Succesul unei organizatii într-un mediu cu o puternică competitie este dependent într-un grad ridicat de contributia angajatilor săi. Acesta este influenţat de percepţiile şi sentimentele lor fată de organizatie. Nevoile si asteptările oamenilor pot fi sporite sau frustrate de unele aspecte din organizatie.
Interacţiunea oamenilor si structura influentează procesele comportamentale cum ar fi stilul managerial, planificarea, comunicarea, managementul conflictului, procesul decizional, celelalte comportamente inter-personale. Toate acestea influenţează output-urile muncii şi nivelul atasamentului faţă de organizaţie.
Prezentăm în continuare o descriere a principalilor factori din interiorul organizatiei care influentează rămânerea în competitie a acesteia.
Structura organizatorică
Complexitatea şi rapiditatea schimbărilor din mediul extern influenţează structura organizatorică internă. Structurile organizatorice devin din ce în ce mai aplatizate, cu mai putine niveluri, pentru a răspunde mai rapid schimbărilor mediului. Tendinţa este vizibilă mai ales în organizaţiile mici unde structurile sunt mai flexibile. Aceasta permite organizaţiei să se adapteze mai usor schimbării.
Cultura
Pentru angajaţii care operează într-un mediu în schimbare, comunicarea pe orizontală sau pe verticală este absolut necesară. Accentul se pune mai mult pe furnizarea sfaturilor şi informaţiilor relevante decât pe instrucţiuni şi decizii. Cultura influenţează luarea deciziilor în condiţii de risc şi inovare. În orice organizaţie trebuie să existe respect pentru şi între oameni. Indivizii sunt apreciaţi şi recompensati mai ales pentru performante şi inovare. Frecvent sunt oferite facilităti de autoperfectionare. Importantă este şi capacitatea de a realiza expertize, contacte şi legături cu exteriorul organizatiei. Deoarece sarcinile sunt într-o permanentă schimbare, un mare accent se pune pe valori organizationale precum: încrederea, deschiderea, capacitatea individuală de a realiza legături în organizatie.
Stilul managerial
Managerii cu cel mai mare succes în menţinerea competitivităţii în condiţii de schimbare sunt cei care au o viziune clară asupra viitorului. Aceştia colaborează cu angajaţii şi se bucură de sprijinul acestora. Acestea sunt caracteristicile stilului participativ. Adică luarea deciziilor în grup. În această situaţie există o structură de control cu un înalt grad de comunicare în ambele sensuri. Informaţia este liberă pentru toţi cei implicaţi în procesul decizional, iar accentul se pune pe expertize personale.
Comunicarea
Comunicarea trebuie să fie deschisă şi liberă. Indivizii au acces la orice informaţii necesare luării deciziilor. De asemenea, accesul la informaţie într-un mediu bazat pe încredere este permis şi stakeholder-ilor.
Tehnologia
Tehnologia este privită ca un mecanism de sprijin al comunicării în organizaţie şi cu stakeholder-ii. Ea este folosită pentru obţinerea avantajului competitiv prin câstigarea încrederii clienţilor, prin abilitatea de a oferi beneficii şi servicii specifice pe care alţii nu le pot oferi. De asemenea, tehnologia este suport pentru comunicarea deschisă şi acces la informaţii pentru angajaţi. Tendinta de lucru în reţea si acces la informaţia electronică din afara organizaţiei este vizibilă şi mult mai eficientă decât controlul centralizat într-o singură bază de date. Aplicaţiile sunt realizate prin sisteme inter-organizationale si inter-compartimentale concentrate mai mult pe diseminarea serviciilor şi integrare si mai putin pe proiectarea unor sisteme informationale izolate care permit numai realizarea unor funcţii singulare cum ar fi statele de salarii, fără însă a oferi acces şi la alte informaţii privind managementul resurselor umane sau alte sisteme informaţionale financiare.
Analiza mediului intern se face prin intermediul :
– Capabilităţii manageriale;
– Capabilităţii functionale;
– Capabilităţii de schimbarea;
– Tipologia culturii organizaţionale.
– Capabilitatea manageriala, care este definite de numărul de manageri şi calitatea acestora, asigură adaptarea organizaţiei la mediul din care acesta face parte. Se poate preciza că nivelul capabilităţii manageriale este dată nu numai de managerii generali, dar şi de cei care fac parte din celelalte zone ale piramidei manageriale. Aceasta apreciere este valabilă în special în cazul organizaţiilor de mari dimensiuni.
– Capabilitatea functionala este data de articularea functiunilor organizatiei, care permite atingerea scopurilor in mod efficient.
– Capabilitatea de schimbare presupune identificarea tuturor starilor nefavorabile, a insatisfactiei (A), a pasilor care trebuie urmati pentru eficientizarea actiunilor si atingerea scopurilor (B), precum si comunicarea, aducerea la cunostinta oamenilor din organizatie a viziunii dorite (C); toate acste dimensiuni necesitind un cost, care intr-un sistem organizational capabil de schimbare
este “depasit” de “energia” necesara schimbarii : E > A x B x C
– Tipologia culturii organizaţionale, care desemnează un ansamblu de idei, cunoştinţe, reguli, valori, ce definesc modul in care se desfasoara munca precum si cel de tratare a oamenilor .
