Publicat în

Etapele integrării economice internaţionale

Integrarea a avut forme specifice în diferite ţări şi regiuni ale lumii în funcţie de nivelul lor de dezvoltare, fiind un proces obiectiv ireversibil. În general se apreciază că procesul de integrare a parcurs următoarele etape:

  • Prima etapă a procesului a avut o evoluţie triplă: Europa Apuseană, Europa Răsăriteană şi pe continentul Americii de Nord.

În Europa Occidentală prima organizaţie  care a constituit o formă de integrare economică internaţională a fost Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), care a luat fiinţă în aprilie 1915 pe baza planului Schuman, (pe atunci ministru al Franţei) de către R..F. Germania, Franţa, Italia Luxemburg, Belgia şi Olanda, tratat care a intrat în vigoare în august 1952. Ţările semnatare ale acestui tratat îşi propuneau unirea eforturilor, scoaterea din criză a industriei carbonifere şi a celei siderurgice şi crearea unei „pieţe comune” pentru ramurile respective.

În Europa Răsăriteană, în 1940, a luat fiinţă Consiliul de Ajutor Reciproc (CAER), la care au participat: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi Uniunea Sovietică. Conform statutului, CAER-ul era o organizaţie, economică internaţională cu caracter guvernamental care avea ca scop unirea şi coordonarea eforturilor membrilor săi în vederea accelerării progresului economic şi tehnic, ridicării nivelului de industrializare al ţărilor cu industrie mai puţin dezvoltată şi creşterii neîntrerupte a productivităţii muncii.

  • A doua etapă a procesului de integrare a început prin semnarea la Roma, în anul 1957 , a două tratate şi formarea Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) şi Comunităţii Economice Europene (CEE), la care au participat aceleaşi şase ţări în cadrul CECO.

Ca o reacţie faţă de constituirea CCE  la 4 ianuarie 1960 a fost semnată Convenţia de la Stockholm prin care a luat fiinţă Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) între Austria, Danemarca, Elveţia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia şi Suedia. La AELS au mai aderat ulterior: Finlanda (1961), Irlanda (1970), Lichetenstein (1937) ultimele două având statut de asociat.

  • A treia etapă a început prin semnarea tratatului de la Paris în 1967, un tratat de fuziune a celor trei comunităţi (CECO, EURATOM şi CEE) având aceleaşi organe de conducere şi un buget comun. Noul ansamblu integraţionist a luat un buget comun. Noul ansamblu integraţionist a luat denumire oficială de Comunitatea Europeană, cu un sistem instituţional politic specific. caracterul acestei etape a integrării economice vest-europene este creşterea considerabilă a numărului de ţări „asociate” la CEE. Aceste ţări, deşi nu au drepturi depline, au în vedere cooperarea comercială, tehnică şi financiară şi încheierea acordului comercial cu fiecare ţară membră AELS.
  • A patra etapă a integrării economice interstatale este marcată de schimburile profunde e au avut loc în patru regiuni importante ale lunii.

În Europa Occidentală prin aderarea Greciei (1981), Spaniei şi Portugaliei (1986), Piaţa Comună fiind formată în acel moment din 12 membri. Ulterior la 1 noiembrie 1993 prin semnarea tratatului de la Maastrich a luat fiinţă Uniunea Europeană care dispune de noi dimensiuni  economice, prin intenţia de promovare a  unei politci externe active, prin introducerea unei monede unice, acordarea de cetăţenie europeană, drept de vot rezidenţilor străini etc. După aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei, numărul de membri a crescut la 15, ulterior Uniunea Europeană lărgindu-se prin aderarea de noi state, în prezent numărul lor ridicându-se la 25. De altfel, începând cu 1 ianuarie 1994 Uniunea Europeană şi AELS formează una dintre marile pieţe integrate ale lumii cunoscute sub numele de Spaţiul Economic European (SEE) care se întinde de la Marea Mediterană până la Oceanul Îngheţat.

Marcantă pentru această etapă este de asemenea desfiinţarea CAER, eşecul fiind pus pe seama necoordonării planurilor naţionale a ţărilor participante, în special în domeniul preţurilor.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *