Este întâlnită în ţări precum Cuba, China, Coreea de Nord şi prezintă câteva caracteristici:
- este o economie etatizată deoarece proprietatea publică este dominantă, aproape toate mijloacele de producţie se află în proprietatea statului, resursele fiind alocate prin plan;
- este o economie birocratizată deoarece dispune de un mare aparat de stat caracterizat printr-un stil de muncă formalist;
- este o economie ineficientă deoarece bunurile nu sunt produse în raport cu cererea existentă, producătorii realizând bunuri decise de planificatori.
Incapabilă să soluţioneze problemele pe care le-a generat, în multe ţări „foste comuniste”, economia de comandă s-a prăbuşit lăsând locul economiei de traziţie, care nu are nici trăsăturile economiei de comandă şi nici trăsăturile economiei de piaţă, marcând trecerea de la sistemul falimentar al economiei centralizate la economia modernă de piaţă. Problemele pe care trebuie să le soluţioneze fostele state socialiste vizează câteva aspecte:
- stabilizarea macroeconomică;
- preţul şi reforma pieţei;
- crearea sectorului particular;
- privatizarea şi restructurarea întreprinderilor de stat;
- redefinirea rolului statului în economie.
