În această categorie de mărfuri nealimentare sunt incluse bunuri de consum destinate protejării piciorului împotriva acţiunii factorilor de mediu (umiditate, temperatură, acţiuni mecanice şi chimice), care au în acelaşi timp şi un rol ortopedic, facilitând mersul şi împiedicând deformarea piciorului.
Funcţiile de bază ale încălţămintei sunt:
- funcţia de protecţie împotriva agenţilor mecanici, termici sau a apei (realizată prin alegerea unor materiale cu proprietăţi adecvate şi a unor tehnologii de fabricare în concordanţă cu destinaţia încăltămintei);
- funcţia ortopedică, împiedicând deformarea piciorului şi facilitând echilibrul corpului, atât static cât şi dinamic (realizată prin alegerea modulului şi dimensiunilor);
- funcţia de igienă şi confort, concretizată prin menţinerea unui microclimat optim la nivelul piciorului şi a sănătăţii organismului (prin alegerea unor materiale cu structură şi compoziţie chimică adecvată);
- funcţia estetică (exprimată prin formă, model, culoare, luciu, etc.).
Părţile componente ale încălţămintei sunt împărţite în două grupe:
- piese care formează partea de sus a încălţămintei (piese exterioare sau feţe, piese intermediare sau întărituri şi piese interioare sau căptuşeli);
- piese pentru partea de jos a încălţămintei (piese exterioare sau de uzură şi piese interioare sau de legătură).
Clasificarea sortimentului încălţăminte se realizează cu ajutorul unor criterii specifice în familii, grupe comerciale, articole .
În funcţie de natura materialelor din care sunt confecţionate feţele încălţămintei, aceasta se împarte în trei familii: încălţăminte cu feţe din piele, încălţăminte cu feţe din înlocuitori şi încălţăminte din cauciuc. Aceste familii sunt împărţite în grupe comerciale, individualizate prin destinaţie, materii prime utilizate la confecţionarea feţelor şi tălpilor, mod de prelucrare. Grupele comerciale cuprind articole de încălţăminte, stabilite în funcţie de domeniul de utilizare specific. Sortimentele de încălţăminte reprezintă subdiviziuni ale articolelor, diferenţiate prin mod de prelucrare, sisteme de confecţionare, materii prime pentru feţe şi tălpi, etc.
În funcţie de destinaţie, încălţămintea poate fi pentru bărbaţi, femei, copii.
Verificarea calităţii încălţămintei se realizează pe loturi. Un lot conţine încălţăminte de acelaşi fel, cu aceeaşi destinaţie, din aceleaşi materiale, cu acelaşi sistem de confecţionare şi de acelaşi model. Verificările sunt în general nedistructive, doar în anumite situaţii apelându-se la încercări distructibile, şi vor fi efectuate asupra unor eşantioane extrase din lot pe baza unor criterii statistice de eşantionare şi control.
Aprecierea calităţii încălţămintei se realizează prin analiză senzorială (materiale de confecţii, aspect general, simetrie, formă, mod de finisare, estetica generală la exterior şi interior, netezimea, funcţionalitatea accesoriilor, prezenţa şi mărimea defectelor), analize de laborator (rezistenţa cusăturilor, rezistenţa la desprinderea tălpii, rezistenţa la uzură, permeabilitatea la aer, apă, etc.) şi prin purtare experimentală (comoditate la purtare, rezistenţa la purtare, aderenţa tălpii, etc.). Dimensiunile încălţămintei se verifică instrumental. Cele mai importante măsuri sunt: lungimea tălpii (cm, exprimă mărimea încălţămintei) şi lăţimea de bal, exprimată în numere convenţionale, care indică lungimea încălţămintei (măsurată în interiorul încălţămintei). Mărimea încălţămintei se exprimă în diferite sisteme: metric (utilizat şi în România) şi numeric (sistem englez şi american, sistem francez, sistem german).
Ambalarea încălţămintei se realizează individual, în cutii de carton, dispuse în ambalaje colective (cutii de dimensiuni mai mari –baxuri), pe seturi, modele, culori, destinaţie.
Marcarea încălţămintei se realizează pe ambele bucăţi din pereche, pe talpă sau piesele feţei, precizăndu-se mărimea, marca fabricii, modelul, numărul de program şi de comision, semnul controlului de calitate.
Eticheta aplicată ambalajului sau ataşată produsului va conţine informaţii referitoare la denumirea produsului, denumirea producătorului (cu marca acestuia), importatorului sau comerciantului, ţara de origine, lotul, articolul, mărimea, materialul din care este confecţionată încălţămintea (prin intermediul pictogramelor specifice domeniului), calitatea, data fabricaţiei, etc. Pentru a sprijini utilizarea, la unele produse se aplică şi eticheta de întreţinere, cu simboluri specifice privind modul de purtare şi întreţinere.
