Bursa este o piaţă perfectă unde se întâlneşte cererea şi oferta de valori mobiliare, în mod organizat şi oficial. Ea este o instituţie specifică economiei de piaţă unde se întâlnesc micii şi marii investitori, intermediarii si societaţile publice în calitate de emitenţi. Această piaţă organizată trebuie să funcţioneze după reguli bine determinate şi respectarea acestora să fie menţinută de diverse organisme interne sau externe bursei.
Pentru funcţionarea unei instituţii bursiere şi pentru crearea pieţei bursiere propriu-zise, pe lângă cadrul legislativ, trebuie să existe un cadru economic care să asigure funcţionarea bursei respective. Astfel, trebuie îndeplinite următoarele principii[1]:
- principiul atomicităţii – bursa ia fiinţă, în general, pe structura unei pieţe dezvoltate, unde există deja subiecţii cererii şi ofertei, nefăcând altceva decât să dezvolte această piaţă;
- principiul omogenităţii – piaţa din zonă să asigure un climat economic, să coexiste un număr cât mai mare de purtători ai cererii şi ofertei;
- principiul fluidităţii – să existe un volum minim de tranzacţii care să asigure existenţa acestei instituţii;
- princpiul adaptabilităţii – atât prin regulamentele proprii, cât şi prin cele avizate de organul de supraveghere, bursa trebuie să se adapteze noilor condiţii de evoluţie a factorilor care au impus-o.
Astfel, de multe ori, viaţa economică a luat-o înaintea reglementărilor teoretice; au apărut permanent pieţe noi, mecanisme şi instrumente noi de tranzacţii, etc;
- principiul corectitudinii – prin regulamentele emise, bursa trebuie să impună anumite sisteme de garantare, astfel încât să nu apară litigii între părţile care tranzacţionează. De asemenea, bursa trebuie să asigure şi condiţiile pentru realizarea eficientă a ordinelor pe care purtătorii cererii şi ofertei le transmit în piaţă;
princpiul neutralităţii – activitatea nu trebuie viciată de factori perturbatori (zvonuri, concurenţă neloială, informaţii confidenţiale ş.a.m.d).
[1] Suport Curs Burse internationale de valori si marfuri
