Amploarea pe care a dobândit-o în prezent dezvoltarea de active productive în străinătate, ca urmare a realizării de investiţii externe de capital face ca producţia internaţională controlată din afara spaţiilor naţionale de implantare să fi devenit o caracteristică structurală a economiei mondiale. Factorii care stau la baza intensificării internaţionalizării producţiei ţin de o multitudine de mutaţii de natură tehnologică, economică şi politică.
Politicile economice – monetare, fiscale şi sociale -sunt elementul cheie în atragerea de investiţii străine directe. Ele sunt decisive în fundamentarea deciziei de a pătrunde pe o piaţă străină, însă odată ce cadrul politic a fost definit, factorii economici sunt cei dominanţi.
|
Factorii economici determinanţi ai ISD |
|
|
Tipologia ISD în funcţie de obiectiv |
|
|
1. ISD în căutare de resurse |
> disponibilitatea şi costul materiilor prime şi materialelor; > costul scăzut al forţei de muncă; > gradul de instruire a forţei de muncă; > gradul de dezvoltare al infrastructurii. |
|
2. ISD în căutare de pieţe |
> dimensiunea pieţei şi venitul/locuitor; > gradul de creştere a pieţei; > accesul la pieţele regionale şi globale; > preferinţele de consum specifice clienţilor locali; > structura pieţelor. |
|
3. ISD în căutare de eficienţă |
> costul factorilor de producţie; > costul altor categorii de intrări (transport, comunicaţii); > costul produselor intermediare; > apartenenţa la acorduri de integrare regională, în scopul stabilirii unor reţele corporatiste regionale; |
|
4. ISD în căutare de active |
> existenţa unor active creatoare de valoare: tehnologii noi, standarde înalte de inovare, cercetare avansată etc., prezente în entităţile locale (firme, laboratoare, universităţi etc.) |
|
Sursa: UNCTAD, World Investment Report 1998, pag.91. |
|
Factorii economici constituie impulsul pentru externalizare. Decizia de a investi se fundamentează pe criterii strict economice ce ţin de profitabilitate, rentabilitate, productivitate, valoarea firmei etc. şi de nivelul ţintă al acestor indicatori. Principalele decizii specifice investiţiilor, respectiv decizia de alocare a capitalului şi decizia de finanţare, prind contur pe baza acestor indicatori.
Riscul politic specific ţării ţintă conferă deciziei investiţionale o nouă dimensiune, prin factorii de distorsiune identificaţi şi complexitatea integrării lor în sistemul financiar intern al transnaţionalei. Pentru investitori este esenţială cunoaşterea mediului politic local, iar stabilitatea macroeconomică, socială şi politică este vazută ca element esenţial, odată ce variabilele legate de deciziile de investiţii au fost evaluate.
În condiţiile în care politicile ţării-gazdă nu sunt coerente, predictibile şi stabile, aceste previziuni sunt greu de realizat iar evaluarea eficienţei investiţiei este dificilă. Interesul pentru acea ţară devine scăzut, prin faptul că firma nu poate să-şi valorifice în acea zonă potenţialul competitiv pe care îl deţine.
Transparenţa este o caracteristică a mediului local la fel de importantă, prin faptul că oferă posibilitatea investitorului de a descifra mesajele provenite din ţara gazdă. Acest concept se referă atât la acţiunile întreprinse de autorităţile statale, dar şi de actorii din mediul de afaceri. Lipsa de transparenţă înseamnă pentru investitori o creştere a costului informaţiei, o diminuare a capacităţii de reacţie pentru protejarea în faţa unor evenimente neprevăzute.
Factori precum nivelul coruptiei, deschidere politică, capacitatea legislativă, calitatea instituţiilor statului, eficienţa guvernamentală şi stabilitatea politică tind să înregistreze o cotă în creştere printre criteriile de selecţie a localizării investiţiilor. Existenţa unui nivel ridicat al corupţiei în ţara gazdă generează costuri suplimentare, inducând, în rândul investitorilor, sentimentul nesiguranţei. Corupţia slăbeşte protecţia efectivă a activelor investitorului străin şi micşorează probabilitatea ca, în cazul unui litigiu, verdictul să fie corect, ceea ce diminuează avantajele asocierii cu un partener local.
Importanta protejării activelor investitorului străin creşte, pe măsură ce tehnologia acestuia este mai sofisticată, ceea ce îi îndepărtează pe unii investitori de a forma asocierii într-o ţară coruptă.
Deosebit de importante sunt politicile privind investiţiile şi concurenţa de pe piaţa locală, acestea fiind cele care contribuie la crearea unui climat investiţional sănătos şi la creşterea productivităţii în economie.
Evoluţia tehnologică, organizarea globală a afacerilor, managementul internaţional al know-howului, au creat, în ultimele decenii, noi oportunităţi competiţionale. Ele sunt adevăratele arme cu care marile societăţi transnaţionale pot câştiga în faţa concurenţei, cu condiţia ca statele gazdă să le ofere un mediu corect de afirmare.
Nu în ultimul rând, sunt evaluate politicile de promovare a investiţiilor iniţiate de guvernele ţării gazdă prin agenţiile şi instituţiile specifice. Primul contact al investitorilor cu mediul local este cu instituţiile implicate în înregistrarea şi autorizarea firmei nou create. Pentru crearea unei firme noi, procedurile pot fi deseori deosebit de complexe, în funcţie de reglementările existente în domeniu. La fel de complexe pot fi procedurile legate de operarea firmelor în ţara gazdă, precum şi cele legate de achiziţia de terenuri, obţinerea autorizaţiilor de construcţie, de mediu sau de racordare la infrastructura locală.
Pe lânga costurile reale generate de parcurgerea acestor proceduri se adaugă şi costurile de oportunitate, prin întârzierile generate de îndeplinirea formalităţilor ce conduc la erodarea avantajelor deţinute de investitor şi implicit, reducerea eficienţei investiţiei străine directe. La fel de importante sunt procedurile legate de lichidarea/încetarea activităţii firmei, precum complexitatea şi durata lor, deoarece prin imposibilitatea eliberării rapide a resurselor disponibile investitorii pot pierde oportunităţi de reinvestire.
Un subiect deosebit de important privind factorii de natură strategică ce compun riscul politic al unei ţări se referă la facilităţile acordate investitorilor.
Acesta este unul din cele mai răspândite procedee în rândul ţărilor aflate în cursa pentru investiţii străine directe şi pot îmbrăca diferite forme.
Majoritatea acestor facilităţi sunt fiscale, eficienţa lor putând fi ridicată, în funcţie de obiectivul de realizare a investiţiei.
Cele mai frecvente facilităţi acordate de către stat învestitorilor46:
|
Sursa: Banca Mondială, „Global Economic Prospects 2003”, pag. 80. |
- Credite subvenţionate;
- Scutire de TVA la export;
- Reducerea taxelor locale;
- Tratament preferenţial al veniturilor din export;
- Regim vamal suspensiv;
- Scutire de TVA pentru materii prime;
- Scutire de taxe vamale pentru import materii prime;
- Amortizare accelerată;
- Nivel preferenţial al impozitelor;
- Facilităţi pentru investiţii şi reinvestirea profitului;
- Vacanţe fiscale.
De cele mai multe ori eficienţa lor este discutabilă, din mai multe motive. În primul rând, aceste facilităţi sunt oferite pe un orizont de timp mai redus decât cel prevăzut ca durata de viaţă a investiţiei, ceea ce înseamnă că investitorii vor lua în calcul nivelul impozitării normale în definitivarea bugetării capitalului, pe care ei o vor suporta în cea mai mare parte a prezenţei lor pe teritoriul străin. În al doilea rând, un mediu local instabil, caracterizat prin schimbări guvernamentale sau de politică incoerente, nu asigură menţinerea acestor facilităţi, uneori nici pe perioada acordată iniţial, motiv pentru care este mai prudent să se ia în calcul scenariul cel mai pesimist privind impozitarea. Ca urmare, facilităţile oferite par un paravan care ascunde carenţe ale mediului local şi au scopul de a reduce magnitudinea impactului localizării investiţiilor străine directe în acea ţară. De obicei, acestea „sunt ineficiente, atunci când determinanţii fundamentali sunt evaluaţi”47. Aceasta înseamnă că într-un cadru guvernamental stabil, în medii în care nivelul corupţiei, birocraţiei, economiei subterane sunt acceptabile, politicile economice, îndeosebi cele monetare, fiscale şi sociale sănătoase sunt preferate facilităţilor oferite, de orice fel ar fi acestea.
|
Caves R. „Multinational Enterprise and Economic Analysis” New York, Cambridge University Press, 1996. |
Fluxurile de investiţii străine directe sunt direct influenţate de liberalizarea continuă a comerţului internaţional şi a fluxurilor de capital şi de acţiunile corporaţiilor transnaţionale.
Liberalizarea continuă a comerţului internaţional şi a fluxurilor de capital. Trebuie să ţinem seama de faptul că în anii ’80, investiţiile străine directe au înregistrat un boom fără precedent, transformându-se în principala sursă de finanţare a creşterii economice pe plan mondial. Această modificare de proporţii s-a făcut pe fondul evoluţiilor structurale din economia mondială în sensul internaţionalizării şi globalizării activităţilor economice, cât şi a modificării pe scară internaţională a atitudinii statelor lumii faţă de investiţiile străine directe şi de operaţiunile societăţilor transnaţionale. Acestea au condus la modificarea politicilor statelor, spre o mai mare deschidere faţă de investiţiile externe de capital. Astfel societăţile transnaţionale au primit dreptul de stabilire, majoritatea obstacolelor din calea implantării au fost eliminate treptat în anii ’80, limitări menţinându-se doar în ramurile economice strategice, inclusiv în unele sectoare ale serviciilor: maritim, aerian, telecomunicaţii, financiar-bancar şi imobiliar.
Societăţile Transnaţionale. Pe măsură ce creşte integrarea pe verticală între producător şi vânzător, rolul întreprinderilor multinaţionale devine preponderent. În prezent expansiunea globală a investiţiilor străine directe este ghidată şi susţinută de peste 77 000 societăţi transnaţionale care deţin circa 770 000 filiale în străinătate. În ultimul deceniu elementul principal care a condus la menţinerea creşterii globale a investiţiilor străine directe a fost intensificarea fenomenului de fuziuni şi achiziţii.
