Grupul Bancii Mondiale

Conferinţa de la Bretton Woods (1944) a decis crearea concomitentă a Fondului Monetar Internaţional şi a unei bănci internaţionale care să se axeze pe reconstruirea economiilor distruse de război, sub denumirea de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (IBRD/BIRD). Sfera de acţiune a BIRD s-a extins de la reconstrucţia economiilor europene, slăbite în timpul celui de al doilea război mondial, spre ţările în curs de dezvoltare. BIRD este cunoscută generic sub denumirea de Banca Mondială sau Grupul Băncii Mondiale, incluzând şi instituţiile înrudite înfiinţate ulterior şi având funcţii specifice: Corporaţia Financiară Internaţională (IFC/CFI) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (IDA/ADI).

            Toate instituţiile care fac parte din grupul Băncii Mondiale urmăresc acelaşi scop principal: promovarea progresului economic şi social în ţările în curs de dezvoltare, prin creşterea productivităţii economice, acordarea de credite, împrumuturi, consultanţă tehnică şi economică (în sectoarele public şi privat) şi stimularea fluxului de capital privat.

            Ţările membre ale Băncii Mondiale trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:

1. să fie mai întâi membre ale FMI;
2. aproape toţi din cei 181 membrii ai Băncii Mondiale sunt membri ai Corporaţiei Financiare Internaţionale şi ai Asociaţiei pentru Dezvoltare Internaţională.

            Structura de organizare a Băncii Mondiale este similară cu cea a FMI, Autoritatea cea mai înaltă fiind Consiliul Guvernatorilor. Fiecare ţară membră numeşte un guvernator şi un membru supleant în amintitul Consiliu, de obicei aceştia sunt ministrul de finanţe şi conducătorul (guvernatorul) băncii centrale. Consiliul se întruneşte o dată pe an (în luna septembrie sau octombrie) când are loc şi o şedinţă comună cu Consiliul Guvernatorilor FMI. Ca şi la FMI, drepturile de vot sunt proporţionale cu capitalul investit. Prin tradiţie, preşedinţia Băncii Mondiale este rezervată unui american (în cadrul FMI este rezervată unui european).

            Banca Mondială facilitează creditarea proiectelor sau programelor de înaltă calitate, care duc la dezvoltarea economică, dar pentru care nu există o finanţare satisfăcătoare din surse private. În această calitate, Banca Mondială funcţionează ca o  bancă de investiţii; ea oferă valuta necesară proiectului, cu condiţia ca ţara respectivă să finanţeze din resurse proprii componenta internă a proiectului (salarii, consumuri interne ş.a.). În general, Banca Mondială nu poate fi unicul finanţator al proiectului şi de aceea, în ţările în care lipsesc mijloacele financiare interne de susţinere a proiectului, este dificil să se găsească proiecte care să fie finanţate în totalitate de BIRD. Toate împrumuturile sunt acordate guvernului ţării care vrea să finanţeze un proiect sau instituţiilor care  prezintă garanţii guvernamentale. Ca agenţie de împrumut la nivel guvernamental, Banca Mondială este o instituţie interguvernamentală. Capitalul privat reprezintă sursa cea mai importantă de finanţare a împrumuturilor acordate de Banca Mondială. Banca încearcă să acţioneze ca un catalizator în găsirea de noi resurse de finanţare, prin încurajarea instituţiilor oficiale şi a băncilor comerciale în ceea ce priveşte cofinanţarea împrumuturilor. În acest scop, în anul 1988, a fost înfiinţată o organizaţie numită Asociaţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (AGMI/MIGA), care încurajează investiţiile directe în ţările în curs de dezvoltare. În prezent, circa jumătate din proiectele Băncii Mondiale sunt cofinanţate de diverse instituţii.

            Banca Mondială ajută ţările în curs de dezvoltare în elaborarea programelor de investiţii şi unor proiecte specifice. Întrucât împrumuturile pentru proiecte de investiţii se fac în valută, Banca Mondială analizează cu atenţie statutul de datornic al ţării respective pentru a stabili dacă acesta poate restitui creditele primite, în acest scop indicând măsuri de politică economică şi financiară care pot redresa situaţia. În astfel de cazuri, BIRD joacă un rol activ în acordarea de consultanţă, mai ales pentru ţările care se confruntă cu povara datoriei publice interne şi externe. Banca Mondială a acumulat o vastă experienţă şi o mulţime de informaţii reunite în recomandările şi rapoartele pe care le întocmeşte cu o mare regularitate. Există două tipuri de asistenţă acordată de Banca Mondială: asistenţa pentru infrastructură (hardware) şi asistenţă instituţională (software), iar proiectele sale sunt, în general, proiecte pe termen lung.

            Banca Mondială elaborează programe de ajustare structurală, ca funcţie-scop ce a apărut începând cu anul 1981, când ţările dezvoltate se confruntau cu o puternică recesiune, iar ţările în curs de dezvoltare se luptau cu datoriile tot mai mari acumulate mai ales ca urmare a  creşterii ratei dobânzii la nivel internaţional. Rezolvarea acestor probleme nu se puteau face decât, simultan, prin creşterea volumului împrumuturilor şi o politică de ajustare structurală şi sectorială. Banca Mondială a elaborat un Program de ajustare structurală, în strânsă cooperare cu FMI, prin care împrumuturile sale au ca scop îmbunătăţirea modului de funcţionare a economiei şi întărirea exporturilor. Împrumuturile pentru ajustare sectorială au ca scop aprovizionarea cu resurse, în vederea reformării sectorului privat, prin acumulările interne şi a investiţiilor directe de capital străin.

            Banca Mondială manifestă o preocupare sporită pentru mediul înconjurător. În acest scop, într-o perioadă foarte scurtă, BIRD şi-a sporit numărul experţilor de mediu, pentru a putea face faţă problemelor de creştere a poluării şi distrugerilor ecologice care sunt tot mai numeroase în lumea contemporană. În anul 1991 a fost lansat proiectul Facilitatea Ecologică Globală (FEG/GEF), proiect administrat de Banca Mondială împreună cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Împrumuturile sunt folosite pentru derularea programelor de protejare a biodiversităţii, de reducere a efectului de seră şi de îmbunătăţire a calităţii apei. S-a stabilit un sistem dublu majoritar de valoare a proiectului, acesta trebuind să fie aprobat de majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare şi de majoritatea ţărilor donatoare de fonduri.

            Structura financiară a Băncii Mondiale prezintă următoarele caracteristici:

• fiecare ţară membră contribuie cu capital la fondurile băncii, acesta fiind modificat ca intervale regulate la cererea Băncii Mondiale şi constituind capitalul garantat al instituţiei, ca factor esenţial în stabilitatea credibilităţii băncii. Credibilitatea este garantată şi prin regula conform căreia împrumuturile restante nu pot depăşi capitalul subscris plus rezervele, raportul fiind de 1:1;
• capitalul este convertit în DST-uri fiind,de fapt, un capital în dolari, deoarece există o raportare a fiecărei monede naţionale la dolarul SUA;
• contribuţiile ţărilor membre joacă un rol secundar în finanţarea actuală a împrumuturilor Băncii Mondiale; aceasta se autofinanţează îndeosebi prin obţinerea de capital de pe pieţele financiare internaţionale (circa 85% din resurse), în special sub formă de obligaţiuni pe termen mediu şi lung, precum şi prin plasarea particulară de titluri la guverne, bănci centrale şi băncile comerciale;
• păstrează un nivel relativ redus al ratei dobânzii la creditele acordate;
• împrumuturile se acordă pe o perioadă de 15-20 de ani, cu scutire de taxă în primii 3-5 ani. Rata de împrumut a Băncii Mondiale este stabilită semestrial, pe baza costului finanţării obţinute la care se adaugă o suprataxă de 0,5%. În acest mod, Banca Mondială acţionează pe pieţele internaţionale de capital ca un agent al ţărilor care nu sunt capabile să obţină singure împrumuturile necesare în termeni favorabili;
• Banca Mondială dispune de rezerve, concretizate într-o balanţă de protecţie.

Analiza comparată a Băncii Mondiale şi a FMI-ului, care la prima vedere sunt foarte apropiate (deoarece amândouă sunt creaţia Conferinţei de la Bretton Woods, au aproape aceiaşi membri, au întâlniri anuale comune, şi nu au sediile în Washington), scoate în evidenţă faptul că deosebirile dintre ele sunt fundamentale, şi se pot rezuma astfel[1]:

            În ultimul deceniu, activităţile celor două instituţii s-au suprapus într-o oarecare măsură. Astfel, Banca Mondială şi-a mutat atenţia de la finanţarea proiectelor, la finanţarea programelor pentru reformă economică, în timp ce FMI a acordat o atenţie deosebită finanţării reformelor structurale alături de tradiţionala sa activitate de finanţare a deficitelor balanţelor de plăţi. Treptat, coordonarea dintre cele două instituţii financiare s-a îmbunătăţit, între ele existând o bună cooperare.

            Corporaţia Financiară Internaţională s-a înfiinţat în anul 1956 scopul ei fiind dezvoltarea sectorului privat în ţările în curs de dezvoltare, în completarea activităţilor BIRD care se desfăşoară cu precădere activităţi la nivel guvernamental. Deşi este afiliată BIRD, această corporaţie este o entitate legală distinctă, cu un capital propriu de acţiuni şi cu holding-uri în proiectele de dezvoltare. CFI caută să încurajeze creşterea economică şi dezvoltarea pieţelor locale de capital în ţările membre, prin acordarea de împrumuturi şi de capital pe acţiuni, fără garanţii guvernamentale, în vederea finanţării proiectelor acolo unde, în termeni rezonabili, nu există destul capital. Corporaţia efectuează, de asemenea, operaţiuni de garanţie, oferă sprijin financiar pentru studiile de evaluare de preinvestiţii şi coordonează aspectele tehnice, industriale şi financiare ale proiectelor de dezvoltare. Activităţile sunt finanţate prin subscrieri de către ţările membre şi vânzările periodice ale investiţiilor sale.

            Unul din motivele înfiinţării CFI a fost acela că investiţiile din sectorul privat nu se află sub supravegherea şi supervizarea guvernului, aşa cum se întâmplă în cazul împrumuturilor acordate de Banca Mondială. Corporaţia împrumută şi, în acelaşi timp, dobândeşte o participare directă la capitalul social al firmelor din ţările în curs de dezvoltare, dar nu poate prelua majoritatea acţiunilor acestora, limitându-se la finanţarea a 25-35% din costul proiectului.

            Capitalul CFI este un capital achitat integral, fără a dispune de un capital garantat. Din anul 1984, CFI a putut împrumuta de pe pieţele internaţionale de capital şi de la băncile comerciale. Creditele acordate de Corporaţie nu pot depăşi de 4 ori capitalul său (capitalul vărsat integral, inclusiv venitul acumulat). Împrumuturile CFI de la Banca Mondială reprezintă ultima sursă de finanţare a Corporaţiei.

            Participaţiile CFI consolidează statutul firmelor private şi oferă încredere altor posibili investitori, acţionând ca un catalizator în obţinerea de capital pentru aceste firme. Totodată, CFI a înfiinţat mai multe fonduri de investiţii, la care deţine acţiuni şi care sunt folosite pentru a dobândi participare la întreprinderi. Aceste  fonduri de investiţii sunt folosite pentru a susţine dezvoltarea curselor în ţările în curs de dezvoltare mai avansate.

            Corporaţia Financiară Internaţională nu se implică activ în managementul întreprinderilor private în care a investit, dar deţine un loc în consiliile de administraţie ale acestora; ea deţine temporar o cotă de capital din firmele private sub formă de acţiuni, pe care le vinde atunci când firma respectivă este suficient de solidă pentru a se descurca singură. Vânzarea se face de cele mai multe ori cu un beneficiu pentru corporaţie şi are în vedere întreprinzători din ţara respectivă, pentru a susţine astfel consolidarea sectorului privat în ţările în curs de dezvoltare.

            CFI s-a implicat cu succes în procesul de privatizare în ţările din Europa de Est şi din fosta Uniune Sovietică; ea a organizat licitaţii, la care cetăţenii propriilor ţări şi investitorii străini au putut achiziţiona diverse firme.

            Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (ADI) a fost înfiinţată în anul 1960 având rolul de a sprijini ţările cele mai sărace cu împrumuturi pe termen foarte lung (până la 40 de ani) cu o perioadă de garanţie de 10 ani. Împrumuturile acordate nu sunt purtătoare de dobândă, existând numai o mică taxă de administraţie. ADI nu are un capital propriu, dar primeşte donaţii din partea ţărilor dezvoltate pentru a finanţa împrumuturile. De asemenea, o parte din venitul net al BIRD este transferat la ADI.

            Din ADI fac parte 160 de state, 22 dintre ele fiind industrializate sau bogate în resurse de petrol. Grupul ţărilor bogate (industrializate) efectuează donaţiile în valută convertibilă, mărimea acestora fiind proporţională cu participaţia la Banca Mondială şi provenind din bugetele de ajutor pentru dezvoltare. Celelalte ţări, care constituie cel de-al doilea grup, plătesc 10% din primul depozit în valută convertibilă şi 90% în moneda naţională.

            ADI este condusă şi administrată în acelaşi fel ca şi Banca Mondială; preşedinţii, guvernatorii şi directorii au funcţii similare şi în cadrul ADI. Ţările în curs de dezvoltare au mai multă capacitate de votare, în raport cu BIRD. Evaluarea proiectelor ce urmează a fi creditate se face după aceleaşi criterii, iar alegerea lor pentru finanţare depinde numai de capacitatea de solvabilitate a ţării respective şi nu de caracteristicile proiectului. Criteriul de selecţionare este venitul pe locuitor, care este limitat la 740 de dolari SUA, dar nu reprezintă un criteriu absolut şi deci exclusiv, astfel că au fost creditate numeroase ţări care au un venit pe locuitor mult mai mic decât această limită. Pentru unele ţări (India, China) au fost acordate împrumuturi mixte BIRD şi ADI. În acordarea creditelor, ADI este interesată de combaterea sărăciei, controlul naşterilor şi îmbunătăţirea condiţiei femeii în societate. De asemenea, mediul constituie un domeniu important al proiectelor finanţate de ADI.

            Tot din instituţiile afiliate Grupului Băncii Mondiale mai fac parte: Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA), creată în anul 1988 printr-un mandat special,pentru a stimula fluxul de investiţii directe către ţările în curs de dezvoltare, precum şi Centrul Internaţional de Reglementare a Conflictelor în domeniul Investiţiilor (CIRCI), fondat în anul 1966, în scopul oferirii de servicii de conciliere şi arbitraj al conflictelor apărute între guverne şi investitori străini. De asemenea, BIRD conduce Institutul de Dezvoltare Economică (Economic Development Institute), un colegiu de formare de personal, care asigură calificarea pentru înalţii funcţionari guvernamentali din ţările membre, implicaţi direct în evaluarea şi aplicarea programelor de dezvoltare.

[1] A.F.P.Bakker, Instituţiile financiare internaţionale, Editura ANTET, Bucureşti, 1997, p.80.