Publicat în

Definirea înterprinderilor mici şi mijlocii

În ultimul deceniu s-a înregistrat o dezvoltare importantă a micilor afaceri care au luat amploare în statele din S-E Asiei. Ca urmare a dezvoltării acestui sector a crescut prosperitatea, creşterea nivelului de trai şi o dezvoltare importantă atât a acestor state cât şi a celor industrializate.

  1. Drucker spunea că “micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice.” Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naţionale. IMM-urile joacă un rol însemnat în economie din următoarele motive:
  • Supleţea structurilor care le conferă o capacitate ridicată de adaptare la fluctuaţiile mediului economic;
  • Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrială regională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii respective, iar pe de altă parte la reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai, pentru că oferă locuri de muncă;
  • Dimensiunea lor redusă, care contribuie la evitarea birocraţiei excesive şi la evitarea dezumanizării;
  • IMM-urile formează la nivelul individual un ansamblu mult mai uşor de controlat/condus.

 

Nu există o definiţie unanim recunoscută a IMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie o afacere trebuie să îndeplinească anumite condiţii.

Definirea IMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte: 

  • dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal, profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de personal).
  • unitatea de conducere: Confederaţia generală a întreprinderilor mici şi mijlocii (Confederation General PME) afirmă că IMM este o întreprindere stăpânită şi condusă de 1 persoană. Statisticile arată că 45% au fost create şi conduse de una şi aceiaşi persoană.

 

Definiţia IMM-urilor: sunt organisme cu vocaţie industrială sau comercială cu un centru de profit şi cu o singură activitate.

În aprecierea mărimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative şi calitative:

  • cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaţilor, profit
  • calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivităţii muncii, atingerea unui anumit grad al unităţii în mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de comportament.

În SUA întreprinderile sunt considerate mici şi mijlocii dacă numărul proprietarilor (persoanelor) este între 1-20; au o localizare geografică bine determinată, managementul este independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri se învârt în jurul a câtorva milioane de $ (comerţ cu amănuntul: 8 mil $; comerţ cu ridicata 22 mil $).

În UE criteriul principal este cel al numărului de salariaţi clasificat pe 3 categorii:

  • micro-întreprindere: 1-9 salariaţi
  • întreprinderi mici: 10-99 salariaţi
  • întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaţi.

 

România a preluat parţial acest criteriu de clasificare:

  • micro-întreprindere: 1-9 salariaţi
  • întreprinderi mici: 10-49 salariaţi
  • întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

 

Cadrul legal de funcţionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile îşi desfăşoară activitatea în sfera: producţiei de bunuri materiale şi servicii.

 

 

 

 

Aceste întreprinderi pot înfiinţate în orice domeniu de activitate, în general servicii, construcţii generale, comerţ cu amănuntul sau ridicata. În servicii ele oferă servicii specializate cu un pronunţat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafură şi cosmetică, atelier de reparaţii a încălţămintelor, spălătorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atât consumatorilor individuali cât şi întreprinderilor.

În comerţul cu amănuntul IMM-urile oferă mărfuri spre vânzare direct consumatorilor şi ele se pot clasifica în: lanţuri de magazine sau unităţi independente.

În comerţul cu ridicata sunt de regulă intermediari între producţie şi comerţul cu amănuntul. De regulă în construcţii şi industria prelucrătoare există puţine IMM-uri datorită costurilor ridicate şi datorită ciclurilor de producţie relativ lungi.

Organizarea internă a IMM-urilor este influenţată în mod fundamental de două aspecte:

  1. În 80% din cazuri conducerea este asigurată de proprietar ceea ce împiedică într-o anumită măsură apariţia şi manifestarea disocierii de autoritate
  2. Salariaţii sunt slab sau puţin sindicalizaţi ceea ce contribuie la formarea unor relaţii privilegiate între salariaţi şi proprietari. Această relaţie este influenţată de personalitatea conducătorului.

 

Organizarea şi structura IMM-urilor depind de interacţiunea dintre întreprindere şi familia proprietarului, apare necesitatea obiectivă de a gestiona cu mare grijă această interacţiune.

Această situaţie indică mai multe probleme:

  • menţinerea concentrată (eficace) a puterii la nivelul fiecărei generaţii,
  • succesiunea şi transpunerea (transmiterea) puterii,
  • gestionarea unei politici de personal care să permită coexistenţa relaţiilor familiale şi nefamiliale,
  • compatibilitatea evoluţiei întreprinderii cu evoluţia familiei.

În general se conturează în viaţa economică două tipuri de IMM:

  • Mica întreprindere tradiţională care de regulă nu are o strategie pe termen lung, are o piaţă restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor şi eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienţă din generaţie în generaţie.
  • Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun în aplicare o tehnologie de vârf, caută pieţe noi, se orientează spre găsirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un service superior mai ales în ceea ce priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele. IMM-urile moderne de regulă prezintă competenţă în realizarea unui produs complex, competenţă dobândită fie prin studii de specialitate ale angajaţilor fie prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.

 

  • Rolul şi importanţa IMM-urilor

 

Rolul şi importanta IMM-urilor decurg din următoarele trăsături ale acestora:

  • Oferă noi locuri de muncă
  • Favorizează inovarea şi flexibilitatea
  • Se constituie practic în locuri unde personalul se perfecţionează şi de unde se poate îndrepta apoi spre întreprinderile mari
  • Stimulează concurenţa
  • Ajută la buna funcţionare a întreprinderilor mari pentru care prestează diferite servicii sau produc diferite subamsamble
  • Fabrică produse şi prestează servicii în condiţii de eficienţă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *