Eficienta si productivitate

1. Eficienta – noţiune, indicatorii eficientei

Eficienta reprezintă o caracteristica generala a activităţii umane, punând in evidenta o calitate esenţiala a acesteia. Obiectivul principal in desfăşurarea oricărei activitati il constituie obţinerea celor mai bune rezultate cu resursele existente; in aceste condiţii eficienta este un atribut al omului, al factorului organizat, care reuşeşte sa deosebească din multitudinea interdependentelor cauzale pe cele reale.

Noţiunea de eficienta a pătruns si s-a dezvoltat in ştiinţa economica îndeosebi in sec. XX, prin teoriile elaborate de A. Smith si D. Ricardo (care se ocupa de maximizarea rezultatelor, fara a lua insa in calcul si minimizarea cheltuielilor).

Introducerea noţiuni de eficienta economica este legata de numele lui Vilfredo Pareto(1848-1923), economist italian, care a definit eficienta ca fiind: „un raport de echilibru intre optimul consumului si optimul producţiei”.

Eficienta economica este un mijloc de evaluare a efectului util aşteptat in urma desfasurarii unei activităţi umane, in condiţiile unui consum optim al resurselor disponibile, alocate respectivei activităţi.

Exprimata in acest mod, eficienta devine un concept teoretic, care se poate realiza numai in condiţiile concurentei perfecte.

In practica, eficienta economica se exprima ca un raport intre rezultatul activităţii si efortul depus pentru obţinerea acestuia, prin cantitatea factorilor utilizaţi pentru obţinerea acestui rezultat(si invers).

Eficienta este un termen de evaluare, un concept valoric.

Ea se exprima ca raport intre valoarea productiei rezultate (iesiri) si valoarea resurselor intrate (intrari); sau ea poate fi privita ca un raport obiectiv, cantitativ intre efectele si eforturile depuse in vederea obtinerii lor.

Eficienta este cu atit mai mare cu cit la aceasi cantitate de factori utilizati se obtine o valoare mai mare a productiei, sau cind o cantitate data de produse se obtine cu un consum minim de factori de productie.

In general, cind abordam eficienta economica a resurselor avansate sau alocate, criteriul de eficienta este economisirea lor.

De aceea, noţiunea de eficienta se intilneste in activitatea curenta si in studiile de specialitate in doua sensuri:

1. performante, rezultate dintre cele mai mari;
2. efecte cit mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate.

Avem pe aceasta baza următoarele relaţii:

e= E/Rmax- maximizarea efectelor obţinute pe unitatea de resursa alocata, consumata;

e= R/E min- minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obţinut.

Din punctul de vedere al resurselor, analiza eficientei unei activitati trebuie sa raspunda la intrebari de genul:Cum se folosesc resursele si cit se consuma din ele?; Se are in vedere economisirea lor?; Care este gradul lor de valorificare? etc.

Exista numeroase criterii dupa care pot fi privite si analizate resursele.

Astfel:

• Dupa criteriul regenerarilor in timp exista: resurse regenerabile(umane, materiale de natura vegetala)si neregenerabile((resurse materiale de natura anorganica);
• Dupa natura lor pot fi resurse: umane, materiale, tehnice, financiare;
• Dupa modul cum participa la circuitul economic resurselele pot fi grupate astfel: resurse potenţiale sau resurse intrate in circuitul economic;

Din punctul de vedere al efectelor studiul de eficienta trebuie sa gaseasca raspuns la intrebari de genul:Care sunt efectele in diferite sfere ale vietii sociale?Unde si cind se produc

ele? Cit de mari sunt ele? etc.

Efectele pot fi : directe( identificabile in locul unde se desfasoara) si indirecte(identificabile in alte domenii sau sectoare de activitate);

Dupa momentul in care se produc putem vorbi de efecte : imediate, posibile, viitoare.

Dupa natura lor efectele pot fi : economice, sociale, ecologice, tehnice

etc.

Eficienta se exprima printr-un pachet de indicatori. Aici intra:

1. randamentul factorilor de producţie utilizaţi

R.F.= valoarea producţiei (venitul încasat)/consumul de factori

2. consumul specific de factori de producţie

Cspf.= consumul de factori/ valoarea producţiei (venit)

3. coeficientul capitalului

Kof.cap= K(capital)/Q(productie)

4. rentabilitatea(profitabilitatea) intreprinderii

r’= Profit/ capital x 100 sau r’= profit/ cifra de afaceri x 100

5. productivitatea muncii (se va analiza detailat la cap. „Salariul”)
6. Notiunea de productivitatea , formele sale

Productivitatea este un concept care exprima eficienta sau randamentul cu care sunt utilizati factorii de productie in procesul de producere a bunurilor si serviciilor. Ea exprima legatura cantitativa intre producţia obţinuta si factorii utilizaţi.

Productivitatea imbraca mai multe forme si se exprima printr-o varietate mare de indicatori in functie de diverse criterii.

1.Daca ne raportam la nivelul activitatii pe care o desfasoara se disting

urmatoarele forme de productivitate:

• la nivelul intreprinderii si al subunitatilor acesteia (sectie, atelier, loc de munca);
• la nivel de ramura;

–      la nivel de economie. 2.Dupa forma de exprimare se deosebesc:

–      productivitate fizica(reala), determinate in unitati fizice(tone, metri) sau natural-conventionale; marimea ei nu este influenţata de evoluţia preturilor;

–   productivitate valorica (monetara) determinate ca raport intre valoarea producţiei si factorii de producţie (ex-productia totala pe un lucrator);

3.Din punctul de vadere al ariei de cuprindere al indicatorilor :

• productivitate parţiala a unui factor de producţie (munca, capital );
• productivitate globala (a tuturor factorilor de producţie);

2. După modul de calcul al indicatorilor:

• productivitate medie;
• productivitate marginala.

3. După modul in care se reflecta rezultatele activităţii economice:

• productivitate bruta;
• productivitate neta.

Nivelul productivităţii se calculează prin următorul raport:

W= Q/Fp

unde: W= nivelul productivitatii;

Q=efectul, rezultatul, adica bunurile economice obtinute, care se pot exprima fie in unitati fizice ( tone, kg, l, metri) ca volum al productiei, fie in unitati monetare, ca valoare a productiei;

Fp= efortul depus, factorii de producţie utilizaţi, care si ei pot fi evaluaţi fizic (ca volum) sau in expresie monetara (valoric).

Productivitatea poate fi exprimata atât ca mărime medie cit si ca mărime marginala. Astfel, putem calcula:

• productivitatea medie ca capitalului: Wkm= Q/K
• productivitatea medie a pământului : W_pm= Q/P , unde Q= producţia obţinuta, P= suprafaţa de teren utilizata.
• Productivitatea medie a muncii W_Lm= Q/L unde L = cantitatea totala de munca utilizata
• Productivitatea medie globala a tuturor factorilor de producţie Wmg= Q/ Total fdp
• Productivitatea marginala a capitalului W_kmg= AQ/AK
• Productivitatea marginala a pământului W_pmg= AQ/AP
• Productivitatea marginala a muncii W_gLm= AQ/AL
• Productivitatea globala marginala W_gmg= AQ/ ATotal fdp

3. Aprecierea rezultatelor la nivel microeconomic

Rezultatele activitatii oricare firme se concretizeaza in bunurile create si serviciile prestate.Aceste rezultate ajung la consumatori prin intermediul procesului de vinzare- cumparare, deci prin intermediul exprimării lor banesti. Rezultatele activitatii întreprinderii au, pe de o parte o exprimare fizica, iar pe de alta parte una baneasca.

Exprimarea fizica se face prin intermediul unitatilor naturale, fizice care servesc la măsurarea cantitatii de bunuri produse de întreprindere (metri, litri, perechi); se utilizează pentru măsurare si unităţile natural convenţionale, in cazul in care se produc bunuri de acelaşi tip dar cu caracteristici diferite.

Exprimarea băneasca (monetara) este mai cuprinzătoare.

Se pot exprima: rezultatele globale prin intermediul cifrei de afaceri, rezultatele finale cu ajutorul indicatorului valoare adăugata, rezultatele nete prin indicatorul profitul net.

Principalii indicatori in expresie monetara a activităţii unei întreprinderi (firme) sunt:

Cifra de Afaceri (CA)- reprezintă încasările unei firme, exprimate prin preturile pieţei, pe baza operaţiilor comerciale efectuate intr-o perioada de timp, de obicei un an.

Deci, C.A. însumează toate încasările rezultate din actele de comerţ; prin intermediul sau se apreciază dimensiunea întreprinderii si puterea economico-financiara.

Valoarea Adaugata- se calculează sub doua forme-bruta si neta.

Valoarea Adaugata Bruta (VAB)- exprima valoarea producţiei brute de bunuri materiale si de servicii produse de o firma (PB), din care se scade consumul intermediar(CI- bunurile materiale si serviciile prelucrate in procesul de producţie, mai puţin consumul de capital fix), aferent producţiei respective.

VAB= PB-CI

Acest indicator oglindeşte contribuţia factorului munca si a factorului capital(fix) in procesul utilizării lor de către întreprindere.; el cuprinde consumul factorului munca si a capitalului fix si nu cuprinde mărimea cheltuielilor cu materii prime, materiale, energie, utilizate pentru obţinerea producţiei.

Valoarea adaugata neta (VAN) -exprima valoarea nou creeata, in preturile factorilor de producţie, de o firma, in perioada de calcul.

VAN_pr= VAB_pp– Amortizare- Impozitele indirecte nete

Excedentul Brut de Exploatare – (EBE) dimensionează ceea ce rămâne firmei după ce se elimina impozitele indirecte nete si elementele care reprezintă remunerarea muncii(impozite si salarii, contribuţii la asigurări)

EBE= VABpp- impozitele indirecte nete- cheltuielile cu remunerarea

muncii

EBE= profit+ amortizarea capitalului fix

Excedentul net de exploatare (ENE) este de fapt profitul întreprinzătorului

ENE= EBE- Amortizarea

Sau

Profitul Brut= CA- Costul de producţie Profitul Net= Profitul brut- impozite si taxe