La prima vedere, există tendinţa de a afirma că o cercetare de marketing vizează studierea pieţei. Piaţa este, într‑adevăr, o componentă fundamentală supusă studierii, dar nu este singura. Aria cercetărilor este foarte largă şi eterogenă. Putem investiga diferite aspecte ale pieţei, relativ distincte şi autonome, în care acţionează o cercetare de marketing. Acestea sunt: produsul; consumatorul (sau utilizatorul); distribuţia şi forţele de vânzare; preţul şi condiţiile de livrare; concurenţa; comunicarea şi promovarea; mediul înconjurător şi conjunctura acestuia ş.a.
Fiecare în parte reprezintă spaţii de cercetare vaste, care acoperă părţi şi aspecte diferite ale pieţei, sunt interdependente şi interferează unele cu altele. Ele se pot aborda fie de sine stătător, fie în corelaţie.
În literatura de specialitate, cea mai frecventă modalitate de grupare a domeniilor spre care se îndreaptă atenţia cercetărilor este:
- a) Organizaţia (firma) – ca prim subiect al unei cercetări, cu politica, strategiile şi tacticile de marketing specifice, cu resursele sale financiare, materiale şi umane, utilizate în îndeplinirea obiectivelor stabilite, cu deciziile promovate de managementul adoptat ş.a.m.d.;
- b) Piaţa – ca domeniul cel mai important. În acest caz se studiază o serie de aspecte generale, precum: mărimea, structura, dinamica, capacitatea şi conjunctura pieţei, tipuri de pieţe, factori de influenţă; urmează aspectele specifice – segmente de piaţă, nişe de piaţă, preferinţele consumatorilor ş.a.; aspecte corelative, adică oferta, cererea şi corelaţia dintre ele;
- c)Nevoile de consum, pornind de la modul de apariţie, la dimensionarea şi ierarhizarea lor, legăturile dintre tipurile de nevoi şi încheind cu manifestarea lor sub formă de cerere;
- d) Comportamentul de cumpărare şi de consum – urmărindu‑se factorii de influenţă, dimensiunile, motivele cumpărării produselor, dar şi pe cele ale neacceptării unora ş.a.;
- e) Conjunctura economico-socială ce caracterizează mediul extern al firmei;
- f) Mixul de marketing atât în ansamblu, cât şi pe fiecare componentă în parte: produs, preţ, comunicare – promovare, distribuţie.
În ultima perioadă, se utilizează o nouă grupare pe domenii, aparţinând specialiştilor americani, vorbindu-se despre „ cei 4 C ”: clienţii (customers), concurenţa (competitors), compania (company), climatul (climate)[1].
Alegerea uneia dintre variantele enumerate se realizează în funcţie de natura şi conţinutul problemei pe care dorim să o rezolvăm, de gradul de complexitate, durata şi eforturile necesare.
Ulterior, organizarea cercetării de marketing devine o activitate complexă, care trebuie realizată corespunzător pentru ca rezultatele sale să fie concludente.
[1] T. Gherasim, A. Gherasim – Cercetări de marketing, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 20
