Republica Moldova şi Ucraina au declarat că integrarea europeană este unul din scopurile lor strategice. Cooperarea vamală şi transfrontalieră este unul din domeniile în care o transformare efectivă este absolut necesară şi ar fi percepută şi susţinută de către Uniunea Europeană.
Cadrul legislativ existent, în comparaţie cu cel privind cooperarea vamală moldo-română, este mai larg, însă acest fapt nu face relaţiile moldo-ucrainene în domeniul vamal mai puţin problematice. Chestiunile vamale sunt reglementate prin următoarele tratate internaţionale:
– Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu privire la ajutorul reciproc şi colaborarea în domeniul vamal de la Kiev din 18 august 1999, care permite serviciilor vamale ale ţărilor vecine să acorde asistenţă reciprocă în vederea prevenirii, investigaţiei şi combaterii încălcărilor legislaţiei vamale;
– Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la punctele de trecere la frontiera de stat moldo-ucraineană şi simplificarea formalităţilor la trecerea frontierei de către cetăţenii care locuiesc în raioanele de frontieră, semnat la Chişinău la 11 martie 1997, care specifică punctele de trecere la frontieră, statutul acestora, trecerea simplificată a frontierei etc.;
– Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere a frontierei de stat moldo-ucraineane, semnat la Chişinău la 11 martie 1997, care prevede instituirea controlului în comun în 7 puncte de trecere a frontierei prin semnarea Protocoalelor separate între organele grănicereşti şi vamale ale ambelor părţi;
– alte documente încheiate la nivel interdepartamenal (Acordul cu privire la cooperare în domeniul combaterii contrabandei şi încălcărilor regulilor vamale, semnat la Chişinău la 20 martie 1993, Memorandumul cu privire la procedura de acordare a ajutorului reciproc, semnat la Kiev la 10 iulie 2001 etc.).
Baza juridică a cooperării vamale moldo-ucrainene nu este suficientă, deoarece practic nu este reglementată problema securizării frontierei de stat pe segmentul transnistrean al acesteia, care este de o importanţă majoră pentru Republica Moldova, în vederea asigurării funcţionării teritoriului vamal unic al statului nostru, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
Pe parcursul ultimilor ani problema securizării frontierei, în special prin înfiinţarea controlului comun a fost abordată în repetate rânduri, atât pe plan bilateral, în cadrul dialogului politic moldo-ucrainean şi a mecanismelor de cooperare existente, cît şi în cadrul organismelor internaţionale, precum sunt UE, OSCE, OMC. Acordând o atenţie deosebită implementării în deplină măsură a Acordului privind organizarea controlului în comun din 1997, partea moldovenească a insistat în permanenţă asupra consolidării bazei juridice referitoare la instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene (din cele 7 puncte de trecere prevăzute pentru organizarea controlului în comun doar 1 este amplasat pe sectorul transnistrean al frontierei – „Kuciurgan-Pervomaisc”). În acest scop, autorităţilor ucrainene i-a fost propusă semnarea unui Protocol adiţional la Acordul din 1997 sau încheierea unui acord nou.
Cu regret, până în prezent obiectivele propuse n-au fost atinse, deoarece partea ucraineană insistă asupra executării în primul rând a Acordului din 1997 şi apoi asupra extinderii cadrului legislativ (semnarea unui Protocol adiţional) în cea ce priveşte înfiinţarea controlului comun pe segmentul transnistrean. Partea moldovenească, la rândul său, insistă asupra efectuării acestor acţiuni în paralel.
O mică excepţie ce ţine de securizarea frontierei o constituie “Protocolul între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la recunoaşterea reciprocă a documentelor de trăsură, comerciale şi vamale şi asigurărilor vamale”, semnat la Kiev la 15 mai 2003, prin care autorităţile ucrainene s-au angajat să respecte în exclusivitate noile rechizite vamale moldoveneşti, introduse în circulaţie încă la 1 septembrie 2001 în legătură cu aderarea Republicii Moldova la OMC.
Un pas concret, însă insuficient, întru implementarea Acordului din 1997 a fost semnarea recentă a protocoalelor între Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova, Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Administraţia Serviciului Grăniceresc de Stat al Ucrainei, Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere rutiere „Criva-Mamalîga”, „Medvejia-Zelionaia”, „Larga-Kelmenţî”, „Briceni-Rossoşanî” şi „Giurgiuleşti-Reni” (Chişinău, 12 ianuarie 2004). Proiectele Protocoalelor pentru punctele de trecere „Kuciurgan-Pervomaisc” şi „Palanca-Maiaki-Udobnoe” încă urmează a fi negociate, semnate şi implementate.
Problemele ce există în calea instituirii controlului comun în cele 5 puncte de trecere la nordul şi sudul republicii sunt: (i) lipsa infrastructurii punctelor de trecere; (ii) necesitatea instruirii personalului acestora.
Problemele în cauză au fost abordate în cadrul celei de-a doua rundă de consultări trilaterale Moldova-Ucraina-UE privind problematica transfrontalieră, ce a avut loc la Bruxelles la 16 ianuarie 2004, pentru soluţionarea cărora este necesar circa 7 mln. 600 mii euro.
Pe lîngă problematica controlului în comun, în contextul securizării frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean, situaţia poate fi îmbunătăţită prin organizarea schimbului periodic de informaţie privind comerţul exterior, controlul valorii în vamă a mărfurilor etc.
Indiferent de aspectele reglementării juridice, colaborarea la frontiera moldo-ucraineană este periclitată considerabil de acţiunile administraţiei tiraspolene separatiste. Astfel, aceasta blochează efectuarea controlului comun moldo-ucrainean în orice formă, pentru a păstra regiunea transnistreană a Moldovei necontrolată. Existenţa acestei regiuni necontrolate de către autorităţile moldovene favorizează dezvoltarea contrabandei, consolidarea grupărilor criminale organizate.
În condiţiile în care obstrucţionismul manifestat de regimul tiraspolean este de natură să compromită securitatea frontierei de stat moldo-ucrainene, contând pe interesul ucrainean de a-şi organiza frontiera comună cu Republica Moldova, este necesară o coordonare strânsă a eforturilor noastre şi sprijinul ucrainean în acest sens. Este evident că pe sectorul transnistrean al frontierei un rol, deja de ordin politic, important ar trebui să-i revină Ucrainei.
Priorităţi pe termen scurt:
– negocierea, semnarea şi implementarea Protocoalelor cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere „Palanca-Maiaki-Udobnoe” şi „Pervomaisc-Kuciurgan”, prevăzute de Acordul din 1997. La acest capitol este necesar de obţinut sprijinul Uniunii Europene;
– semnarea şi implementarea Protocolului cu privire la coordonarea formei şi rechizitelor informaţiei, ce se transmite între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei;
– semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la schimbul scrisorilor de însoţire;
– semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la cooperare în domeniul controlului valorii în vamă a mărfurilor, ce se deplasează peste frontiera vamală a Republicii Moldova şi Ucrainei.
Priorităţi pe termen mediu:
- instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei prin semnarea şi implementarea Acordului între Republica Moldova şi Ucraina privind controlul comun al trecerii frontierei de stat (unui Protocol adiţional la Acordul din 1997);
- organizarea, pentru început, a controlului comun doar în 5 puncte de trecere internaţionale a frontierei pe sectorul transnistrean, prin care trec principalele fluxuri comerciale.
- extinderea ulterioară a efectelor Acordului în cauză asupra celorlalte 7 puncte de trecere interstatale pe acelaşi sector, solicitarea în acest sens a susţinerii în cadrul UE, OSCE şi OMC;
- adresarea către Uniunea Europeană în scopul obţinerii asistenţei financiare şi tehnico-materiale pentru crearea infrastructurii punctelor de trecere şi instruirea personalului acestora, ceea ce este absolut necesar în scopul asigurării realizării controlului comun în condiţii favorabile;
– crearea prin intermediul asistenţei Uniunii Europene a unei reţele speciale protejate pentru a evita accesul părţilor terţe la informaţia ce va fi transmisă între administraţiile vamale.
