Orice operaţiune de comerţ exterior trebuie judecată din punct de vedere al eficienţei economice al raportului dintre rezultate şi cheltuieli, dintre efectele obţinute şi eficienţa depusă. Efectele imediate ale comerţului exterior sunt veniturile realizate din export ca şi bunurile şi serviciile obţinute prin import.
Eforturile = cheltuieli în monedă naţională pentru export şi în valută pentru import. Fiecare agent economic, întreprindere specializată în comerţ exterior apreciază eficienţa exportului prin cheltuiala internă ce se face pentru a obţine unitatea valutară.
Eficienţa importului se apreciază prin cantitatea de lei ce se obţine prin vânzarea pe piaţa internă a mărfii importate cu o unitate valutară..
Există şi alţi indicatori pentru determinarea rentabilităţii comerţului exterior:
- cursul de revenire brut la export = este raportul între preţul produsului pe piaţa internă în lei + cheltuielile de circulaţie până la frontieră în lei şi preţul în valută la frontieră;
- cursul de revenire la import = raportul între preţul producţiei pe piaţa internă (lei) – taxa de import percepută în lei şi preţul de import în valută la frontieră.
Cu cât cursul de revenire realizat (încasări în lei din valorificarea producţiei în economia naţională ce revin la unitatea valutară) este mai mare cu atât este mai avantajos importul.
Eficienţa creşte dacă:
- creşte gradul de prelucrare a mărfii şi a complexităţii serviciilor destinate exportului;
- adâncirea specializării producţiei;
- ridicarea calităţii producţiei;
- modernizarea şi adaptare mediului de prezentare a mărfii la nivelul cerinţelor pieţei moderne;
- reducerea cheltuielilor de producţie.
