Calitatea sistemului informaţional
Analiza activităţii economice este definită în literatura de specialitate ca fiind o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau defalcarea unui fenomen economic în părţile sale componente, în elementele sale simple.
Pentru cunoaşterea şi implicit, asigurarea condiţiilor de acţionare a decidenţilor este necesar un sistem de informaţii care să reflecte complex stările de funcţionare a sistemului.
În continuare se va încerca clasificarea informaţiei bancare şi definirea cerinţelor privind calitatea informaţiei şi a sistemului informaţional bancar.
- • Din punct de vedere al sursei, distingem:
- informaţia internă, generată în cadrul băncii şi care se referă la:
– Buget (Bilanţ, Contul de profit şi pierdere proiectate);
– Bilanţ contabil cu anexele întocmite conform reglementărilor legale naţionale şi internaţionale în materie de contabilitate;
– Rapoarte statistice privind evoluţia principalilor indicatori bancari;
– Rapoarte operative privind activitatea curentă a băncii (Balanţa de verificare, Situaţia activelor şi pasivelor, Expunerea băncii, Situaţia fondurilor proprii);
– Politici, manuale, proceduri;
– Tarife de comisioane şi niveluri de dobânzi active şi pasive.
- informaţia externă, care se referă în principal la:
– evoluţia cursurilor de schimb şi a ratelor dobânzilor pe pieţe;
– evoluţia principalilor indicatori macro-economici (inflaţie, şomaj, produs intern brut, datorie externă, balanţă de plăţi, fiscalitate);
– activitatea concurenţei locale;
– evoluţia segmentelor de piaţă pe care banca le finanţează şi de la care atrage fonduri;
– evoluţia activităţii bancare şi financiare la nivel naţional şi internaţional, în special a băncilor cu relaţii de corespondent;
– evenimente politice majore;
– reglementări legale în domeniul economic şi bancar.
- • Din punct de vedere funcţional, informaţia se poate grupa în:
- informaţie ţintă, care se referă la obiectivele financiare şi de dezvoltare ale băncii, noile produse şi servicii ce vor fi implementate;
- informaţie efectivă, care cuprinde toate informaţiile interne şi externe care se referă la starea de fapt a băncii;
- informaţie normativă, care cuprinde toate reglementările interne, la nivel naţional şi internaţional care vizează activitatea bancară;
- informaţie estimativă, dată de Buget, evoluţia previzionată a principalilor indicatori macroeconomici precum şi a elementelor specifice activităţii bancare (cursuri de schimb, ratele dobânzilor).
Pentru a satisface cerinţele analizei economico-financiare şi, în consecinţă, pentru asigurarea unei calităţi corespunzătoare a procesului decizional, informaţia bancară trebuie să întrunească anumite calităţi:
- să fie utilă procesului de analiză şi decizie;
- să fie exactă, în sensul că trebuie să fie rezultatul unor procese de prelucrare logice şi corecte sau să provină direct din evidenţele băncii care, la rândul lor, trebuie să aibă un grad de exactitate ridicat;
- să fie comparabilă cu informaţii de acelaşi tip, în sensul că a fost obţinută în baza unor algoritmi de calcul unitari, atât în ceea ce priveşte prelucrarea informaţiilor interne, cât şi a celor provenite din afara băncii.
Nu poate fi făcută o analiză corectă a evoluţiei în timp a rezultatelor financiare ale unei bănci, dacă în perioada analizată au intervenit modificări esenţiale de ordin metodologic sau ale indicatorilor macroeconomici. În aceste cazuri, se aplică algoritmi de aducere la zi a cifrelor aferente perioadelor trecute.
Nu pot fi comparate rezultate financiare întocmite conform standardelor de contabilitate naţionale cu cele întocmite conform standardelor internaţionale de contabilitate (IAS).
- să fie prezentată în timp util, condiţie esenţială pentru informaţiile care stau la baza unor decizii operative.
Pentru satisfacerea acestei condiţii, băncile sunt preocupate de implementarea unor sisteme informatice şi de telecomunicaţii moderne care să permită conectarea on line a tuturor unităţilor operative şi care să asigure totodată condiţiile procesării în timp real a tuturor tranzacţiilor.
- să aibă un cost acceptabil. În studiile de fezabilitate privind implementarea unor sisteme informatice şi de telecomunicaţii moderne, băncile trebuie să ţină seama nu numai de obiectivele stabilite, ci şi de costurile care nu sunt deloc neglijabile. Este necesar să fie găsit pragul de rentabilitate a investiţiilor aferente sistemului informaţional în condiţiile unor fonduri de investiţii limitate de mărimea capitalului social şi de obiectivele financiare ale băncii.
Managementul securităţii informaţiei
Activitatea băncilor depinde tot mai mult de sistemele informatice.
A devenit imposibilă separarea tehnologiei informaţiei de domeniul financiar al economiei. Necesitatea utilizării computerului atât ca instrument personal, dar mai ales ca entitate interconectată în reţele cu arhitecturi complexe este în creştere exponenţială.
Interpretarea acestui aspect, în conjuncţie cu recunoaşterea valorii informaţiei vehiculate, a dus la formularea unor standarde pentru dezvoltarea şi implementarea de bune practici de securizare a informaţiei.
Aceste standarde au fost dezvoltate în Marea Britanie iniţial, pentru ca din decembrie 2000 să devină, datorită valabilităţii lor, standarde internaţionale (ISO/IEC DIS 17799).
Securizarea informaţiei protejează informaţia de o gamă largă de ameninţări cu scopul de a asigura derularea unei afaceri, de a minimize pierderile şi de a creşte recuperarea investiţiilor. Indiferent de modul cum este stocată sau transmisă (tipărită, înmagazinată electronic, transmisă prin radio, prin căi electronice, în film sau prin conversaţie), informaţia trebuie protejată adecvat.
Securizarea informaţiei înseamnă, în accepţiunile ISO 17799, păstrarea confidenţialităţii, prin accesul la informaţie numai al persoanei autorizate, asigurarea integrităţii informaţiei, şi implicit, asigurarea disponibilităţii informaţiei.
Securitatea informaţiei se aplică printr-un set de politici, practici, proceduri, structuri organizaţionale şi funcţiuni software.
Interconectarea dintre reţelele publice şi cele private a făcut ca sistemele informatice să fie mai vulnerabile la ameninţări precum fraude prin computere, spionaj electronic, acte de vandalism, incedii.
Asigurarea securizării informaţiei este mai ieftină şi mai eficientă, dacă se ia în calcul din faza de proiectare a sistemului informatic, cu identificarea şi evaluarea riscurilor.
Dependenţa de sistemele de informaţii a făcut ca instituţiile bancare să devină tot mai vulnerabile la riscurile de pierdere, distrugere sau alterare, precum şi faţă de utilizarea sau divulgarea neautorizată a informaţiilor sensibile, în mod accidental sau voluntar.
Tehnicile de evaluare a riscurilor se aplică asupra întregii organizaţii sau numai asupra unor componente specifice de sistem, iar riscurile de securitate trebuie reevaluate periodic la toate nivelele, pe baza raportării incidentelor de securitate.
Controalele din punct de vedere legislativ pentru securitatea informaţiei includ: dreptul la proprietate intelectuală, protecţia datelor organizaţiei şi a informaţiilor personale. Mecanismele de control sunt orientative, fiecare instituţie bancară alegând cele mai bune practici de protecţie a securităţii informaţiei.
