In practica fiscala internationala, impozitele pe avere se prezinta sub urmatoarele forme:
- impozite asupra averii propriu-zise;
- impozite pe circulatia averii;
- impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise
Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intâlnite atât ca impozite stabilite asupra averii, dar platite din veniturile obtinute de pe urma averii respective, cât si ca impozite instituite pe substanta averii.
Cele mai frecvent utilizate impozite asupra averii propriu-zise sunt:
- a) impozitele pe proprietati imobiliare:
- se intâlnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor;
- au ca baza de impunere, valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective;
- cotele de impunere sunt in general scazute.
- b) impozitul asupra activului net:
- are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine un contribuabil;
- se aplica diferit, astfel:
- in unele tari (de exemplu Suedia, Austria, Germania etc.) la plata acestui impozit sunt supuse atât persoanele fizice, cât si cele juridice;
- in alte tari (Danemarca, Olanda) acest impozit este platit numai de persoanele fizice;
- pentru calcularea lui se folosesc fie cotele progresive (in Suedia, Danemarca, Elvetia etc.), fie cotele proportionale (in Germania, Austria, Olanda etc.).
Impozitele pe circulatia averii
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta.
In aceasta categorie se includ:
- impozitul pe succesiuni;
- impozitul pe donatii;
- impozitul pe actele de vânzare-cumparare a unor bunuri imobile;
- impozitul pe hârtiile de valoare (actiuni, obligatiuni etc.);
- impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale s.a.
Dintre impozitele pe circulatia averii, cel mai des intâlnite sunt:
- a) impozitul pe succesiuni:
- obiectul impunerii il constituie averea primita drept mostenire de o persoana fizica;
- se stabileste, fie global pentru intreaga avere lasata mostenire (ca de exemplu in SUA, Australia, Marea Britanie etc.), fie separat pentru partea de avere ce revine fiecarui mostenitor (ca de exemplu Germania, Belgia, Franta, Suedia etc.);
- se calculeaza pe baza unor cote progresive, iar nivelul acestora se diferentiaza atât in functie de valoarea averii care face obiectul succesiunii cât si in functie de gradul de rudenie dintre decujus (persoana decedata) si mostenitorul acesteia (la aceeasi valoare a averii lasate mostenire, impozitul este cu atât mai mare, cu cât succesorul este ruda mai indepartata cu persoana decedata);
- vizeaza numai circulatia bunurilor intre persoanele fizice.
- b) impozitul pe donatii:
- a fost introdus pentru a preveni ocolirea platii impozitului pe succesiuni, când are loc efectuarea de donatii de avere in timpul vietii;
- obiectul impozitului il constituie averea primita drept donatie de catre o persoana;
- cade in sarcina persoanei care primeste donatia (care se numeste donatar) si se calculeaza pe baza unor cote progresive al caror nivel este influentat de:
- valoarea averii donate;
- gradul de rudenie intre donator si donatar;
- momentul si scopul donatiei (uneori).
- c) impozitul pe actele de vânzare-cumparare a unor bunuri mobile si imobile:
- se utilizeaza frecvent;
- cade in sarcina cumparatorilor;
- se calculeaza fie pe baza unor cote proportionale, fie pe baza unor cote progresive.
Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii
Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au inregistrat unele bunuri in cursul unei perioade de timp;
In aceasta categorie se includ:
- impozitul pe plusul de valoare imobiliara;
- impozitul pe sporul de avere dobândit in timp de razboi
- a) impozitul pe plusul de valoare imobiliara:
- a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare (cladiri, terenuri) in perioada de la cumparare si pâna la vânzare, fara ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop;
- subiectul impozitului este vânzatorul bunurilor imobiliare, iar obiectul supus impunerii este diferenta intre pretul de vânzare si pretul de cumparare al bunului respectiv.
- b) impozitul pe sporul de avere dobândit in timp de razboi:
- obiectul impozitului il constituie averea dobândita in timpul sau ca urmare nemijlocita a razboiului;
- desi se calcula in cote progresive, el n-a avut un randament ridicat, deoarece existau multiple modalitati de sustragere de la impunere si se platea in moneda depreciata de inflatie.
In ceea ce priveste impozitele pe avere in România, ele se intâlnesc atât sub forma unor impozite pe averea propriu-zisa, cât si a impozitelor pe circulatia averii. Dintre impozitele pe averea propriu-zisa mai importante sunt impozitele pe clădiri şi pe terenuri care se platesc atât de persoanele fizice, cât si juridice detinatoare de cladiri şi terenuri (vezi capitol impozite şi taxe locale).
