Piața funcționează pe baza unor legi economice obiective, nescrise. Încălcarea lor de către agenții economici, respectiv ignorarea legii cererii și ofertei, a concurenței atrage insuccese în activitatea economică. Existența monopolurilor, manifestarea externalităților, valorificarea bunurilor publice în condițiile unor informații imperfecte și ale unor costuri ridicate de tranzacții impun implicarea statului pe piață.
Rolul intervenției publice este de creștere a eficienței economice sau de consolidare a principiilor de echitate, astfel încât activitatea economică să genereze efecte pozitive suplimentare.
Domeniile în care se manifestă rolul statului sunt: producția publică, sistemul de impozite și taxe, activitatea legislativă șiprogramarea economică.
Producția publică reprezintă cea mai vizibilă formă de intervenție publică pe piață. Firmele particulare nu oferă bunuri publice pure și de aceea, de multe ori intervin organele administrației publice și colectează fonduri pentru servicii de pe urma cărora beneficiază toți locuitorii unei zone.
Producția publică nu se realizează numai pentru bunuri publice sau în situații de monopol. Multe bunuri publice pot fi oferite de sectorul privat. În multe zone colectarea gunoiului, de exemplu, este asigurată de întreprinderi publice, dar privatizarea acestui serviciu a dus la apariția de firme private care au acest obiect de activitate. În plus, agenții economici privați pot oferi aceste servicii la prețuri mai scăzute, ceea ce înseamnă o îmbunătățire a eficienței privind alocarea resurselor.
Producția publică se justifică în situațiile în care sectorul privat este ineficient sau inechitabil. De ex., învățământul public. Sub aspectul echității, existența sectorului public în asigurarea educației este o necesitate impusă de crearea unei reale concurențe învățământului privat. Este adevărat însă, că în prezent are loc reducerea diferențelor dintre învățământul privat și cel public datorită apariției locurilor cu taxă, nesubvenționate de la buget în învățământul public, de multe ori mai multe decât locurile fără taxă. În plus, nivelul taxelor de școlarizare este apropiat de cel din învățământul privat unde în general, condițiile de studiu sunt mai bune.
Sistemul impozitelor și subvențiilor reprezintă o altă modalitate de intervenție publică. Aplicarea unui impozit sau taxe asupra valorii unui bun modifică nivelul de echilibru al corelației cerere-ofertă, indiferent cine suportă această creștere de preț. Impactul sistemului fiscal asupra consumatorilor și producătorilor este diferit în funcție de mărimea impozitului și gradul de elasticitate a bunului în funcție de preț. Astfel, dacă creșterea de preț este suportată de producător, atunci oferta totală se diminuează. Dacă creșterea de preț este suportată de consumator, atunci cererea totală se diminuează.
Subvențiile sunt considerate un fel de „impozite inverse”. Oferirea unei subvenții are ca efect fie reducerea costurilor de producție și evident, creșterea cantității oferite, fie scăderea prețului de consum, ceea ce duce la sporirea cantității cerute.
Reglementările prin norme și legi constituie o altă componentă a mecanismului de implicare în economie a statului. Aici se includ limitele minime și maxime de preț, reglementările zonale, legile privind munca minorilor etc. Există două categorii de reglementări juridice: economice și sociale. Reglementările economice sunt destinate să amelioreze ineficiența eventuală generată de un eșec al pieței sau o situație de monopol. Reglementările sociale urmăresc aspectele de echitate și rezolvarea unor probleme sociale cum ar fi poluarea aerului sau condițiile de lucru nesănătoase.
Programarea economică poate fi apreciată ca o formă distinctă de interven- ționism statal, care utilizează metode și instrumente adecvate. În cadrul acestora, un rol important îl dețin calculul economic, contabilitatea națională, schițele de creștere, modelele macroeconomice și prognozele economice și sociale.
