Tendinţele pe care le imprima mişcarea banilor, mutaţiile care au loc în cadrul proceselor materiale pun în evidenţa două funcţii de bază pe care le îndeplineşte circulaţia monetară.
Prima funcţie o constituie apariţia, dezvoltarea şi perfecţiunea sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia.
A două o constituie emisiunea monetară concepută atât că punerea de bani în circulaţie cât şi că retragerea a acestora în condiţiile determinate de cerinţele desfăşurării proceselor economice.
Volumul, structură şi dinamică circulaţiei monetare apare că o variabila dependenţa, în mod relativ, de o complexitate de factori dintre care cei mai importanţi sunt:
-modul de derulare a circulaţiei mărfurilor şi serviciilor, considerată atât pe plan intern al unei ţări cât şi în relaţiile acesteia cu celelalte ţări ale lumi;
-mărimea preţurilor interne şi externe, adică atât cele care exprimă valoarea naţională a bunurilor şi serviciilor cât şi preţurilor mondiale care se formează pe pieţele externe;
– situaţia balanţei de plăti externe;
– puterea de cumpărare a monedei naţionale şi gradul de stabilitate în timp a acesteia;
-structură masei monetare;
– politică adoptată de ţara respectivă în materie de circulaţie monetară, formele şi modalităţile de plăti care se practică în relaţiile cu alte ţări;
-mărimea structură şi calitatea depozitelor şi portofoliilor deţinute de către bănci;
-situaţia bugetului de stat şi a cheltuielilor acestuia;
-mărimea obligaţiilor externe ale ţării respective;
-raportul care se stabileşte inre monedă naţională şi alte monede de circulaţie internaţională, în care au loc schimburile;
-situaţia valutar- monetară pe plan mondial, etc.
Acest complex de factori îşi va pune amprenta asupra mecanismului circulaţiei băneşti din fiecare ţara. Fiecare din factorii menţionaţi va acţionă cu intensităţi şi în sensuri diferite asupra proceselor monetare.
