Etapele procesului de dezvoltare comunitară

1. Evaluarea receptivității comunității
2. Identificarea rețelei de relații în comunitate
3. Realizarea profilului comunității
4. Planificarea comunitară
5. Acțiunea comunitară
6. Planificarea strategică
7. Implementarea planului strategic
8. Evaluarea:

• procesului de dezvoltare comunitară
• comunității

Evaluarea receptivității comunității

În această etapă de premergătoare a intrării în comunitate, practic vom evalua capitalul social al comunității – capital care se regăsește parțial în următoarele elemente: asociativitate, voința de schimbare – existența unui grup care vrea să facă ceva în comunitate, posibile conflicte, experiențe comune, relații și procese sociale la nivelul comunității, etc.; elemente în funcție de care se poate decide începerea procesului de intervenție în acea comunitate. Elementele de evaluat pot diferi în funcție de specificul și interesul (profesional) al organizației care urmează să lucreze cu comunitate, dar punctul comun rămâne disponibilitatea/receptivitatea comunității la o intervenție din afară. Această etapă nu durează foarte mult dar va fi realizată aplicând aceleași principii de participare a comunității la evaluare pentru a face comunitatea să-și conștientizeze propriile limite și punctul inițial al procesului de dezvoltare comunitară. În această etapă dezvoltarea comunitară se intersectează foarte mult cu sociologia fiind împrumutate tehnicile de cercetare specifice acesteia: interviul individual sau de grup, focus -grupul, chestionarul, observația directă și observația participativă.

Identificarea rețelei de relații în comunitate

Această etapă, care se suprapune peste intrarea agentului de dezvoltare comunitară în comunitate sau începerea intervenției (fie ea provocata din afara sau din interior) are ca scop cunoașterea reciprocă și construirea de relații care să susțină apoi diversele acțiuni comunitare. Acum începe tipul de intervenție specifică în care prin tehnici participative este identificată (construită) harta relațiilor comunitare.

Tot în această etapă are loc:

• informarea comunității despre prezența și rolul intervenției,
• identificarea actorilor cheie,
• formarea și consolidarea unui grup de lucru,
• mobilizarea (scuturarea) comunității.

Este o etapă de durată și în care agentul de dezvoltare comunitară trebuie să identifice structura comunității pe grupuri, posibilele grupuri izolate și să aibă grijă ca și acestea să fie luate în considerare și implicate.

Realizarea profilului comunității

Este o etapă necesară înaintea continuării oricărei acțiuni / intervenții de dezvoltare sau rezolvare de probleme din comunitate. Respectând principiile dezvoltării comunitare este important ca profilul comunității să fie făcut împreună cu membri comunității și rolul agentului de dezvoltare comunitară este să încerce să atragă atenție atât asupra nevoilor dar mai ales asupra resurselor locale. De asemenea poate fi luat în considerare un context mai larg decât cel al comunității prin analiza oportunităților și amenințărilor externe.

Planificarea comunitară

Orice comunitate are în memoria și conștiința colectivă exemple de bună practică din trecutul acestei comunități și folosind ca tehnică abordarea pozitivă putem să creăm încrederea în propriile puteri de a rezolva nevoi comune sau probleme locale. Însă pentru o comunitate care nu are experiențe recente sau încredere în lucru în comun pentru rezolvarea unor astfel de nevoi ale comunității este important să treacă printr-un proces de planificare, implementare și evaluare a unei astfel de acțiuni care să fie foarte centrat pe rezultate concrete, vizibile și obținute în termen scurt. Această etapă nu este una obligatorie pentru orice tip de intervenție, dacă există resursele necesare se poate trece direct la etapa VI. Planificare strategică. Chiar și în condițiile concentrării pe o acțiune punctuală este însă nevoie ca membrii comunității să fie provocați să își creioneze o viziune asupra comunității, asupra rolului lor sau a altor factori interesați în atingerea acestei viziuni; ei au astfel imaginea de ansamblu, de perspectiva asupra efortului lor curent și pot să integreze acțiunea lor în planuri mai mari. Pe baza profilului comunității pot apoi prioritiza și identifica nevoi comune sau probleme comunitare care pot fi rezolvate cu resursele existente sau resurse posibil de atras intr-o perioadă de timp scurtă și să planifice o acțiune comunitară de rezolvare a acestora.

Acțiunea comunitară

Această etapă, strâns legată de cea anterioară, presupune punerea în aplicare a planului comunitar, ocazie cu care se construiește echipa, se câștiga încrederea comunității, se construiesc relații în și în afara comunității, etc. Agentul de dezvoltare comunitară trebuie să fie foarte atent la proces în această etapă de implementare pentru că ea constituie în sine o sursă extraordinară de învățare și construire de capacități pentru comunitate. Ca orice proces de învățare are nevoie la sfârșit de o evaluare prin care se pot trage concluzii asupra modului în care a fost inițiată, planificată și implementată acțiunea comunitară. Foarte importante sunt rezultatele vizibile pe termen scurt și dezvoltarea sentimentului de proprietate al acestor rezultate.

Planificarea strategică

Planificarea strategică presupune un proces mai elaborat de gândire asupra viitorului comunității în care sunt identificate strategii de dezvoltare pe mai multe domenii sau sectoare de activitate. În această etapă se poate lucra pentru identificarea și dezvoltarea de servicii comunitare necesare, pentru dezvoltarea de parteneriate cu alte comunități sau organizații cheie, etc.

Implementarea planului Strategic

Odată cu dezvoltarea unei strategii comunitare este planificată și modalitatea de implementare a acestei strategii, persoanele responsabile pentru fiecare domeniu în parte și, de asemenea, sunt construite parteneriate locale pentru implementarea strategiei de dezvoltare. Planurile strategice sunt planuri pe termen lung, perioada de planificare crescând proporțional cu experiența în acest tip de planificare; ele necesită revizuiri periodice și de asemenea evaluări periodice.

Foarte important în cadrul ultimelor două etape este nivelul de participare al comunității la planificarea strategică a dezvoltării și la implementarea planului strategic. Există multe comunități care planifică strategic și implementează strategii – însă este foarte greu să spunem că aceste comunități sunt într-un proces de dezvoltare comunitară. Caracterul comunitar al oricărei intervenții este dat de modul în care aceasta contribuie la creșterea capitalului social al comunității.

Evaluarea procesului de dezvoltare comunitară

Necesitatea de evaluare este de la sine înțeleasă și dată de faptul că odată introduse schimbările la nivelul comunității, aceste sunt ireversibile și doar o evaluare periodică poate oferi o imagine a direcției către care se îndreaptă comunitatea, un semnal privind evoluția capitalului social al acesteia. Pe lângă evaluarea procesului de dezvoltare comunitară este necesară și evaluarea rezultatelor obținute. Chiar dacă dezvoltarea comunitară înseamnă introducerea unor “schimbări pozitive” la nivelul comunității, de multe ori schimbările nu corelează cu rezultatele.

Metodele de intervenție specifice fiecărei etape

Fiecare din această fază a procesului de dezvoltare comunitară cere preponderent o anumită metodă. Am încercat o ilustrare a acestei idei în tabelul următor, tabel pe care o să-l denumesc de acum modelul intervenției în trepte.

Modelul intervenției în trepte

Nr	Etapa procesului de Dezvoltare comunitară	Metode adecvate
1	Evaluarea receptivității	Ancheta, observația
2	Identificarea rețelei de relații	Facilitare
3	Realizarea profilului comunității	Facilitare	Instruire
4	Planificare comunitara	Facilitare	Instruire	Mentorat
5	Acțiunea comunitara		Instruire	Mentorat Consultanță
6	Planificarea strategica			Mentorat Consultanță
7	Implementarea planului strategic			Consultanță
8	Evaluarea	Ancheta, Observația

Metodele, așa cum le-am prezentat în acest model, pot naște întrebări din perspectiva sociologului/specialistului în dezvoltare comunitara care poate percepe o oarecare forțare privind utilizarea lor doar în anumite etape.

Modelul nu își propune să facă delimitări ci doar să sugereze într-o logică destul de simplă o succesiune a utilizării metodelor specifice în procesul dezvoltării comunitare și o ierarhizare a lor la nivelul fiecărei faze a procesului.

1. Evaluarea receptivității comunității – în această fază se folosește ancheta, fiind utilizate tehnici specifice și instrumente specifice: chestionarul, interviul individual, focus-grupul, interviul de grup. Observația directă, observația participativă și analiza datelor sunt de asemenea metode utile în această etapă a procesului de dezvoltare comunitară.

Dar utilizarea anchetei nu se sfârșește în această etapă și ea nici nu este o metodă specifică dezvoltării comunitare ci una împrumutată din științele sociale. Și în identificarea rețelei de relații comunitare poate fi utilizată ancheta sociologică, numai că în această situație consider că avem de a face cu o cercetare sociologică formală și nu cu inițierea unui proces de dezvoltare comunitară bazat pe principii participative.

2. Identificarea rețelei de relații comunitare – este etapă coincide inițierii procesului propriu-zis de dezvoltare comunitară. De ce doar facilitare comunitară în această etapă? În viziunea acestui înțeles al dezvoltării comunitare și al modelului, comunitatea însăși își va trasa liniile propriei rețele de capital social – agentul dezvoltării comunitare fiind aici doar pentru a sprijini acest proces și mai ales pentru a sprijini inițierea acestui proces – conștientizarea necesității lui.
3. Realizarea profilului comunității – Specific acestei etape sunt facilitarea comunitară și instruirea liderilor comunitari și ai membrilor comunității. În momentul în care împreună cu comunitatea (sau un grup de inițiativă) începi să analizezi nevoile și resursele comunității deja este necesar pasul către capacitarea grupului, către transferul de cunoștințe și abilități înspre oamenii cu care lucrezi.
4. Planificarea comunitară – în această etapă facilitarea, instruirea și mentoratul au ponderi egale în implicarea și rolul agentului de dezvoltare comunitară:

• încă facilitează evoluția grupului de inițiativă care s-a cristalizat dar are nevoie să rămână deschis pentru a atrage și alte resurse umane din comunitate,
• transferă cunoștințe și abilități privind planificarea comunitară; dar
• devine și mentor pentru grupul de inițiativă care implică comunitatea în procesul de planificare.
• Acțiunea comunitara – facilitarea nu se mai face simțită în această fază. Agentul de dezvoltare comunitară instruiește membri grupului de inițiativă pe teme precum: managementul de proiect, lucrul în echipă, comunicare, coordonare etc.; și este mentor pentru aceștia în relația lor cu comunitatea. De asemenea el asigură consultanță pe partea de management de proiect.

6. Planificarea strategică. Mult timp mi-am pus întrebarea dacă în această etapă facilitarea nu are cea mai importantă pondere. La prima vedere cea mai adecvată formulare este facilitarea unui proces de planificare strategică. Cred totuși că formularea nu este corectă. Poți facilita o întâlnire de realizarea unui plan strategic dar nu planificarea strategică. La startul acestei etape grupul comunitar este suficient de bine închegat și are expertiză pentru a derula un proces de planificare strategică. El are nevoie de mentoring pentru mai multe alternative privind planificarea și de consultantul specializat pe acest domeniu al realizării de planuri strategice.
7. Implementarea planului strategic – în această etapă consultantul este cel care sprijină grupul în realizarea planului propus. Putem identifica diverse forme de consultanță specifică în funcție de direcțiile de dezvoltare și de proiectele specifice inițiate.
8. Evaluarea – în această fază din nou intervine ancheta și observația pentru evaluarea procesului de dezvoltare comunitară și a stadiului evoluției comunității.

În realitate nu vom găsi un astfel de proces liniar, simplu. El este unul ciclic cu foarte multe scurtcircuitări. De asemenea, o comunitate (sau mai ales un agent de dezvoltare comunitară) poate să considere că una din metode sau una din etape este mai importantă și să o dezvolte pe aceasta. În abordarea acestui model toate metodele au o importanță egală iar succesiunea lor contribuie la reușita procesului de dezvoltare comunitară și la rezultatul acestui proces – dezvoltarea comunității.