Înafară de momentele stabilite de contracte, în unele cazuri, legislaţia stabileşte alte efecte decât cele stipulate în contracte şi anume:
1) Rezoluţiunea[1] ce constituie încetarea efectelor unui contract cu efecte retroactive, pentru trecut, care sunt datorate neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una din părţile contractului sinalagmatic[2]. Tradiţional în literatura de specialitate rezoluţiunea este aplicată cazurilor de neexecutare a contractelor, însă practica încheierii contractelor cunoaşte aplicarea procedeului analogic cu rezoluţiunea, dar care nu poate fi desemnat în categoria revocării, având în vedere chiar şi faptul, că revocarea este caracteristică doar uneia din părţile contractuale. Deseori în practică aceste efecte sunt confundate cu revocarea contractului, iar ce este mai rău – cu nulitatea acestuia. Aceasta are loc, cel mai des, datorită efectelor pe care le produce rezoluţiunea. Astfel precum şi în cazul nulităţii rezoluţiunea, de asemenea presupune restituirea tuturor prestaţiilor executate de până la încheierea contractului, însă comparativ cu nulitatea, rezilierea constituie un efect al contractului valabil încheiat.
2) Rezilierea, ce constituie încetarea unui contract cu efecte pentru viitor, care se datorează neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una din părţi la contractul de executare succesivă. în comparaţie cu rezoluţiunea, care se aplică şi contractelor de executare instantanee şi are efecte retroactive, rezilierea se aplică contractelor de executare succesivă şi are efecte doar pentru viitor, toate efectele produse până la momentul inducerii rezilierii, rămânând a avea valoare juridică. Ca şi în cazul rezoluţiunii, rezilierea poate fi indusă nu numai către cazurile de neexecutare a obligaţiilor
contractuale. Aceasta poate apărea ca efect şi în cazul executării corespunzătoare a contractului, dar la expunerea voinţei părţilor. În asemenea caz este vorba despre rezilierea voluntară[3], care, mai menţionăm, este necesar de a o deosebi de revocare a contractului.
3) Caducitatea, ce constituie încetare a contractului prin stabilirea neeficacităţii acestuia datorită intervenţiei unor cauze ulterioare încheierii sale şi independent de voinţa părţilor. Drept situaţie de caducitate a contractului poate servi neeficienta obiectului care urmează a fi realizat, iraţionalitatea acestuia, dispariţia cauzei contractului etc.
4) Răspunderea contractuală, care constituie o instituţie specifică şi care o vom examina-o într-un capitol aparte.
[1] Articolele 734, 735, 737, 738 Cod civil al Republicii Moldova
[2] V. Stoica, «Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile», Bucureşti, 1997, pag. 11
[3] V. Stoica, «Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile», Bucureşti, 1997, pag.17
