Economia bazată pe cunoştinţe reprezintă un nou tip de economie, radical deosebită de economia de tip industrial sau.

Structura economiei bazată pe cunoştinţe evoluează de la resurse, procese, produse şi sisteme de distribuţie materiale la resurse, procese, produse şi sisteme de distribuţie simbolice. Într-o asemenea economie, „ce se bazează mai mult pe conversia bunurilor intangibile decât pe a celor materiale în produse şi servicii cu valoare adăugată înaltă, produse şi servicii vândute şi consumate pe toate pieţele mondiale de succes, primele ţări ce îşi vor moderniza sistemul lor de producţie se vor bucura, fără îndoială, de avantajul primului venit, aşa cum s-a întâmplat cu acele ţări ce au realizat primele revoluţia industrială”.

Un element esenţial al acestei schimbări este modificarea accentului pus asupra diferitelor componente ale stocului de capital existent în economie. Astfel, capitalul natural (resursele naturale şi mediul înconjurător), o resursă, în mare măsură, neregenerabilă, şi capitalul produs de om (capitalul fizic şi activele financiare), capital regenerabil pe termen scurt, sunt tot mai mult substituite de capitalul uman şi capitalul social, resurse practic inepuizabile.

Trăsăturile definitorii ale economiei bazate pe cunoştinţe sunt următoarele:

• • Primordialitatea cunoştinţelor în toate sferele activităţii economice, datorită impactului decisiv pe care îl au asupra funcţionalităţii şi performanţelor. În procesele de producţie cunoştinţele reprezintă un input mai important decât pământul, banii sau munca ;
• • Concentrarea activităţilor economice, nu asupra producerii de bunuri, ci asupra tratării informaţiilor, acumulării cunoştinţelor şi producerii de bunuri-cunoştinţe ;
• • Fundamentarea activităţilor economice nu în primul rând pe resurse tangibile (pământ, clădiri, echipamente), ci pe resurse intangibile, reprezentate de cunoştinţe şi de minţile oamenilor competenţi ;
• • Capitalul cunoştinţe este un capital special, intangibil, fluid, a cărui posesiune în exclusivitate este dificil de asigurat şi care poate fi preluat şi reutilizat ;
• • Proliferarea echipamentelor şi produselor simbolice, concomitent cu diminuarea relativă a produselor fizice; produsele simbolice se bazează pe informaţii, a căror valoare este independentă de caracteristicile fizice ale acestor bunuri*. Cardurile, comerţul electronic, bankingul electronic, pachetele de programe pentru calculatoare etc. reprezintă categorii de produse simbolice care vor predomina în economia bazată pe cunoştinţe ;
• • Demasificarea producţiei, în sensul eliminării necesităţii de a concentra cantităţi mari de resurse fizice şi umane într-o organizaţie, pentru a putea genera performanţe economice. Primii paşi s-au făcut prin sistemele, „just in time”, prelucrarea bazată pe integrarea computerelor etc.;
• • Dispariţia treptată a frontierelor dintre activităţile din cadrul organizaţiii şi dintre organizaţii la nivel sectorial, regional, naţional şi internaţional. Organizarea centrată pe diviziunea muncii şi ierarhie cedează locul organizării fundamentată pe munca în echipă, interschimbabilitatea sarcinilor şi funcţionalitatea interdepartamentală. Se diminuează treptat diferenţele şi graniţele dintre diverse domenii de activitate şi regimuri, în contextul internaţionalizării activităţilor ;
• • Ponderea majoritară, în continuă creşterea a sectorului de servicii, în ansamblul economiei, în detrimentul sectorului de producţie.

Unităţile de producţie specifice economiei cunoaşterii sunt parteneriatele de idei ce îmbină capacitatea de a produce cunoaştere cu mecanismele diseminării ei cât mai largi şi stimulează capacitatea societăţii  de a o absorbi şi de a o utiliza.

Fireşte, aceste trăsături ale economiei bazate pe cunoştinţe nu sunt exhaustive şi unele dintre ele se percep mai greu datorită stricteţii şi capacităţii absorbtive implicate. În ansamblu, ele oferă o imagine suficient de conturată pentru a sesiza specificitatea economiei bazate pe cunoştinţe şi diferenţele de esenţă vizavi de economia care predomină în prezent.

* Banii au fost, probabil, prima formă simbolică a unui capital, prin intermediul lor înlocuindu-se schimbul pe bază de barter.