Mărimea preţurilor este dependentă de valoarea etalonului (monedă) şi de valoarea mărfurilor. Între monedă şi preţ există o relaţie inversă:
- deprecierea monedei (scăderea cursului de schimb) duce la creşterea preţurilor, scăderea nivelului de trai, dar stimulează exportul;
- aprecierea monedei duce la scăderea preţurilor şi inflaţiei, scăderea exportului, dar înlesneşte importul.
O monedă instabilă denaturează preţurile, influenţează negativ realizarea contractelor comerciale şi previziunilor, anihilează fructificarea economiilor în cazul creşterii preţurilor (scăderii puterii de cumpărare a monedei).
Funcţiile preţului se referă la următoarele:
- a) ca instrument sintetic de măsurare a valorii mărfurilor, preţul
asigură:
- schimbul de mărfuri (mai mult sau mai puţin echivalent);
- evidenţa cheltuielilor de producţie, rezultatelor şi producţiei materiale;
- analiza economico-financiară a agenţilor economici.
Spre deosebire de alte unităţi de măsură, preţul acţionează ca instrument de măsură numai după adoptarea deciziei privind nivelul său pentru fiecare produs în parte. Decizia de preţ este un mijloc de evaluare a valorii mărfurilor care ţine de: elemente normative (legi, hotărâri, ordonanţe, acte normative privind preţurile, componentele lor, restricţii de producţie, desfacere, import, export) şi de condiţiile obiective ale funcţionării pieţei (cererea şi oferta).
- b) ca pârghie economică, preţul cuprinde în structura sa elemente
care constituie pârghii economice (salarii, impozite, taxe, dobânzi,
adaos comercial, comisioane, profit). Aceste elemente au, în primă fază,
caracter potenţial, până ce cumpărătorul achită preţul către furnizor.
Preţurile produselor din ramurile finale au la bază preţuri ale produselor
din ramurile primare şi intermediare, cu rol de pârghii economice.
Preţul unui produs nu se stabileşte izolat, ci se încadrează într-un sistem de preţuri ale produselor existente, cu care se află în raporturi de proporţionalitate (preţuri relative).
Preţurile au implicaţii complexe în gestiunea agenţilor economici, acţionând în faza aprovizionării (preţul factorilor de producţie – input) şi în faza desfacerii (preţurile produselor livrate -output).
Unii economişti consideră preţurile ca pârghie economică atunci când coincid cu valoarea mărfurilor, alţii, când se abat de la valoarea mărfurilor.
