Oare este mai profitabil să se asigure creşterea companiei cu ajutorul resurselor interne sau prin achiziţii şi fuziuni ? Răspunsul la această întrebare depinde de mulţi factori.
Creşterea internă este în general mai lentă şi mai puţin traumatică pentru organizaţie deoarece se realizează pe o perioadă mai lungă de timp, având suficient timp să se adapteze schimbărilor. Dacă însă o companie se grăbeşte să penetreze pe o altă piaţă, să-şi extindă cota existentă sau să abordeze un alt domeniu, o cale mai scurtă şi mai rapidă este achiziţia sau fuziunea.
Creşterea prin achiziţii şi fuziuni poate ajuta la eliminarea multor bariere de intrare cum ar fi : patente şi licenţe, costuri mari de promovare, nevoia de o largă recunoaştere locală, asigurând accesul imediat la noi pieţe.
Deşi există unele excepţii datorită faptului că procesul este ţinut permanent sub control, în general creşterea internă este mai puţin riscantă decât achiziţiile şi fuziunile deoarece acestea necesită o investiţie financiară considerabilă şi susţinută încă de la început. Astfel, dacă compania descoperă că ceva nu merge într-o achiziţie sau fuziune, proiectul se suspendă.
Unele studii[1] susţin că strategiile de creştere internă funcţionează şi se potrivesc foarte bine pentru companiile ale căror produse se află într-un stadiu de început sau de mijloc din cadrul ciclului de viaţă al produsului, astfel putându-se iniţia un proces de lungă durată.
Aproape toate strategiile de integrare orizontală se realizează prin achiziţii şi fuziuni, de asemenea strategiile de integrare verticală şi de diversificare concentrică pot fi realizate prin mijloace interne, achiziţii şi fuziuni. Dar, cea mai bună soluţie este adoptată bineînţeles în funcţie de particularităţile fiecărui caz, situaţie curentă etc.
Intrarea într-o afacere nouă, fără nici o legătură cu afacerea curentă (diversificarea conglomerată) are mai mult succes dacă se realizează prin achiziţii şi fuziuni decât printr-o creştere internă.
Principala problemă care apare în momentul când o firmă încearcă să dezvolte o nouă afacere prin mijloace interne este aceea a lipsei de cunoştinţe şi tehnologie necesare noii afaceri. Din această cauză de obicei, este cel mai bine să accepţi soluţia achiziţiilor şi fuziunilor.
[1] William F.Glueck and Lawrence R.Jaunch – Business Policy and Strategic Management, 4th edition, McGraw – Hill, New York, 1994, p.217.
