Orice firmă indiferent de domeniul său de activitate, îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub impactul condiţiilor concrete ale mediului său ambiant. Mediul ambiant, aşa cum am mai precizat reprezintă un ansamblu de factori eterogeni de natura economică, socială, politică, ştiinţifico-tehnică, juridică, geografică şi demografică ce acţionează pe plan naţional şi internaţional asupra întreprinderii, influenţând relaţiile de piaţă.
Întreprinderea este parte integrantă a mediului ambiant, este o componentă a acestuia, iar în condiţiile actuale mediul ambiant se caracterizează printr-un dinamism accentuat, printr-o creştere spectaculoasă a frecvenţei schimbărilor.
Componentele mediului ambiant cu influenţe de intensităţi diferite asupra întreprinderii sunt:
- Micromediul ce cuprinde ansamblul elementelor cu care aceasta intră în relaţii directe mai precis cu: furnizorii de mărfuri care sunt agenţi economici ce asigură resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente şi maşini; prestatorii de servicii reprezentaţi de firme sau persoane particulare care oferă o gama largă de servicii; furnizorii forţei de muncă sunt unităţile de învăţământ, oficiile forţei de muncă şi persoanele ce caută un loc de muncă; clienţii care sunt consumatori, utilizatori industriali, întreprinderi comerciale sau agenţiile guvernamentale pentru care bunurile şi serviciile produse de întreprindere le sunt oferite spre consum; organismele publice – asociaţiile profesionale, asociaţiile consumatorilor, mediile de informare în masă şi publicul consumator; concurenţii sunt firme sau persoane particulare care îşi dispută aceeaşi categorie de clienţi, iar în situaţii frecvente aceiaşi furnizori sau prestatori de servicii;
- Mezomediul trebuie să intereseze în mod deosebit sistemul de conducere al întreprinderii pentru că permite abordarea relaţiilor acesteia cu mediul sau în termeni mult mai apropiaţi de lumea afacerilor (o întreprindere poate face parte din următoarele sisteme mezoeconomice: o anumită industrie, o zonă geografică sau administrativă, un grup de întreprinderi),
3.Macromediul compus din alţi factori de mediu, care acţionează pe o arie mai largă.
Aceste sisteme sunt în măsură să influenţeze acţiunile, deciziile şi rezultatele unei întreprinderi, influenţa exercitată la acest nivel poate fi atât directă cât şi indirectă, dar are un caracter general, în sensul că influenţează toate întreprinderile care aparţin aceluiaşi sistem.
Relaţiile întreprinderii cu mediul extern în calitatea sa de componentă a mediului, sunt inevitabile în condiţiile unui contact permanent cu diferitele sale componente. Întreprinderea intră într-un ansamblu de relaţii prin care îşi orientează şi finalizează activitatea economică. Aceste relaţii dintre întreprindere şi componente ale mediului său extern sunt prin natura şi conţinutul lor de două tipuri: relaţii de piaţa şi relaţii de concurenţă.
Din multitudinea de relaţii ale întreprinderii cu mediul său extern se remarcă prin amploare şi complexitate relaţiile de piaţa. Acestea au ca obiect vânzarea şi cumpărarea de mărfuri şi servicii, împrumutul de capital şi angajarea forţei de muncă. Studierea pieţei constituie premisa şi punctul de plecare în activitatea oricărei unităţi economice indiferent de domeniul său de activitate.
Mecanismul pieţei reprezintă pentru întreprinderea modernă termenul de confruntare a situaţiei prezentate cu cea de perspectivă, sursa de idei pentru produse noi sau pentru modernizarea celor existente.
Relaţiile întreprinderii cu piaţa vizează trei mari componente şi anume: piaţa mărfurilor, piaţa capitalului, şi piaţa forţei de muncă .Natura şi dimensiunile relaţiilor întreprinderii depind de o serie de factori generali şi specifici, obiectivi şi subiectivi, interni sau externi întreprinderii, cei mai importanţi fiind: cadrul economico-social, specificul pieţei şi caracterul întreprinderii.
În condiţiile actuale întreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care urmăreşte maximizarea profitului, ci este un organism complex, ce se confruntă cu o multitudine de obiective contradictorii ce ţin de strategia fiecărei întreprinderi. Concurenţa constă dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta în cadrul relaţiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cât mai numeroase.
În condiţiile economiei de piaţa concurenţa apare ca o necesitate obiectivă, face parte din regulile de joc ale pieţei. Competitivitatea unui agent economic este determinată în principal de trei mari caracteristici şi anume: servicii, costuri şi calitate.
Influenţa mediului asupra întreprinderii poate fi sesizată la absolut toate nivelurile, dar se impune cu prioritate ca elementele de influenţă pozitivă să fie menţinute iar cele cu influenţă negativă să fie imediat descoperită şi să se încerce contracararea acestora încă de la apariţia acestora. Dinamica accentuată a mediului duce totodată la o creştere a influenţei pe care o manifestă asupra agentului economic indiferent de ce natură ar fi.
