Titlurile (instrumentele) financiare derivate, denumite pe scurt derivate, sunt contracte la termen ce creează drepturi şi obligaţii legate de vânzarea / cumpărarea virtuală şi eventual fizică a unui activ şi care sunt utilizate preponderent sau exclusiv pentru fructificarea valorii lor de piaţă, derivată din evoluţia preţului activului lor de referinţă.
În acord cu această definiţie includem în categoria titlurilor derivate următoarele tipuri de contracte:
- contractele futures
Acestea sunt contracte bursiere la termen, standardizate, care crează obligaţii de vânzare sau cumpărare virtuală şi eventual fizică a activului suport până la scadenţa lor, la un preţ convenit în momentul încheierii tranzacţiei.
O categorie a acestora crează simultan obligaţii de tranzacţionare virtuală şi fizică a activului de referinţă (instrumente monetare sau de capital, mărfuri), în timp ce altă categorie creează exclusiv calitatea virtuală de vânzător sau cumpărător, deoarece activul suport este unul sintetic (indici bursieri sau de altă factură, coşuri de titluri) sau pentru că bursa exclude posibilitatea livrării fizice a activului (de exemplu a valutei). Aceste contracte au o valoare de piaţă, obiectivată prin procedeul marcării la piaţă, şi care devine obiectul propriu – zis al tranzacţiei pentru circa 98% din cazuri.
- Contractele opţionale (opţiunile)
Opţiunile sunt contracte la termen care, în schimbul plăţii unei prime, creează pentru cumpărătorul ei dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra sau de a vinde activul ei de referinţă, până la sau la data expirării opţiunii, la un preţ prestabilit.
Activul suport poate fi şi în cazul opţiunilor, ca şi al contractelor futures, din categoria celor livrabile prin natura lor şi prin regulamentul bursei (de exemplu titluri financiare primare), din categoria activelor livrabile fizic dar nelivrabile prin regulament (de exemplu valute) sau nelivrabile prin natura lor (de exemplu indici).
Aceste contracte au o valoare de piaţă mai complexă, rezultată din însumarea valorii intrinseci şi a valorii timp a opţiunii, iar oportunităţile de valorificare iau în calcul atât valoarea intrinsecă cât şi valoarea de piaţă a opţiunii.
Opţiunile se pot tranzacţiona la burse, fiind în acest caz standardizate, dar şi în afara lor, pe pieţe denumite generic extrabursiere (sau OTC) când termenii lor pot fi negociaţi după preferinţele clientului.
- contractele derivate de swap
Aceste contracte prevăd angajamentul părţilor de a realiza la termenul convenit un schimb reciproc de efecte financiare rezultate din variabilitatea caracteristicilor unor active (de exemplu a dobânzilor variabile ale unor depozite şi nu a depozitelor bancare propriu – zise). Valoarea acestor contracte este variabilă pentru părţile contractante (spre deosebire de contractele forward), datorită variabilităţii caracteristicilor luate în calcul. O situaţie similară o oferă contractele FRA (Free Rate Agreement) pentru diferenţele de dobânzi la termen.
