Impozitul pe cladiri se datoreaza de catre contribuabili, persoane fizice si juridice, pentru cladirile aflate in proprietatea acestora. Impozitul pe cladiri se determina si percepe atât pentru cladirile aflate in functionare, cât si pentru cele care se afla in rezerva sau in conservare. De asemenea, se impun si cladirile aflate in functiune si amortizate integral, impozitul calculându-se pe baza valorii inscrisa in evidenta contabilă. Cladirile noi, dobândite in cursul anului, indiferent sub ce forma, se impun cu incepere de la data de intâi a lunii urmatoare celei in care acestea au fost dobândite. In acest caz, impozitul se calculeaza pe numele noului contribuabil, proportional cu perioada ramasa pâna la sfârsitul anului.
Corespunzator, cladirile demolate in conditiile legii, cladirile distruse si cele transmise in administrarea sau, dupa caz, in proprietatile altor contribuabili, in cursul anului, se scad de la impunere cu incepere de la data de intâi a lunii urmatoare celei in care s-a produs una dintre aceste situatii.
Impozitul pe cladiri se calculeaza anual si se plateste trimestrial, pâna la data de 15 inclusiv, a ultimei luni a trimestrului (Începând cu anul 2003, scadenţa ultimei rate este 15 noiembrie). Persoanele fizice care platesc impozitul pe cladiri pentru intregul an pâna la 15 martie a anului pentru care se plateste, beneficiaza de o reducere de 5% din impozitul total de plata.
De regula, subiectul impunerii coincide cu platitorul impozitului si este, in general, proprietarul cladirii, indiferent de locul unde este situata si de destinatia acesteia. Exceptii de la aceasta regula generala fac:
- cladirile proprietate de stat aflate in administrare sau folosinta, dupa caz, unde in calitate de subiect al impunerii apar cei care le administreaza sau folosesc;
- cladirile care fac parte din fondul locativ de stat, unde subiect al impunerii este unitatea care le administreaza.
Baza de calcul o reprezinta valoarea impozabila a cladirii, care difera in functie de proprietarul cladirii, astfel:
- pentru cladirile apartinând persoanelor fizice, baza de impozitare o reprezinta valoarea cladirii determinata pe baza normelor de evaluare stabilite pe m2 suprafata construita si diferentiata in functie de felul, destinatia si locul unde acestea sunt situate
- pentru cladirile apartinând altor contribuabili decât persoanele fizice baza de calcul o reprezinta valoarea inscrisa in evidenta contabila, indiferent de locul unde sunt situate acestea.
Impozitul pe cladiri, in cazul contribuabililor persoane fizice, se calculeaza pe baza declaratiei de impunere, depusa de catre proprietar, in conditiile legii, la serviciul de specialitate al consiliului local teritorial pe raza caruia se afla cladirea sau constructia. La dimensionarea clădirii se are în vedere suprafaţa construită desfăşurată determinată prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol. În calcul nu se cuprind suprafeţele podurilor, cu excepţia mansardelor, precum şi cele ale treptelor şi teraselor neacoperite. Suprafaţa construită desfăşurată care stă la baza calculării impozitului pe clădiri, datorat de persoanele fizice, rezultă din actul de proprietate sau din planul cadastral, iar în lipsa acestora, din schiţa clădirii sau din orice alte documente asemănătoare. Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% in mediul urban si de 0,1% in mediul rural, asupra valorii impozabile a clădirii, determinată potrivit criteriilor şi normelor de evaluare prevăzute de lege. Pentru determinarea valorii impozabile a clădirii, se au în vedere instalaţiile cu care este dotată clădirea. Normele de evaluare stabilite pe m2 suprafata construita sunt unitare pentru toate cladirile, diferentierea acestora facându-se in functie de:
- structura de rezistenta a cladirilor;
- materialele din care sunt construite;
- gradul de confort al cladirilor si constructiilor (adica daca sunt prevazute sau nu cu instalatii de apa, canalizare, electrice, incalzire
- rangul oraşului în care se află clădirea
Suprafata construită desfăşurată se inmulteste cu norma impozabila pe m2 pe cladire si rezulta valoarea impozabila. In final, impozitul de plata anual se calculeaza inmultind valoarea impozabila cu cota de impozit (0,2 sau 0,1).
Formula de calcul a impozitului pe cladiri este urmatoarea:
Impozitul pe cladiri = Su x Ni x C
unde: Su – suprafata utila a cladirii sau apartamentului;
Ni – norma impozabila de evaluare;
C – cota de impozit
(ex.de calcul în HG nr.1278/13.11.2002, pctul 5.06, pag.7)
Pentru ceilalti contribuabili (persoane juridice), impozitul se calculeaza de catre acestia prin declaratia de impunere, care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale. Impozitul pe cladirile proprietatea persoanelor juridice se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale si care poate fi cuprinsa intre 0,5-1,5% asupra valorii de inventar a cladirilor, inregistrata in contabilitatea acestora. Dacă persoanele juridice nu au efectuat nici o reeevaluare a clădirilor începând cu anul 1998, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 3 şi 5%.
De la plata impozitului pe cladiri sunt scutite, conform reglementarilor legale in vigoare, urmatoarele:
- cladirile institutiilor publice, cu exceptia celor care se folosesc in alte scopuri;
- cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologie;
- muzeele si casele memoriale, cu exceptia spatiilor acestora folosite pentru activitati economice sau comerciale;
- cladirile care, prin destinatie, constituie lacase de cult si apartinând cultelor recunoscute de lege;
- constructiile si amenajarile funerare din cimitire;
- constructiile speciale, cum sunt:
- sondele de titei, gaze, sare;
- platformele de foraj marin;
- centralele hidroelectrice, termoelectice, nuclearoelectrice, statiile de transformare si de conexiuni, clădirile şi construcţiile speciale anexe ale acestora, posturile de transformare, reţele aeriene de transport şi distribuţie a energiei electrice precum şi stâlpii aferenţi acestora, cabluri subterane de transport şi distribuţie, instalaţii electrice de forţă;
- canalizaţii şi reţele de telecomunicaţii subterane şi aeriene realizate pe suport propriu;
- caile de rulare;
- galerii, planuri înclinate subterane şi rampe de puţ;
- puţuri de mină, coşuri de fum;
- barajele si constructiile accesorii;
- podurile, viaductele, apeductele, tunelurile;
- conductele pentru transportul produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale;
- digurile s.a.
- cladirile veteranilor de razboi, ale vaduvelor de razboi, precum si ale vaduvelor necasatorite ale veteranilor de razboi;
- cladirile eroilor-martiri si urmasii acestora, ale ranitilor si altor luptatori ai Revolutiei din decembrie 1989.
De asemenea, impozitul pe cladiri se reduce cu 50% pentru bunurile comune sotilor in cazul in care unul dintre soti beneficiaza de facilitatile mentionate anterior.
Neplata la timp a impozitului se sanctioneaza, initial prin majorări (calculate pentru fiecare zi de întârziere) şi penalităţi (calculate pentru fiecare lună şi fracţiune) de intârziere si care se aplica asupra debitului restant. În ultimă instanţă, pentru acoperirea debitelor restante se recurge la executare silită.
Daca impozitul nu a fost calculat, sau a fost subevaluat, acesta se poate recalcula, retroactiv, pe cinci ani fata de data constatarii.
Contribuabilii, nemultumiti de impozitul calculat, pot face contestatie, in cel mult 30 de zile de la data primirii instiintarii de plata. Contestatia se depune registratura primăriei în a cărei rază teritorială se află clădirea. Înaintarea contestatiei nu suspenda urmarirea si incasarea impozitului până la data soluţionării acesteia. Platile efectuate, intre timp, in plus, se restituie sau se compenseaza.
Totodata, depunerea peste termen a declaratiei de impunere, sau nedepunerea acesteia, sustragerea de la impunere a unor cladiri supuse impozitarii, constituie contraventii si se constata si aplica amenzile corespunzatoare de catre organele fiscale teritoriale.
