Pentru practica economică interesează mai puţin discuţiile cu privire la definirea salariului şi mai mult modalităţile prin care se determină mărimea acestuia pentru fiecare salariat.
Formele de salarizare sunt modalităţi de plată, respectiv de determinare a părţii din produsul creat de forţa de muncă a lucrătorului ce revine salariaţilor. Formele de salarizare realizează legătura între mărimea produsului nou-creat, partea ce revine muncitorului şi cea însuşită de proprietarul mijloacelor de producţie. în aceste condiţii, prin intermediul formelor de salarizare, se determină cât de mare este salariul fiecărui salariat:
Pe parcursul evoluţiei sale, salariul a cunoscut diverse forme de plată. In esenţă, ele se pot reduce la următoarele trei forme de salarizare, şi anume:
- salarizarea pe unitate de timp sau în regie;
- salarizarea în acord sau cu bucata;
- salarizarea mixtă.
Salarizarea pe unitate de timp stabileşte mărimea salariului în funcţie de timpul lucrat (oră, zi, săptămînă, lună, trimestru, an). Această formă de salarizare se practică acolo unde se îndeplineşte o activitate neomogenă, completă şi greu de normat: funcţionarii publici, medicii, I profesorii, managerii întreprinderilor. Dar, nu numai. în SUA şi Franţa, de exemplu, circa 70% din muncitorii din industrie sunt plătiţi în conformitate cu salarizarea în regie. Aceasta se datoreşte implementării tehnologiilor performante şi telecontrolului.
Salarizarea pe unitate de timp sau în regie permite efectuarea unui lucru calitativ, conştiincios. Totodată, ea nu stimulează creşterea productivităţii muncii şi adeseori necesită supravegherea angajaţilor.
Salarizarea în acord (cu bucata, pe operaţii) presupune remunerarea lucrătorilor în funcţie de cantitatea şi calitatea de bunuri produse, de activităţile şi operaţiunile efectuate.
Se utilizează mai multe variante de salarizare în acord:
– acord individual;
– acord colectiv, în cadrul unei echipe;
– acordul comun (general), în cadrul întregii unităţi economice.
Orice formă de salarizare în acord contribuie la creşterea
productivităţii muncii şi permite evidenţierea efortului fiecărui salariat, f Concomitent, salarizarea în acord reduce durata timpului de dare în î primire a bunului sau a obiectului prevăzută în contractul de acord.
Salarizarea în acord se aplică la acele activităţi unde se poate norma munca, iar remunerarea lucrătorilor se efectuează după un anumit tarif. La rândul său, salariul în acord s-a diversificat îmbrăţişând diverse forme. Este firesc acest lucru, deoarece fiecare întreprindere are dreptul de a-şi alege modalităţile de plată corespunzătoare condiţiilor sale concrete şi a concepţiei proprii vizând stimularea propriilor salariaţi. în condiţiile economiei contemporane de piaţă se aplică sisteme de salarizare în care cele două forme de salarizare menţionate se îmbină între ele şi mai mult, acestea se îmbină cu alte modalităţi de stimulare, cum ar fi participarea la beneficii, stimularea bazată pe factori psihosociali ş.a.
Salarizarea mixtă constituie o variantă a îmbinării celor două forme de salarizare, presupunând realizarea unor condiţii precise de muncă într-o unitate de timp. O formă a salariului mixt constituie participarea acţionarilor la repartizarea profitului societăţilor pe acţiuni.
Suplimentar
Formele de salarizare sau sistemele de salarizare reprezintă ansamblul metodelor, tehnicilor, regurilor, principiilor pe baza cărora se stabileşte legătura între dimensiunea rezultatelor unei entităţi economico-sociale, obţinute prin munca depusă de angajaţi şi mărimea părţii din aceste rezultate, sub forma banească, ce se distribuie angajaţilor.
În economia de piaţă concurenţială se practică multiple forme de salarizare, exprimând în esenţă: salarizarea în regie, salarizarea în accord şi salarizarea mixtă.
Salarizarea în regie înseamna retrbuirea angajaţilor pe baza timpului de lucru stipulat în contractul de muncă.
Salarizarea în accord înseamnă retribuirea angajaţilor pe baza rezultatelor ce se obţin în muncă, concretizate în bunuri materiale, servicii, informaţii, operaţii, stipulate în contractul de muncă.
Salarizarea mixtă înseamnă retribuirea salariaţilor pe baza unei unităţi de timp (de obicei o zi de lucru) şi a îndeplinirii anumitor condiţii tehnico-ştiintifice, tehnologice, ecologice sau manageriale, concretizate în diverse bunuri economice, apreciate cantitativ şi calitativ. Astfel, aceată formă de salarizare îmbină elementele salarizarii în regie şi în acord.
Dezvoltarea şi modernizarea economico-socială în corelaţie cu perfecţionările instituţional-juridice determină în mod firesc trecerea dincolo de civilizaţia salariului despre o civilizaţie a veniturilor.
