Definiţie
Fluxurile financiare internaţionale= reprezintă acele mişcări de valori economice care se exprimă şi se realizează prin mijloace de plată şi de credit. Una dintre principalele trăsături ale secolului al XX-lea o reprezintă formarea unei ,,economii financiare” prin aceasta înţelegându-se o economie decuplată de cea reală care până la acel moment generase în exclusivitate totalitatea fluxurilor financiare.
Evoluţia fluxurilor economice internaţionale, poate fi plasată în trei perioade istorice distincte:
- Prima perioadă poate fi localizată în timp de la începutul apariţiei monedei şi a schimburilor comerciale până către sfârşitul secolului al XIX-lea. Principala caracteristică a acestei perioade reprezintă faptul că operaţiunile (activităţile) financiare însoţeau schimburile de mărfuri (era un fel de contrapartidă a acestora având drept scop principal stingerea datoriilor/ creanţelor între agenţii economici, între state, etc).
- A doua perioadă poate fi plasată în timp la nivelul primei jumătăţi a secolului al XX-lea şi are drept principală caracteristică disjuncţia dintre fluxurile financiare şi cele comerciale, primele fie precedându-le, fie urmând celor din a doua categorie.
În consecinţă, tot în această perioadă apar şi produse şi servicii financiare noi cum ar fi: plăţile la termen, creditele bancare internaţionale, operaţiunile de acoperire a riscurilor, tehnici şi instrumente de plată care înlocuiesc cu desăvârşire monedă şi nu în ultimul rând ca importanţă asistăm la apariţia mişcărilor internaţionale de capitaluri cu caracter de investiţie internaţională.
- A treia perioadă poate fi localizată în timp la nivelul celei de-a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începutul mileniului trei şi este caracterizată de apariţia europieţelor, adică de apariţia unor pieţe financiare pure fără legătură cu operaţiunile comerciale, dominante fiind mişcările de capital şi operaţiunile de trezorerie.
În realitate, se produce o trecere de la o economie a fluxurilor financiare la o economie a stocurilor financiare, tranziţie determinată în mare măsură de cursurile flotante şi de extinderea afacerilor bursiere. De asemenea, tot în această perioadă are loc o creştere explozivă a deficitelor internaţionale, asistând în mare măsură la finanţarea în mare parte a acestora din surse private.
Mişcările internaţionale de capitaluri au drept principal scop profitul sau remunerarea superioară a acestora prin plasarea pe alte pieţe decât cele de provenienţă (cele de origine). Pe de altă parte, plasarea unor capitaluri pe diverse pieţe vizează şi ocolirea controlului şi a reglementărilor impuse acestora pe pieţele ţărilor de provenienţă.
Definirea fluxurilor financiare internaţionale prin prisma prezentului
Astăzi prin fluxurile financiare internaţionale înţelegem transferul de fonduri financiare de la un agent economic dintr-o ţară la un altul dintr-o altă ţară, fără a se declanşa în acelaşi timp o mişcare în sens invers de bunuri şi servicii. În prezent, fluxurile financiare internaţionale le depăşesc ca importanţă pe cele comerciale. Pe de altă parte, la nivelul raportului dintre dinamica şi volumul comerţului internaţional şi evoluţia rezervei de valute convertibile şi aur, intâietate au primele- aceasta însemnând că asistăm la o reducere treptată şi continuă a lichidităţii internaţionale.
Asistăm la o creştere semnificativă a rolului pieţelor de capital şi concomitent asistăm la atribuirea unui nou rol pentru băncile comerciale internaţionale.
Asistăm la o creştere fără precedent a mobilităţii internaţionale a capitalurilor ca urmare a dereglementării sectorului financiar, a înlăturării unor bariere din calea circulaţiei capitalurilor, dar şi în urma legiferării într-o serie de state a unor măsuri care sporesc gradul de remunerare dar şi anonimatul.
