Pentru a defini firma, este necesar să definim mai întâi organizaţia. Ştiinţa managementului arată că o organizaţie poate fi definită în general ca o asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune, uniţi printr-un regulament sau statut în vederea depunerii unei activităţi organizate. Se consideră de către mulţi autori că o organizaţie trebuie să îndeplinească un număr minim de condiţii:
- Organizaţia se compune din minim doi indivizi,care se consideră părţi ale grupului;
- Există cel puţin un obiectiv(starea finală dorită sau rezultatul)împărtăşit,recunoscut şi împărţit în comun;
- Membrii grupului lucrează deliberat împreună pentru a obţine partea lor din rezultate(obiective).
Deci,în concluzie,se poate spune că o organizaţia este un grup de oameni ale căror activităţi sunt în mod conştient şi deliberat coordonate către un obiectiv sau mai multe obiective comune.Universităţiile,firmele,spitalele,cluburile sportive etc sunt organizaţii deoarece se caracterizeaza printr-un set de trăsături comune-toate au un scop bine definit(clar).Acest scop poate fi dfinit ca un singur obiectiv (ţintă),în cazul organizaţiilor mici sau ca un ansamblu bine ierarhizat de obiective,în cazul organizaţiilor mari,complexe:
- Toate sunt constituite de către oameni;
- Fiecare în parte are o structură proprie care defineşte şi limitează comportamentul membrilor săi.
Atunci când organizaţiile au un scop economic,ele se numesc firme sau întreprinderi.
Mulţi cercetători şi scriitori au încercat,fără a reuşi însă până în prezent să dea o definiţie care să acopere în totalitate sensul,conţinutul conceptului de firmă.Motivul este simplu,conceptul de firmă,conţinutul acestuia are o sferă foarte largă şi o mare complexitate în acelaşi timp.Totodată,încercarea de a dfini întreprinderea este îngreunată de faptul că economiştii şi cercetătorii percep în mod diferit acest concept.
Astfel,unii o văd ca o organizaţie eeconomică,alţii ca pe o organizaţie socială,iar alţii ca un sistem economic deschis,ca parte a sistemului general economic.Toate punctele de vedere exprimate intră în sfera managementului şi organizării.
Fără a respinge multitudinea de definiţii considerăm că firma trebuie definită ca o organizaţie economică,deoarece cei mai mulţi cercetători consideră că firmele au în principal obiective (scopuri) economice.
Pornind de la aceste păreri,putem defini firma ca un „grup de activităţi umane,respectiv efortul conjugat al unor oameni,ce au ca scop satisfacerea nevoilor consumatorilor şi maximizarea profiturilor,activităţi care se repetă în timp şi a căror existenţă este determinată în mod esenţial de vânzarea produselor sau serviciilor.”
Potrivit acestei definiţii, firma ca organizaţie economică reuneşte următoarele elemente:
- Efortul organizat al membrilor ei.Indivizii din firmă,odată cu stabilirea obiectivului se reunesc (îşi unesc eforturile),acceptând să contribuie la organizarea acestora.
- Firma reprezimtă ansamblul persoanelor şi a subdiviziunilor organizatorice constituite în aşa fel încât să asigure premisele organizatorice în vederea realizarii obiectivelor stabilite.
- Satisfacerea nevoilor consumatorilor (clienţilor) pe segmentul de piaţă ales,oferindu-le produsele şi sau serviciile în schimbul unui profit.
- Profitul,constituie mobilul de bază în activitatea firmei.nu există firmă care să nu urmărească obţinerea de profit pentru că,dacă venitul este mai mic decât cheltuielile,nu numai că nu îşi poate constitui surse proprii de dezvoltare,dar nici nu poate să supravieţuiască
Trăsăturile firmei
Abordată ca sistem,firma reprezintă mai multe dimensiuni sau trăsături definitorii:
- Firma este un sistem complex: încorporează resurse umane, materiale şi financiare, fiecare dintre acestea fiind alcătuită dintr-o varietate apreciabilă de elemente. Cele tre categorii de resurse apar în combinaţii şi dimensiuni diferite, dând naştere la diferite subsisteme în cadrul firmei: secţii de producţie, ateliere, şantiere, coloane de transport etc.
- Firma constituie un sistem socio-economic: în sensul că în cadrul său, colectivele de salariaţi, ai cărei componenţi se află în stânsă interdependenţă, desfăşoară procese de muncă generatoare de bunuri materiale şi servicii utile. Calitatea resurselor umane este un factor decisiv pentru succesul firmei,din această cauza managementul personalului ocupă o poziţie centrală în cadrul managementului firmei determinând eficienţa acţivităţiilor desfăşurate. Totodată, trebuie subliniat că firma, societate comercială şi regie autonomă, este subsistemul de bază al economiei, în care lucrează majoritate populaţiei, principala generatoare de venit naţional.
- Firma este un sistem deschis: în sensul că se manifestă ca o componentă a numeroase alte sisteme cu care se află în relaţii continue pe multiple planuri. Concret, caracterul său de sistem deschis se exprimă prin fluxul de intrări (input): utilaje, materii prime, materiale, combustibili, energie electrică, informaţii-şi prin iesiriile sale (output) în principal produse, servicii şi informaţii destinate sistemelor din care face parte. Trecerea la economia de piaţă amplifică substanţial caracterul de sistem deschis al firmelor comcomitent cu amplificarea dimensiunii internaşionale a acestora, expresii a adâncirii diviziunii internaţionale a muncii.
- Firma este un sistem organic adaptiv: ea se schimbă permanent sub influenţa factorilor endogeni(produse fabricate, structura şi destinaţia produselor, forţa de muncă) şi exogeni (mediul în care acţionează firma) adaptându-se atât la dinamica pieţei cât şi la cerinţele generatoare de dinamica resurselor încorporate. Firma nu are un rol pasiv faţă de mediu,ea la rândul său are un rol activ,influenţând prin ieşirile sale unele din caracteristicile sistemelor cu care se intră în contact. Măsura acestei influenţe depinde de natura şi de mărimea absolută şi reletivă a ieşirilor pe care le generează.
- Firma este un sistem tehnico-material: între mijloacele de muncă, materiile prime şi materialele utilizate există legături care se manifestă prin cerinţe şi dependenţe tehnologice între subdiviziunile sale de producţie (cele mai evidente legături tehnologice apar în ramura industriei, exemplu: secţia turnătorie, prelucrări, asamblare etc.)
- Firma constituie un sistem cu caracter operaţional: în economia românească, cea mai mare parte a proceselor de muncă au un caracter efectoriu, lucru valabil atât pentru procesele de execuţie (în primul rând pentru cele de producţie) cât şi pentru cele de management. Procesele de muncă cu caracter strategic şi tactic, deosebit de importante, deţin o pondere relativ redusă, mai als la firmele de stat. Ele se concretizează sub forma deciziilor strategice, de perspectivă.
