Dimensiunile şi structurile pieţei, distribuţia teritorială şi formele concrete ale activităţilor de piaţă sunt rezultatul acţiunii unui număr de factori generali sau specifici anumitor domenii ale pieţei.
- Investiţiile constituie unul dintre principalii factori care impulsionează activitatea de piaţă, atât în perioada realizării investiţiilor, cât și pe termen lung.
Materializarea fondurilor de investiţii în diferite obiective presupune un important consum de materiale, utilaje, instrumente, obiecte de inventar etc. care se obţin în cadrul relaţiilor de piaţă prin acte de vânzarc-cumpărare. Pe de altă parte, noile capacităţi de producţie, extinse sau modernizate, creează, pentru o largă perspectivă producţiei pentru multiplicarea ofertei de mărfuri care va fi dirijată pe piaţă;
- Producţia de bunuri materiale şi de servicii reprezintă un alt factor important care influenţează piaţa prin intermediul ofertei de mărfuri. Prin ritmurile ridicate (sau scăzute) pe care le înregistrează producţia de bunuri materiale si de servicii, se creează posibilitatea ea piaţa să fie alimentată cu o masă sporită (sau mai redusă) de mărfuri şi servicii. Participarea agriculturii la lărgirea pieţei trebuie apreciată nu numai prin dinamica producţiei agricole totale ci, mai ales, prin ponderea producţiei marfă în cadrul producţiei agricole, care înregistrează o creştere continuă. O parte tot mai importantă din produsele agricole ajung în consum nu în mod direct, ci prin intermediul pieţei. în stare proaspătă (naturală) sau după ce au parcurs ua proces de preluerare industrială. Aşadar, în ceea ce priveşte produsele agricole. de reţinut este faptul că. dinamica ofertei de mărfuri întrece dinamica producţiei de bunuri agroalimentare.
- Adâncirea specializării amplifică relaţiile de piaţă ale agenţilor economici, industriali şi agricoli. În acelaşi mod influenţează asupra dimensiunilor pieţei şi creşterea gradului de prelucrare a produselor agricole, Pentru a ajunge la forma adecvată consumului, un produs brut parcurge succesiv mai multe procese de prelucrare în unităţi distincte, astfel încât el trece prin relaţii de piaţă de mai multe ori multiplicând în mod corespunzător volumul tranzacţiilor de piaţă. De exemplu, sfecla de zahăr se vinde fabricii de zahăr, mărfurile acesteia se vând fabricii de produse zaharoase, iar produsele zaharoase sunt desfăcute mai departe consumatorilor.
Întrucât ponderea produselor cu grad ridicat de prelucrare este în continuă creştere, se înţelege de ce dinamica pieţei devansează în mod efectiv dinamica producţiei agroalimentare.
- Comerţul exterior este factorul care acţionează asupra pieţei interne în măsura în care contribuie la dinamizarea întregii economii. în afara acestei influenţe globale, comerţul exterior intră şi în relaţie directă cu piaţa internă, în anumite segmente ale acesteia. Aparent, exportul presupune scoaterea unor anumite cantităţi de mărfuri din circulaţia pieţei interne, iar importul echivalează cu o majorare a ofertei care se realizează pe piaţa internă. Astfel văzută problema, ar însemna că piaţa internă este influenţată de comerţul exterior numai prin diferenţa dintre import şi export. în realitate însă. influenţa comerţului exterior asupra pielei interne, este mult mai importantă, chiar şi atunci când cele două fluxuri (de export şi de import) sunt. din punct de vedere valoric, perfect echilibrate. Într-adevăr, exportul este precedat de acte de vânzare-cumpărare realizate pe piaţa internă, iar importul generează acte de vânzare-cumpărare pe aceiaşi piaţă internă. În plus. comerţul exterior valorifică mai eficient mărfurile (serviciile) decât pe piaţa internă, găseşte plasament pentru oferta fără cerere internă şi procură mărfurile solicitate pe piaţa internă dar la care lipseşte oferta internă, determină însemnate mutaţii în structura activităţii pielei interne.
- Creşterea veniturilor populaţiei reprezintă un factor deosebit de important care acţionează cu deosebire asupra pieţei bunurilor şi serviciilor de consum. Venitul determină puterea de cumpărare a populaţiei, nivelul şi structura cererii, condiţionând realizarea ofertei, a relaţiilor de piaţă. Venitul este un factor cu acţiune complexă şi constantă asupra pieţei.
Sporul global al veniturilor se realizează prin creşterea numerică a personalului cu retribuţie bănească, deci a celor care apelează la piaţă. Alte elemente care favorizează extinderea pieţei sunt: trecerea de la retribuţia în natură la cea în bani. participarea mai mare a populaţiei rurale la activitatea de piaţă, sporirea fluxurilor de cumpărători rurali pe pieţele urbane.
Influenţa veniturilor asupra pieţei se amplifică şi datorită creşterii individuale a acestora. Este vorba de creşterea salariilor, pensiilor, burselor, alocaţiilor de stat pentru copii ctc.
- Denaturalizarea consumului. Sporirea capacităţii pieţei se realizează şi prin creşterea consumului, acest raport fiind direct proporţional la o serie întieagă de produse. Piaţa se poate lărgi şi pe seama autoconsumului care joacă încă un anumit rol în condiţiile în care, mai ales. în mediul sătesc, se mai păstrează elemente ale economiei naturale. Pe termen lung, la majoritatea produselor, tendinţa denaturalizării consumului, constituie un proces obiectiv care este marcat de evoluţia nevoilor de consum.
- Preţurile. O influenţă deosebită asupra activităţilor de piaţă o reprezintă nivelul preţurilor de care depind: accesibilitatea la mărfuri, solvabilitatea cererii, puterea de cumpărare a populaţiei.
Oferta, cererea şi procesul denaturalizării consumului acţionează asupra pieţei aproximativ direct proporţional cu amploarea dinamicii lor. în schimb, mişcarea preţurilor nu influenţează direct masa fizică a mărfurilor care formează obiectul pieţei, ci numai volumul valoric al tranzacţiilor de piaţă.
