Cele mai cunoscute forme îmbracate de aceste societati sunt:
– companie holding, care administreaza resursele financiare ale companiilor de baza (în special profiturile). O corporatie holding detine actiuni în companiile lucrative din teritoriul cu fiscalitate ridicata (eventual poate deveni „investitor strain“, cu toate avantajele acestui statut) si poate închiria acestora echipamente sau chiar capital, cu o dobânda convenabila;
– firma de consultanta si servicii, care asigura diferite prestatii (consultanta, proiectare, servicii de marketing), încasând onorarii offshore;
– casa de clearing/factoring, care primeşte comisioane pentru facturarea plăţilor, lichidarea, preluarea şi urmărirea (chiar în justiţie) a creanţelor externe, executarea garanţiilor contractuale etc.;
– trust. Multă lume îl cunoaste pe miliardul George Soros ca cel mai bogat speculant din lume, dar putini stiu ca majoritatea actiunilor sale comerciale se desfasoara prin intermediul unor trusturi sau societati offshore plasate în Antilele Olandeze, unde veniturile sale sunt scutite de taxe.
Trusturile sunt o inventie a cutumei britanice, prin care o persoana îsi transfera o parte din bunurile sau valorile sale catre o alta persoana, care le va pastra, administra si controla. Aceasta entitate juridica administreaza drepturi de autor, brevete de inventii si inovatii, marci si patente, alte redevente rezultate din drepturi de proprietate intelectuala si industriala, acumulând offshore veniturile rezultate din acestea;
– agentie sau reprezentanta comerciala, care intermediaza offshore importuri si exporturi, contra unui comision rezonabil sau înregistreaza profituri din diferentele de pret;
– societate de asigurare captiva;
În doctrina, societatile captive sunt definite astfel: întreprinderi de autoasigurare oficializate sau societati de asigurare sau reasigurare controlate de o întreprindere, care nu are ca obiect de activitate asigurarea sau reasigurarea, create special pentru a asigura sau reasigura riscurile firmei mama;
– banca, pentru oportunitatea unor „afaceri pe picior mare“;
Pentru a releva într-o maniera edificatoare modul de functionare al unei entitati offshore, ne vom raporta la una dintre caracterizarile realizate in doctrina:
„Firmele si corporatiile occidentale folosesc din plin avantajele pe care le ofera aceste paradisuri financiare. De exemplu, o firma multinationala dintr-un stat exporta marfuri în alt stat, utilizând în acest scop serviciul a doua filiale ale sale: cea din Bahamas si cea din statul importator. Societatea-mama exporta initial filialei din Bahamas, stabilind în mod artificial un pret de transfer scazut, astfel încât profiturile operatiunii apar nu în statul exportator, ci la filiala din Bahamas.
La rândul ei, filiala din Bahamas exporta marfurile filialei din statul importator la un pret de transfer artificial ridicat, astfel încât si de aceasta data profiturile apar în bilanturile firmei din Bahamas.
Scopul acestor operatiuni este transferarea celei mai mari parti din profit în Bahamas. Totul este efectuat în scripte si, desi perceptorii de impozite din statul exportator cunosc situatia, nu au ce face. Ei trebuie sa impoziteze profiturile, ce apar în bilanturi, iar, daca acestea sunt întocmite cu documente în regula, mecanismul de evaziune fiscala este perfect“.
Care contribuabil ar putea ramâne impasibil la un asemenea artificiu fiscal, ce-i poate conferi oportunitatea de a minimaliza considerabil obligatiile sale fiscale?
Particularitatea esentiala a entitatilor offshore consta în evitarea prin mijloace legale a obligatiilor fiscale. Prin urmare, aceasta sustragere nu se poate confunda cu notiunea de evaziune fiscala. Sub acest aspect, Dictionarul de economie al celebrei reviste „The Economist“ definea evaziunea fiscala astfel: neplata obligatiei fiscale a unei persoane fizice sau juridice catre stat prin metode frauduloase, ca de exemplu, nedeclararea profitului, micsorarea valorii reale a profitului prin cresterea cheltuielilor sau diminuarea venitului prin fals sau uz de fals, înregistrarea la organele fiscale a balantelor si a bilanturilor contabile false, bancruta etc.
Pe de alta parte, potrivit aceluiasi dictionar, evitarea legala a sarcinilor fiscale (evaziunea fiscala legala) reprezinta structurarea activitatilor financiare în conformitate cu legea în scopul minimalizarii obligatiei fiscale. Înfiintarea si activitatea companiilor offshore sunt, prin urmare, operatiuni legale de evitare a fiscului, iar regimul fiscal de non-impozitare este garantat prin lege si nu este rezultatul unor masinatiuni frauduloase, asa cum se considera în general.
De altfel, marile firme de contabilitate si-au dezvoltat propriile departamente ce se ocupa exclusiv de operatiuni în paradisurile fiscale pentru clientii lor interesati. Desi impresia generala este ca paradisurile fiscale se ocupa în primul rând de „spalarea“ banilor de orice provenienta fara a adresa întrebari stânjenitoare clientilor lor, de fapt, în centrele offshore respectabile, regulamentele sunt mai dure decât în statele dezvoltate. Sub acest aspect, trebuie relevat ca majoritatea guvernelor din statele offshore supravegheaza cu mare atentie activitatea bancilor licentiate în teritoriu si aproba cu exigenta maxima crearea de noi institutii financiare. Falimentul din anul 1991 al Bancii de Credit si Comert International, precum si momentul 11 septembrie 2001, au constituit împrejurari ce au determinat înasprirea supravegherii activitatilor offshore în vederea identificarii potentialilor escroci financiari.
Totusi, cresterea interesului pentru companiile offshore a fost direct proportionala cu accelerarea ratei criminalitatii economice. Paradisurile fiscale, prin facilitatile puse la dispozitia clientilor lor, reprezinta, pentru majoritatea escrocilor financiari, adevarate „oaze de albire“ a banilor provenind din diverse activitati prohibite de lege.
În acest context, companiile offshore au reprezentat un adevarat „magnet“ nu numai pentru persoanele dornice sa-si protejeze beneficiile de fiscalitatea ridicata, dar si pentru cele care sperau sa-si rotunjeasca substantial veniturile prin musamalizarea profiturilor ilegale sau pe seama naivitatii unora.
