Elasticitatea cererii este influenţată de numeroşi factori, între care, cei mai importanţi sunt următorii patru:
- Saturarea nevoilor.fiziologice.
- Posibilitatea înlocuirii
- Multiplicarea utilizărilor
- Raportul de rivalitate
- a) Saturarea nevoilor fiziologice. Presiunea nevoilor fiziologice imprimă cererii de produse – în ansamblu şi la majoritatea sortimentelor – un caracter inelastic.
Surplusurile de venituri sunt tot mai puţin destinate nevoilor alimentare pe măsură ce înaintăm pe scara veniturilor populaţiei.
Prin natura ei, cererea de textile-încălţăminte este inelastică; ea devine elastică atât în funcţie de venit cât şi de preţ datorită modei, diversităţii sortimentelor şi varietăţii gusturilor.
- b) Posibilitatea înlocuirii, constituie un factor important pentru creşterea elasticităţii. Cu cât această posibilitate e mai mare, cu atât elasticitatea creşte.
Reducerea preţului unui produs atrage spre aceasta cererea produselor care îl înlocuiesc.
Un produs dintr-o grupă (fructe, legume etc.) are elasticitatea mai mare decât elasticitatea grupei pentru că, în principiu, produsul în cauză are ca înlocuitori toate celelalte produse din grupă (elasticitatea la preţ a cererii strugurilor de masă este mai mare decât a strugurilor ca grupă).
In concluzie, elasticitatea părţii este mai mare decât cea a întregului.
- c) Multiplicarea utilizărilor. Cu cât un produs are mai multe utilizări, cu atât el este mai elastic la preţ (brânza, untul, smântna, frişca fac ca laptele să aibă o elasticitate mai mare decât ar avea sub forma de lapte ca atare).
Utilizarea cea mai curentă, indispensabilă sau intrată în obişnuinţă, are elasticitatea cea mai slabă (este puţin sensibilă la scăderea preţului). Utilizările secundare produc cereri noi, iar acest fapt măreşte elasticitatea cererii pentru un produs.
- d) Raportul de rivalitate. Cumpărarea fiecărei mărfi este efectuată prin cheltuirea venitului; între diferitele mărfuri şi servicii există, deci, acest raport de rivalitate care, de fapt, este o înlocuire indirectă, deosebită de înlocuirea directă a mărfurilor înrudite, este de fapt o înlocuire de cheltuieli. Exemplu, cumpărătorul renunţă la cumpărarea unui tractor în favoarea achitării tarifelor pentru lucrările executate de o unitate specializată ori în favoarea asocierii într-o formă sau alta pentru executarea lucrărilor agricole. Această înlocuire este posibilă datorită libertăţii consumatorului de a dispune după voie de venitul său. dar şi datorită restricţiei pe care venitul limitat, prin esenţă, o impune cheltuielilor.
