riscului de creditare
În evaluarea situaţiei financiare şi a garanţiei clientului, banca se bazează pe informaţii externe, în principal de la client sau de la alte bănci cu care a colaborat clientul.
Băncile au la dispoziţie surse diverse de informaţii, şi anume:
- situaţiile financiare ale clientului – bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxului de fonduri;
- planurile financiare şi nefinanciare ale clientului;
Tabelul 9.1.1
Cele mai importante caracteristici ale parametrilor urmăriţi în analiza acordării creditului de instituţiile bancare
|
Caracterul |
Capacitatea |
Cash |
|
Istoricul clientului Privind rambursarea creditului Experienţa altor bănci cu acest client Performanţele clientului în progno-zarea rezultatelor activităţii sale Ratingul de credit Existenţa unor giranţi pentru credit Proprietatea asupra activelor Vechimea activelor Vulnerabilitatea la uzura morală Valoarea de realizare Gradul de specializare a activelor Gajuri, ipoteci şi restricţii Active în leasing Acoperirea cu asigurare Garanţii emise Poziţia băncii faţă de ceilalţi creditori Situaţia obligaţiilor faţă de risc şi a proceselor intentate clientului Necesităţile viitoare probabile de finanţare |
Identitatea clientului şi a giranţilor Copii ale statutului, convenţiilor, contractelor de societate şi ale altor documente care atestă capacitatea legală a clientului de a lua credit Descrierea istoricului, a structurii legale, a proprietari-lor, a obiectului de activitate, a produselor şi a principalilor clienţi şi furnizori ai activităţii Poziţia clientului în cadrul ramurii şi segmentul său de piaţă Performanţa clientului prin comparaţie cu firme similare Climatul competitiv pentru produsele clientului Expunerea clientului la ciclul de activitate şi la schimbarea tehnologiei Condiţiile pieţei forţei de muncă Impactul inflaţiei asupra situaţiilor financiare Perspectiva pe termen lung a ramurii Reglementările, factorii politici şi de mediu |
Evidenţa istorică a vânzărilor, profiturilor şi dividendelor Acurateţea fluxului de fonduri prognozat Disponibilitatea rezervelor de lichidităţi Viteza de rotaţie a stocurilor, clienţilor şi creditorilor Structura capitalului şi gradul de îndatorare Controlul cheltuielilor Evoluţia acţiunilor Reglementările bancare aplicabile în ceea ce priveşte trăsăturile şi calitatea creditelor acceptabile Documentaţie adecvată Documentaţie de credit întocmită corespunzător Înscrierea cererii de credit în liniile politicii băncii privind activitatea de creditare Informaţii din surse externe specializate – experţi politici – privind factorii externi care ar putea afecta rambursarea creditului |
- raportul auditorilor sau al cenzorilor;
- rapoarte ale băncii;
- rapoarte ale Bursei de valori, ale pieţei extrabursiere;
- publicaţii economice;
- diverse organisme.
Analiza financiară a clienţilor se bazează pe informaţiile financiare furnizate de client: bilanţ şi raport de gestiune, cont de profit şi pierdere, balanţa de verificare, situaţia fluxului de fonduri (cashflow).
Prin această analiză financiară banca urmăreşte să identifice şi să cuantifice riscul performanţei clientului, riscul de lichiditate şi riscul legat de structura capitalului şi finanţare.
Riscul performanţei clientului constă în posibilitatea ca acesta să nu aibă o performanţă satisfăcătoare, să nu genereze profituri acceptabile, care să-i asigure capacitatea proprie de finanţare.
