- a) Cu privire la concept
Cuvântul şomaj provine de la cuvântul chomage din limba franceză. La rândul său, aceasta 1-a preluat din limba latină caumare, fiind provenit din limba greacă cauma, ceea ce înseamnă căldură mare, din cauza căreea înceta orice activitate. Deci la origine, noţiunea de şomaj o are pe aceea de „inactivitate” din cauza temperaturii ridicate, în decursul timpului s-a folosit noţiunea pentru desemnarea absenţei de activitate din diverse cauze, de exemplu: inactivitatea de duminică, din zilele nelucrătoare, întreruperea lucrului din cauza lipsei de comenzi, de materii prime, în timpul unei crize economice ş.a.23
în literatura economică există mai multe abordări cu privire la definirea şomajului. Iată doar câteva: Cotta defineşte şomajul ca fiind „situaţia individului privat de muncă”,24 Fernand Baudhuin afirmă că şomajul reprezintă „inactivitatea totală sau parţială a unui ansamblu sau a unui individ”,25 în viziunea lui Gheorghe Creţoi, Viorel Cornescu şi Ion Bucur, şomajul „reprezintă o stare (latură) negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru important al pieţei forţei de muncă prin care oferta de forţă de muncă… este mai mare decât cererea de forţă de muncă din partea agenţilor economici”.26 într-o lucrare mai recentă, şomajul este definit ca o situaţie „de nefolosire deplină a forţei de muncă, în urma căreia mărimea produsului naţional real este mai mică decât produsul naţional potenţial”.27
Potrivit metodologiei elaborate de Biroul Internaţional al Muncii, şomeri sunt consideraţi persoanele cu vârsta de 15 ani şi peste, care îndeplinesc concomitent următoarele condiţii:
- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul ob{inerii unor venituri;
- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând diferite metode pentru a-1 găsi;
- sunt disponibili să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă ar găsi imediat un loc de muncă.
In această categorie de populaţie sunt incluse, de asemenea:
- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care şi-au găsit un nou loc de muncă şi urmează să înceapă activitatea la o dată ulterioară perioadei de referinţă;
- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibili să înceapă lucrul.
Şomeri înregistraţi se consideră persoanele, în vârstă aptă de muncă care nu au un loc de muncă, un alt venit legal şi sunt înregistraţi la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă ca persoane în căutare de lucru şi care doresc să se încadreze în câmpul muncii.
Aceste caracteristici sunt, în fond, aplicate în toate ţările lumii, dar cu anumite particularităţi. Astfel, în multe ţări dezvoltate sunt consideraţi şomeri persoanele care au vârsta de 16 ani.
- b) Evaluarea şomajului
In analiza şi caracterizarea şomajului se iau în considerare următoarele laturi şi următorii indicatori:
- nivelul şomajului, exprimat absolut prin numărul celor neocupaţi şi relativ, ca rată a şomajului, calculată ca raport între numărul şomerilor şi populaţiei active (şomeri, pensionari, populaţia ocupată);
- durata şomajului, definită ca intervalul de timp, pe parcursul căruia persoana caută de lucru, utilizând diferite metode;
- intensitatea cu care se manifestă şomajul;
- structura şomajului.
în prezent există două surse principale (două modalităţi) de evaluare a şomajului:
- anchete trimestriale sau lunare asupra şomajului;
- statisticile lunare ale pieţei forţei de muncă, oferite de agenţiile naţionale de ocupare şi calculate după numărul de persoane care au solicitat oficial un loc de lucru, adică s-au înregistrat în calitate de şomeri.
Ambele modalităţi de evaluare a nivelului şomajului au şi avantaje, dar şi dezavantaje. Unii specialişti consideră că evaluarea şomajului prin intermediul statisticilor oficiale ne oferă o imagine foarte aproximativă, deoarece partidele aflate la putere încearcă să subestimeze numărul şomerilor, pe când opoziţia tinde să-1 supraestimeze,28 Subestimarea se face în felul următor: sunt consideraţi şomeri doar persoanele care se înregistrează, adică primesc statut oficial de şomer. în acest caz, nu sunt luaţi în calcul tinerii care termină studiile şi nu au un loc de muncă şi nici persoanele care activează temporar ş.a. Supraevaluarea se efectuează prin includerea în categoria şomerilor a celor care lucrează „la negru”, a mamelor care îngrijesc de copii ş.a.
Nivelul şomajului este determinat de numărul total al şomerilor, numit adeseori „masa şomajului” şi de rata şomajului. Masa şomajului este o mărime absolută, iar rata acestuia este o mărime relativă.
Rata şomajului se calculează în felul următor: Rş = Mş / Pac. * 100 %
unde: Rş – rata şomajului;
Mş – masa şomajului;
Pac.- populaţia activă.
De exemplu, dacă în Republica Moldova, unde în anul 2007 populaţia activă a constituit în ansamblu 1314 mii de persoane, iar numărul şomerilor oficial înregistraţi a fost de 67 mii, atunci rata şomajului a constituit:
Rş – 1314000/67000* 100% = 5,0%.
Din cauza că există diferite modalităţi de evaluare (măsurare) a şomajului,–rata şomajului este o mărime care diferă de la caz la caz. Astfel, dacă sunt consideraţi şomeri doar persoanele înregistrate oficial la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă, atundi rata şomajului în ţara noastră, după cum am văzut, este destul de modestă (5%), calculată însă prin metoda anchetării forţei de muncă, rata şomajului ajunge până la 10-15%.
Şomajul nu este un fenomen care afectează toate păturile sociale în egală măsură. El diferă, de la o ţară la alta, de la o perioadă de timp la alta, de la o vârstă la alta ş.a. Şomajul se manifestă foarte pronunţat în faza crizei ciclului economic. O astfel de situaţie are loc astăzi în majoritatea absolută a ţărilor lumii, fiind cauzată de declanşarea actualei crize financiare şi economice mondiale. Milioane şi zeci de milioane de lucrători devin şomeri involuntar.
Structura profesională a şomerilor a evoluat şi ea întruna. Dacă în anii 60-70 ai secolului trecut cel mai mult afectaţi de şomaj erau muncitorii, apoi în anii 80-90 şi în prezent întâietatea aparţine funcţionarilor. Este cunoscut faptul că o diplomă de studii superioare este un „scut” mai mult sau mai puţin sigur contra şomajului. Managerii de înaltă calificare, conducătorii din comerţ, industrie, învăţământ şi sănătate sunt cei mai puţin ameninţaţi de pierderea locului de muncă. Şomajul afectează, în primul rând, tinerii şi femeile. Pe parcursul anului 2007, din cele 67 mii de persoane înregistrate oficial la agenţiile de ocupare a forţei de muncă din Republica Moldova, 20,3 mii erau tineri cu vârsta între 15-24 ani, ceea ce constituie 30,2% din numărul total de şomeri.29
- c) Costurile şomajului
Ca unul din fenomenele negative ale realităţii economice şi sociale, şomajul are consecinţe nefaste atât asupra şomerilor, cât şi asupra societăţii. In acest sens se vorbeşte despre costul şomajului. Costul naţional al şomajului include costul social, costul financiar şi costul economic. ^
Costul social al şomajului constă în faptul că, în mare măsură, anume persoanele aflate în condiţii de şomaj alimentează asemenea fenomene, cum ar fi furturile, crimele, actele de vandalism, narco- mania ş.a. Şomajul este un factor de instabilitate politică, capabil să provoace diverse nemulţumiri şi conflicte în societate.
Costulfinanciar al şomajului se compune, în general, din suma indemnizaţiilor pentru şomaj achitate de autorităţile publice şi de cheltuielile pentru întreţinerea oficiilor de plasare în câmpul muncii.
La aceste cheltuieli trebuie adăugate şi pierderile unor venituri pe care statul le-ar încasa sub formă de impozite în cazul în care şomerii ar lucra şi ar primi salariu. De obicei, se calculează costul mediu anual al unui şomer, precum şi suma totală a cheltuielilor de stat suportate pentru întreţinerea tuturor şomerilor. Astfel, în anii 2000- 2005, în ţările Europei Occidentale, costul mediu anual al unui şomer a fost de 10-15 mii de euro.30
In Republica Moldova cheltuielile pentru întreţinerea şomerilor se caracterizează în felul următor:
|
Tabelul 9
Acordarea ajutorului de şomaj
|
