Activitatea oricarei firme, în contextul reformei si al tranzitiei la economia de piata, se desfasoara într-un mediu dinamic si agresiv. În general, tranzitia, reprezinta o perioada de asezare a lucrurilor si conceptelor în ordinea lor fireasca, deci o schimbare, cu grija fireasca privind adaptarea noilor structuri la cerintele economiei de piata în conditii concurentiale tot mai aspre si mai bine definite.
Problemele fundamentale cu care se confrunta fiecare firma vizeaza, în principal, stabilirea si consolidarea locului pe care aceasta îl ocupa în spatiul economic concret în care activeaza, obiectivul major spre care se îndreapta, costurile implicate si sansele de izbânda.
În acest context, firma este determinata sa se raporteze permanent la cererea de piata, trebuie sa anticipeze miscarile concurentei, sa-si autoevalueze resursele de care dispune si sa actioneze în directia cresterii eficientei utilizarii acestora etc.
În abordarea sistemica a problematicii firmei un rol deosebit revine analizei economico-financiare, ca instrument de supraveghere a activitatii si performantelor acesteia.
Analiza economico-financiara prin metodologia, procedeele si tehnicile specifice de care dispune, concura la diagnosticarea starii diferitelor procese si fenomene, le descopera structura, stabileste relatiile de cauzalitate, factorii care le guverneaza, descopera legile formarii si dezvoltarii lor, iar pe aceasta baza ofera conducerii posibilitatea adoptarii deciziilor privind îmbunatatirea activitatii în viitor.
Analiza financiara este o componenta importanta a analizei-diagnostic interne a firmei si are drept obiectiv evaluarea starii de sanatate a firmei, prin analizarea politicii financiare a întreprinderii într-o perioada trecuta si facilitarea luarii în cadrul acesteia a unor decizii viitoare.
Aceasta constituie un instrument operational, de cunoastere a starii de functionare a sistemului si, pe aceasta baza, de initiere a masurilor de reglare a disfunctionalitatilor; cerceteaza activitatile sau fenomenele, din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse si al rezultatelor obtinute.
Pentru a asigura informatiile necesare analizei trebuie examinate o serie de date si situatii informationale cu privire la rezultatele economico-financiare ale firmei, la activitatea sa de ansamblu si pe domenii de activitate cum ar fi: bilantul contabil, bugetul de venituri si cheltuieli, raportul de gestiune, o lista a produselor sau serviciilor oferite si a preturilor acestora, precum si alte documente relevante realizarii diagnosticului activitatii si performantelor firmei.
Analiza financiara investigheaza doua domenii importante:
– echilibrul financiar;
– rentabilitatea.
Analiza atenta a contului de rezultate este indispensabila pentru efectuarea analizei financiare. Astfel, analiza financiara se sprijina pe documentele întreprinderii dar utilizeaza si alte surse de informare.
Pe lânga un studiu strict al conturilor si bilantului, aceasta urmareste specificul activitatii întreprinderii, calitatea echipei de conducere, motivarea personalului, performantele si tehnologia aplicata.
Rezultatele analizei pot fi utilizate fie în interiorul întreprinderii, si serveste conducerii acesteia, fie în exteriorul întreprinderii, atunci când este solicitata de catre partenerii acestuia.
Echilibrul financiar al întreprinderii se apreciaza în cea mai mare parte utilizând datele din bilantul întreprinderii care, spre deosebire de bilantul contabil opereaza cu o concentrare a anumitor conturi.
Criteriile de baza utilizate în elaborarea bilantului financiar sunt:
– lichiditatea;
– exigibilitate.
Analiza financiara trebuie sa aprecieze daca gradul lichiditatii activelor întreprinderii este suficient de ridicat pentru a-i permite acesteia sa faca fata în orice moment angajamentelor pe care si le-a asumat, respectiv pentru a-i asigura solvabilitatea.
Echilibrul financiar este apreciat prin confruntarea gradului de lichiditate a activelor cu gradului de exigibilitate a elementelor pasivului. Pentru realizarea acestei analize pot fi utilizate ca instrumente: fondul de rulment si indicatorii de structura.
Obiectivul analizei financiare fiind stabilirea starii de sanatate a firmei, aceasta implica parcurgerea mai multor etape, concentrând investigatiile pe unele aspecte definitorii ale potentialului firmei si anume:
- analiza activitatii si a mijloacelor angajate, a raportului dintre acestea, pentru a releva eficienta utilizarii activelor firmei;
- analiza performantelor economice propriu-zise, accentul punându-se pe rezultatele economice globale ale activitatii, pe evolutia acestora în raport cu totalul activelor economice angajate. Studiul trebuie sa se focalizeze asupra rentabilitatii economice si a principalelor sale componente care au determinat o anumita evolutie;
- studiul lichiditatii – consta în compararea lichiditatilor rezultate datorita activitatii economice, înaintea întregii miscari financiare, cu cele absorbite de cresterea nevoilor de exploatare si a investitiilor;
- studierea politicii de îndatorare, care este bazata, în esenta, pe compararea rentabilitatii economice cu costul îndatorarii;
- evaluarea ratei de crestere interna maximum sustenabila a firmei si punerea în evidenta a posibilitatilor de care aceasta dispune pentru a mobiliza lichiditati externe în caz de nevoie.
În activitatea de conducere analiza financiara ajuta la cunoasterea temeinica a situatiei date, a întregului complex de cauze si factori care o determina si, de asemenea, în realizarea tuturor functiilor conducerii activitatii economice:
– pentru realizarea functiei de prevedere sunt necesare atât studii prospective cât si studii faptice, evidentierea rezervelor interne care pot fi valorificate în perioada viitoare, analiza indispensabile elaborarii programelor de dezvoltare, cu caracter strategic;
– functia de organizare presupune un proces permanent de perfectionare a sistemului de organizare si conducere a aprovizionarii cu resursele necesare productiei, pentru prestarea serviciilor sau pentru activitatea comerciala în vederea utilizarii cu eficienta maxima a resurselor umane, materiale si financiare, a evidentierii deficientelor si posibilitatilor de perfectionare a acestuia;
– functia de coordonare implica adoptarea unor solutii optime pentru atingerea si mentinerea echilibrului economic si financiar pe baza analizei indicatorilor economico-financiari, care faciliteaza cunoasterea dispozitiilor sau necorelarilor existente între diferitele laturi sau subsisteme ale activitatii, precum si identificarea cauzelor care le-au determinat;
– prin specificul ei, functia de comanda consta în elaborarea unui flux de decizii care vizeaza aplicarea solutiilor optime pentru utilizarea eficienta a resurselor materiale,umane si financiare, fundamentate pe baza rezultatelor analizei economico-financiare;
– în cadrul functiei de control sunt necesare verificarea si analizarea rezultatelor cantitative si calitative obtinute în raport cu obiectivele stabilite si masurile aplicate, identificarea rezervelor existente în vederea reglarii activitatii economico-financiare si îndeplinirea indicatorilor de performanta stabiliti prin programul propus.
Practic, analiza economico-financiara constituie un mijloc pentru atingerea unui obiectiv si ca urmare trebuie sa ofere solutii în fundamentarea corespunzatoare a deciziilor. Dar pentru realizarea oricarui obiectiv din activitatea firmei nu se înfaptuieste prin analiza acestuia, ci prin actiunea factorului uman care, pe baza analizei, a concluziilor desprinse, dirijeaza efortul astfel încât efectele sa fie maxime.
