Impozitul pe venitul persoanelor fizice. Subiecţii impozitului sunt persoanele fizice rezidente sau nerezidente ale unui stat, care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acestui stat. Obiectul impozitului – veniturile obţinute de către subiecţi din toate domeniile activităţii umane (industrie, comerţ, agricoltura, educaţie, medicină, artă, sport, profesii libere etc.). Veniturile persoanelor fizice îmbracă diverse forme – beneficiu, salariu, rentă, dividende, dobîndă, premii etc.
De regula, impozitul pe venit este o impunere individuală, fiind aşezat pe fiecare persoana care a realizat venituri. Există şi situaţii când veniturile se obţin în comun de mai multe persoane şi nu pot fi individualizate (cum ar fi de exemplu impozitul agricol). În aceste situaţii, impozitul de exemplu se stabileşte fie cu luarea în considerare a unor factori sociali (starea civilă a plătitorului de impozit, vârstă, numărul persoanelor aflate în întreţinerea sa etc.) fie fără să se ţină cont de aceştia. În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de aşezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice, şi anume:
- sistemul impunerii separate care presupune fie o impunere diferenţiată pentru fiecare categorie de venit în funcţie de natura acestuia, fie instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte venitul obţinut dintr-o anumită sursă;
- sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de provenienţă şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit.
Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai des întâlnita, ea utilizându-se în ţări ca: SUA, Germania, Franţa, Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, România s.a. Pentru stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizează cote proporţionale sau progresive. Cea mai frecvent utilizată este impunerea în cote progresive pe tranşe de venit. Aplicarea de cote procentuale progresive, constă în aceea că odată cu creşterea obiectului impozabil creşte şi cota impozitului.
În Republica Moldova conform prevederilor Codului fiscal, pentru anul 2006, cotele impozitului pentru persoanele fizice sun următoarele:
- 8% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de16200 lei;
- 13% din venitul anual impozabil ce depăşeşete suma de 16200 lei şi nu depăşeşete suma de 21000 lei;
- 20% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 21000 lei.
Conform prevederilor Codului fiscal al RM, pentru anul 2006, persoanele fizice au dreptul la următoarele tipuri de scutiri:
- scutire personală, de care poate beneficia orice contribuabil (persoană fizică rezidentă), în mărime de 4500 de lei anual;
- scutire personală majoră, care constituie 10000 de lei anual şi se acordă persoanelor care îmdeplinesc anumite condiţii stabilite de Codul fiscal al RM;
- scutire pentru soţ (soţie) sau scutire matrimonială, în mărime de 4500 de lei anual (este o scutire suplimentară, la care are dreptul lucrătorul aflat în relaţii de căsătorie, cu condiţia că soţul (soţia) este rezident al Republicii Moldova şi nu beneficiază de scutire personală);
- scutire pentru persoanele întreţinute, care constituie 840 de lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 4500 de lei anual.
Pentru a beneficia de scutirile stipulate mai sus este necesar de a prezenta anumite documente justificative.
Dreptul de a prezenta declaraţia cu privire la impozitul pe venit îl au toţi contribuabilii. Sunt obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit:
- persoanele fizice rezidente şi nerezidente care au obligaţii privind achitarea impozitului;
- persoanele fizice rezidente care nu au obligaţii privind achitarea impozitului, dar:
- obţin venit din surse altele decît salariul, care depăşeşte suma scutirii personale de 4500 lei pe an;
- obţin venit impozabil sub forma de salariu, care depăşeşte suma totală de 21000 lei pe an, cu excepţia persoanelor fizice care obţin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă;
- obţin venituri impozabile atît sub formă de salariu, cît şi din orice alte surse, a căror sumă totală depăşeşte 21000 lei pe an.
Declaraţia impozitului cu privire la venit se prezintă Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. Contribuabilul care este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit, achită impozitul pe venit nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei. Modul, forma şi locul achitării impozitului sunt reglementate de Serviciul Fiscal de Stat prin regulamente, ordine şi instrucţiuni. Fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu este obligat să calculeze, să reţină impozitul din salariu şi să–l achite pentru salariat.
Impozitul pe venitul persoanelor juridice. Subiectul impozitului îl constituie întreprinderea, organizaţia, asociaţia sau societatea de capital.
Obiectul acestui impozit reprezintă venitul efectiv realizat ca diferenţa dintre totalul veniturilor brute încasate din activitatea desfăşurată şi cheltuielile deductibile din acestea şi anume se scad cheltuielile de producţie, dobînzile plătite pentru creditele plătite, prelevările la fondul de rezervă şi la alte fonduri spaciale, pierderile din activitatea anului curent, pierderile provocate de calamităţi naturale etc. Condiţiile şi limitele în care pot fi făcute aceste scăzăminte diferă de la ţară la ţară şi sînt prevăzute prin lege.
Impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinată de organizarea acestora ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital. În cazul societăţilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent ca in cazul impunerii veniturilor persoanelor fizice, deoarece este greu de realizat o demarcaţie precisă între averea fiecăreia din persoanele asociate şi patrimoniul societăţii respective.
În cazul societăţilor de capital se poate efectua o demarcaţie precisă între averea personală a acţionarilor şi patrimoniul societăţii, iar acţionarii răspund pentru actele şi faptele societăţii numai în limitele părţii de capital pe care o deţin.
Deoarece profitul obţinut de o societate de capital se repartizează atât acţionarilor (sub formă de dividende) cât şi la dispoziţia societăţii (pentru constituirea unor fonduri), putem vorbi de:
- profitul societăţii înainte de repartizare;
- profitul repartizat acţionarilor sub formă de dividende;
- profitul ramas la dispozitia societăţii.
Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor modalităţi de impunere a veniturilor realizate de societăţile de capital, şi anume:
- prima modalitate consta în impunerea iniţială a profitului total obţinut şi apoi, separat, profitul repartizat acţionarilor sub formă de dividende (acest sistem, considerat clasic, se practica în: SUA, Olanda, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Suedia);
- a doua modalitate constă în aceea că se impun numai dividendele, în timp ce partea de profit lăsată la dispoziţia societăţii de capital este scutită de impozit;
- a treia modalitate presupune numai impunerea părţii din profit care ramâne la dispoziţia societăţii de capital, dividendele repartizate acţionarilor nefiind impozitate;
- a patra modalitate presupune impunerea separată mai intâi a dividendelor repartizate acţionarilor şi apoi a părţii din profit ramase la dispoziţia societăţii de capital.
Pentru stabilirea venitului impozabil din venitul brut se scad:
- cheltuielile de producţie;
- dobânzile plătite;
- prelevările la fondul de rezervă şi la alte fonduri speciale permise de lege etc.
Practica fiscală internaţională permite evidenţierea urmatoarelor situaţii, în ceea ce priveşte cotele impozitului pe venitul persoanelor juridice:
- diferenţierea cotelor de impunere in functie de proprietarul capitalului statutar (în Bulgaria – profitul întreprinderilor de stat de interes naţional sau local, profitul societăţilor private şi societăţilor cu capital străin);
- diferenţierea cotelor de impunere în funcţie de natura activităţilor din care se obţine profitul (această situaţie se întâlneşte în Franţa, Germania, Ucraina, Bulgaria şi România);
- stabilirea nivelului cotelor de impunere în funcţie de cifra de afaceri a societăţilor comerciale (în Marea Britanie);
- utilizarea unor cote de impozit diferite, după cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale (această situaţie se intâlneşte în Rusia, Norvegia, Portugalia, Finlanda etc.);
- utilizarea unei singure cote de impunere (de exemplu în Polonia şi Ungaria – 40%, Australia şi Belgia – 39%, Danemarca – 38%, Italia – 36%, Spania şi Olanda – 35%, etc.).
În Republica Moldova, în conformitate cu articolul 15 al Codului fiscal cota impozitului pe venitul persoanelor juridice, pentru anul 2006, este de 15% din venitul impozabil.
În venitul brut se include următoarele sursele de venit impozabile:
- venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare;
- venitul de la activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţionarii fondurilor de investiţii;
- venitul din chirie;
- creşterea de capital (conform art. 37 al Codului Fiscal);
- venitul obţinut sub formă de dobîndă, donaţiile de stat, primele şi premiile ce nu sunt specificate ca neimpozabile;
- alte venituri.
Lista surselor de venit neimpozabil se modifică permanent. În venitul brut nu se include următoarele tipuri de venit:
- sumele şi despăgubirile de asigurare;
- despăgubirile primite pentru repararea daunelor în caz de vătămare a sănătăţii, inclusiv în caz de invaliditate;
- plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, traumatisme sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă;
- bursele elevilor, studenţilor de la instituţiile de învăţămînt de stat şi particular în conformitate cu legislaţia cu privire la învăţămînt;
- pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;
- averea primită ca donaţie sau moştenire;
- dividendele cu excepţia celor primite de la agenţii economici nerezidenţi;
- ajutoarele primite din partea organizaţiilor filantropice;
- sumele pe care le primesc donatorii de sânge de la instituţiile medicale de stat ect.
În cazul impozitului pe venit persoanele juridice şi fizice au dreptul conform Codului Fiscal să efectueze deducerea anumitor cheltuieli din venitul brut, obţinîndu-se venitul impozabil:
- cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de antreprenor;
- cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice se permite în limitele stabilite de Guvern.
Se permite deducerea dobînzelor, deducerea uzurii calculate, deducerea amortizării proprietăţii ne materiale, deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile – toate conform unor reguli speciale. Regula generală spune că nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale. Nu se permite deducerea cheltuielilor dacă contribuabilul nu poate confirma documentar că aceste cheltuieli au fost suportate într – un anumit cuantum şi în modul stabilit de Guvern.
