Înființarea sistemului monetar național – LEUL ROMANESC

Strădaniile din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-au concretizat în chiar anul plecării acestuia de la domnie. Deşi iniţial, prin actul de recunoaştere a noului domnitor (Carol I) guvernul turc nu permitea acestuia nici emisiunea de monedă nici conferirea de decoraţii, într-o scrisoare din luna octombrie adresată de către Marele Vizir guvernului României, Poartă revine asupra chestiunii monedei şi permite Principatelor să bată monedă proprie cu condiţia că această să poarte un semn al imperiului (semilună sau semilună cu stelele). O luna mai tîrziu printr-o noua scrisoare, Poartă renunţă la această pretenţie, însă doar în ceea ce priveşte monedă divizionara de bronz.                                             Profitînd de acest succes, guvernul Brătianu reformuleaza într-un nou proiect legea monetară din timpul lui Cuza şi-l supune aprobării parlamentului.  În luna aprilie a anului 1867 se votează prima lege monetară a României prin care se stabileşte monedă naţională – leul.                                                                                                                                              Deşi se renunţă la denumirea de „romanat”, pentru că populaţia era obi[nuita deja de aproape două secole, mai întîi cu monedă olandeză şi apoi cu leul de calcul, „leul” rămîne echivalent cu francul francez. Adoptînd sistemul monetar bimetalist al Uniunii Latine (convenţie încheiată în 1865 între Frântă, Belgia, Elveţia şi Italia), legea prevedea emiterea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 lei, 1 leu şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2 şi 1 ban). Legea mai prevedea că din motive financiare, deocamdată urmau a se bate doar monedele de bronz, a căror execuţie s-a făcut de altfel imediat la monetăriile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham. Ocolind cu pretextul imbatabil al lipsei banilor fabricarea monedelor din aur şi argint cu însemnele suzeranităţii turceşti, Brătianu urmărea un dublu scop: înfiinţarea unei monetării naţionale şi baterea de monede cu efigia domnitorului – semn al suveranităţii statului. Trei ani mai tîrziu (1870) luă fiinţă la Bucureşti prima monetărie românească unde se bate primul leu românesc. Deși de-a lungul anilor au survenit de atunci numeroase modificări în structura sistemului monetar, „leul” a rămas până în prezent moneda națională a Romaniei.