Sistemul actual de organizare şi dirijare în cadrul ramurilor de producţie împarte aria de cuprindere a activităţii acestor ramuri după natura proprietăţii în patru mari grupe: întreprinderi de stat (cu capital public); întreprinderi cooperatiste; întreprinderi private (particulare); întreprinderi mixte (cu capital public şi privat, autohton sau străin).
Dezvoltarea economiei pe bază de capital privat şi mixt presupune promovarea unei noi mentalităţi de întreprinzător, a unei noi concepţii manageriale, precum şi reorganizarea economiei. Aceasta presupune crearea unor noi structuri de conducere atît la nivel macroeconomic, cît şi la nivel microeconomic (de întreprindere), care să permită (1, p.143 – 166):
- a) retragerea organelor administraţiei de stat de la conducerea nemijlocită a economiei;
- b) redimensionarea unităţilor economice şi modelarea lor pe principiul formaţiei celei mai mici cu autonomie funcţională astfel încît:
– să faciliteze actul de organizare şi conducere;
– să se pună în evidenţă şi să se separe unităţile sau subunităţile economice nerentabile de cele rentabile;
– să se uşureze procesul de reprofilare al unităţilor în funcţie de cerinţele pieţei;
– să se uşureze procesul de aprovizionare cu materii prime, ansambluri şi subansambluri;
– să se uşureze procesul de recalificare şi reprofilare a forţei de muncă spre a fi redistribuită în activităţi mai rentabile;
- c) crearea unor instituţii şi a unor structuri, inclusiv la nivel guvernamental, care să înlocuiască sistemul de comandă în economie cu un sistem de orientare şi influenţă indirectă (stimulare sau inhibare) a fluxurilor de producţie şi comercializare.
La etapa actuală una din problemele cele mai importante ale teoriei şi practicii economice o reprezintă restabilirea locului şi rolului în economia naţională a proprietăţii private, care să asigure manifestarea deplină a spiritului întreprinzător al agenţilor economici.
În condiţiile economiei de piaţă activitatea întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate este reglementată de lege. De exemplu, în România, conform legislaţiei, toate unităţile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, se organizează şi funcţionează sub formă de regii autonome şi societăţi comerciale, iar coordonarea activităţii lor se face de ministerul respectiv. Ce reprezintă aceste unităţi economice?
Regia autonomă este o unitate economică cu personalitate juridică şi gestiune separată, care exploatează şi valorifică bunuri aflate în proprietatea statului, în scopul obţinerii de profit. Ea se organizează prin hotărîrea Guvernului şi funcţionează în sectoarele strategice ale economiei naţionale (industria de armament, energetică, transportul feroviar, poştă etc). Conducerea regiei autonome revine Consiliului de administrare, compus din 5-7 persoane, din care unul este directorul sau directorul general al regiei.
Societatea comercială este o unitate economică formată din mai mulţi asociaţi sau acţionari uniţi pe baza unui interes comun, ale cărei rezultate sunt împărţite pentru recompensarea participanţilor la activitatea economică. Prin actul de înfiinţare se aprobă statutul societăţii comerciale care cuprinde în general: forma juridică, obiectul de activitate, denumirea şi sediul principal al societăţii; capitalul social subscris, structura şi modalitatea de constituire a acestuia; modalitatea de prelucare a activului şi pasivului unităţii economice de stat sau care se constituie în societatea comercială. Societăţile comerciale pot fi cu capital de stat, private sau mixte. Societăţile comerciale cu capital de stat întocmesc anual bugete de venituri şi cheltuieli, bilanţuri contabile şi conturi de profit şi pierderi.
Legislaţia republicii (vezi 2) prevede posibilitatea de a constitui următoarele forme de societăţi comerciale: societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită, societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată.
Pe lîngă societăţile de stat şi cele private de diferite tipuri pot funcţiona şi cooperative de producţie sau societăţi cooperatiste. Societatea cooperatistă este o unitatte economică ce grupează persoane în vederea realizării de activităţi ce vizează satisfacerea unor nevoi comune sau exercitarea unor profesiuni comune.
Lucrul de organizare şi dirijare al activităţii tuturor întreprinderilor din ramurile economiei naţionale îl exercită ministerele respective (industrie, agricultură, construcţii, transporturi etc), care exercită administraţia publică, strategia şi politica Guvernului în anumite domenii.
De exemplu, Ministerul Industriei desfăşoară în domeniile sale următoarele activităţi:
– organizează şi urmăreşte aplicarea legilor şi hotărîrilor guvernamentale, cu respectatrea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei agenţilor economici, instituţiilor şi organelor administraţiei de stat;
– fundamentează strategiile de dezvoltare cantitativă şi calitativă a industriilor şi subsistemelor industriale coordonate;
– coordonează acţiunile de reorientare a activităţilor economice din domeniile aflate în componenţa sa;
– fundamentează comenzile de stat (necesităţile statului), subvenţiile, creditele ce depăşesc un anumit plafon, lichidarea unor capacităţi nerentabile;
– în calitate de acţionar, reprezintă statul la încheierea de acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale, potrivit legii;
– îndrumează activitatea organismelor ce funcţionează în subordinea lor etc.
