Influenţa migraţiei asupra economiilor ţărilor de origine ale migranţilor

În ceea ce priveşte ţările de origine ale migranţilor, calificate din punct de vedere al teoriei economice ca ţări exportatoare de forţă de muncă, putem enumera următoarele efecte pozitive ale procesului migraţiei externe cu scop de muncă:

scăderea presiunii şomajului asupra pieţei forţei de muncă, căci exportul forţei de muncă prezintă şi export de şomaj în momentul în care persoanele care pleacă la muncă în străinătate nu aveau un loc de muncă convenabil şi remunerat în ţară, sau, în cazul în care erau angajate în muncă, locurile de muncă eliberate pot fi suplinite de şomerii rămaşi în ţară;
sporirea ocupării populaţiei, care are ca urmare scăderea raportului real de dependenţă economică^{^[1]};reducerea sărăciei, din moment ce migraţia permite migranţilor şi familiilor lor obţinerea de venituri pentru finanţarea necesarului minim de consum;cea mai mare parte a efectelor pozitive ale migraţiei se referă la efectele ce se materializează în remitenţe, care au incidenţe şi pot fi precizate prin impactul pozitiv asupra: – consumului, – economiilor, – investiţiilor, – creşterii economice şi – altor fenomene prin intermediul consumului;familiarizarea migranţilor cu noi tehnologii şi proceduri tehnice aplicate în ţara de destinaţie,dezvoltarea la migranţi a abilităţilor de spirit antreprenorial;investiţiile migranţilor în ţara de origine, finanţate din veniturile din munca de peste hotare, efectuate de către migranţi la întoarcere sau în perioada în care aceştia se află peste hotare, efectuate de către membrii familiilor migranţilor;investiţiile străine directe ale investitorilor din ţările de destinaţie ale migranţilor, în al căror mecanism de atragere sunt implicaţi migranţii etc.

În şirul efectelor pozitive ale remitenţelor, se aliniază:

sporirea veniturilor populaţiei ţării de origine, dat fiind faptul că o parte din veniturile private ale migrantului, încasate din munca desfăşurată peste hotare – remitenţele, se transferă pe adresa membrilor familiei acestuia – cetăţeni ai statului de origine al migranţilor,
reducerea proporţiei persoanelor care trăiesc în sărăcie şi chiar sărăcie extremă, prin acoperirea cererii de consum a familiilor recipiente. Este important să remarcăm faptul că fluxurile de remitenţe sunt responsabile şi pentru reducerea sărăciei rurale. De asemenea, considerăm important să menţionăm că migraţia economică externă, cu caracteristicile complexe ale ei, contribuie, în sens larg, la eradicarea sărăciei conform conceptului de sărăcie umană promovat de Naţiunile Unite, care analizează sărăcia ca o componentă a sărăciei veniturilor, accentuând că echitatea, incluziunea socială, abilitarea femeilor şi respectul pentru drepturile omului sunt importante pentru reducerea sărăciei.
acoperind cererea de consum a familiilor recipiente, remitenţele ajung să fie economisite, astfel conduc la creşterea economiilor populaţiei. Insă, din motive de diversă natură, preponderent din motive psihologice, doar o parte din economii ajung să fie economisite în sectorul bancar.
exercită influenţă pozitivă asupra contului curent al balanţei de plăţi externe. Influxurile importante de remitenţe compensează deficitul contului curent al balanţei de plăţi externe, reducând astfel probabilitatea crizei balanţei de plăţi.
de asemenea, contracarează urmările negative ale globalizării economiilor şi anume a deschiderii pieţelor şi liberalizării economiilor. Compensând cererea suplimentară de valută, urmare a activizării comerţului extern, remitenţele susţin menţinerea stabilităţii ratei de schimb a monedei naţionale şi poate conduce chiar la aprecierea monedei naţionale.
prezentându-se ca o sursă stabilă de valută străină pentru ţările în dezvoltare, remitenţele contracarează (parţial) efectul prociclic al economiei, deoarece se menţin şi chiar cresc şi în perioadele de declin economic al ţărilor. In timp ce investiţiile străine directe, investiţiile de portofoliu şi alte fluxuri de capital către ţările în curs de dezvoltare cresc şi scad ciclic, remitenţele au demonstrat stabilitate remarcabilă pe o lungă perioadă de timp şi chiar au crescut ca răspuns la crizele economice. Ca exemplu, remitenţele către ţările în curs de dezvoltare au continuat să crească, în mod constant, între anii 1998-2001, atunci când fluxurile de capital privat au scăzut sub impactul crizei financiare asiatice. Chiar şi componentele cele mai stabile ale fluxurilor monetare – investiţiile străine directe şi fluxurile de asistenţă oficială au scăzut între anii 2000-2001, iar remitenţele au continuat să crească. Diferenţa în stabilitatea fluxurilor este şi mai izbitoare. Atunci când s-au analizat ţările beneficiare de remitenţe, s-a observat că, în 107 din 135 de ţări, stabilitatea remitenţelor a fost mai mare decât cea a fluxurilor de capital privat; în 70 de ţări – în comparaţie cu fluxurile de asistenţă oficială, în timp ce în 62 de ţări – stabilitatea remitenţelor a fost mai mare, comparativ cu toate fluxurile de capital.
înlocuiesc fluxurile de asistenţă financiară externă, inclusiv împrumuturile externe, şi conform datelor statisticii mondiale, remitenţele nu numai că sunt mai mari decât fluxurile de asistenţă financiară externă şi, concomitent, mai „efective” decât acestea, deoarece sunt distribuite direct către beneficiarii nevoiaşi. Iar aceştia – cetăţenii/menajele, de sine stător, decid să le utilizeze pentru satisfacerea nevoilor cu adevărat stridente. În acelaşi timp, remitenţele nu pot înlocui asistenţa financiară externă.
contribuie la sporirea încasărilor fiscale aferente operaţiunilor şi profiturilor firmelor autohtone şi intermediare, care oferă mărfuri şi servicii migranţilor şi beneficiarilor de remitenţe din ţară.
contribuie la activizarea dezvoltării economice. Acest efect este cauzat de impulsul dat de sporirea economiilor populaţiei, dar, pentru atingerea cu adevărat a acestei afirmări, este necesară corelarea politicii monetare a statului în vederea creditării eficiente a economiei.
exercită influenţe pozitive asupra investiţiilor. Şi aceasta nu numai din motivul că remitenţele oferă posibilităţi de investire şi celor mai mici actori ai businessului, cum ar fi întreprinzătorii individuali, întreprinderile cu doi-trei fondatori, cărora le este limitat accesul la credite (în cele mai dese cazuri, din lipsa posibilităţilor de asigurare a creditului),dar şi pornind din faptul că remitenţele influenţează nu numai cantitatea absolută a investiţiilor, ci şi calitatea lor. Aceasta se datorează experienţei acumulate în străinătate de către migranţii-investitori sau instruirii de către migranţi a membrilor familiilor din ţară care urmează să facă investiţii, sau din motivul că migranţii cunosc mai bine condiţiile şi posibilităţile de investire din ţară decât investitorii străini.

Analiza impactului constrângerilor financiare de investiţii la nivelul microîntreprinderilor, în Mexic, a constatat că, din remitenţele migranţilor, s-a constituit aproape 20% din capitalul investit în microîntreprinderi, ceea ce a reprezentat aproximativ 2 miliarde dolari SUA. În 10 state cu un nivel ridicat de migrare, aproape 1/3 din capitalul investit în microîntreprinderi a fost asociat cu remitenţele migranţilor .

întotdeauna generează efecte pozitive de multiplicare. Utilizarea remitenţelor generează efecte suplimentare de multiplicare în economie, şi în cazul cheltuirii, şi în cazul economisirii acestora. În cazul economisirii, contează forma economisirii: „păstrarea banilor la ciorap”, plasarea lor în sistemul bancar sau alte forme echivalente de economisire şi investire. Se ţine cont de faptul că, într-o economie deschisă, efectul de multiplicator este mai scăzut. În cazul cheltuirii remitenţelor, o importanţă majoră o are structura ofertei ce acoperă cererea solvabilă a beneficiarilor de remitenţe: dacă oferta se compune din produse autohtone, efectul de multiplicator al remitenţelor este mai mare decât în cazul în care se consumă bunuri şi servicii importate.

Creşterea producţiei în ţară se poate atinge, în condiţiile unei politici active de stat, prin investirea remitenţelor în economia naţională. Insă, chiar şi în situaţia în care cererea solvabilă suplimentară alimentată din remitenţe este acoperită din importuri, efectul de multiplicare există, însă se propagă într-un mod mai specific şi anume: consumul suplimentar al populaţiei, alimentat din importuri, conduce la sporirea încasărilor din impozitele indirecte în bugetul de stat – taxe de import, taxa pe valoarea adăugată ş.a.

Evaluările efectuate pe baza experienţei din Bangladesh, indică faptul că remitenţele în sumă de 610 milioane USD au creat o cerere suplimentară de 351 milioane de dolari în bunuri şi servicii locale şi au contribuit, cel puţin, la crearea a 577 000 de locuri de muncă .

creşterea cererii la un şir de servicii specifice şi drept urmare – dezvoltarea sectoarelor: de comunicaţii, de transport (aerian, feroviar şi auto), turism, servicii educaţionale (învăţământ superior), servicii medicale ş.a. Totodată, creşterea cererii la serviciile educaţionale stimulează îmbunătăţirea calităţii acestora, ceea ce susţine promovarea dezvoltării economice şi sociale şi dezvoltarea sistemului educaţional în ţările în curs de dezvoltare.
dezvoltarea comerţului între ţările de destinaţie şi de origine a migranţilor, atât sub forma operaţiunilor de export, cât şi de import,
chiar fiind fonduri private ale populaţiei, înlocuiesc ajutoarele străine, ajutând guvernele la rezolvarea mai multor probleme macroeconomice, ca ajustarea balanţei de plăţi, radicarea sărăciei ş.a.

În acelaşi timp, şirul efectelor economice negative ale migraţiei externe pentru muncă asupra ţărilor exportatoare de forţă de muncă este cu mult mai lung. Efectele negative ale migraţiei economice externe la nivel macroeconomic sunt determinate de:

pierderea de P.I.B. cauzată de reducerea cantitativă a forţei de muncă disponibile din ţară. Exerciţiile de descompunere a creşterii economice pe contribuţiile factorilor de producţie, întâlnite în majoritatea modelelor de creştere economică, arată că reducerea ofertei de forţă de muncă compromite potenţialul de creştere economică;
pierderea de P.I.B. cauzată de reducerea potenţialului de muncă şi, implicit, a resurselor intelectuale ale naţiunii. Acestea reprezintă o componentă a avuţiei naţionale, care are o mare influenţă asupra nivelului şi ritmului dezvoltării unei economii, deoarece se exprimă, în particular, prin gradul de instruire, capacitatea de cercetare ştiinţifică, prin valorile ştiinţifice, cultural-artistice etc. În toate statele exportatoare de forţă de muncă, se atestă, implicit, diminuarea ratei populaţiei active ocupate în economia locală în totalul populaţiei, pornind de la motivul că datele statistice atestă că peste 60% dintre emigranţi au vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani. Aici înscriem şi pierderea de P.I.B. cauzată de pierderea creativităţii şi neutralizării capacităţii de muncă a celor ce pleacă la lucru în străinătate sau chiar – scăderea competitivităţii economiei naţionale, ca urmare a scăderii caracteristicilor calitative ale resurselor de muncă;
sporirea costului forţei de muncă pe piaţa internă din motivul reducerii ofertei forţei de muncă autohtone;
pierderea de capital uman şi intelectual, care a emigrat, şi scăderea activismului inovator şi raţionalizator, precum şi nerecuperarea de către stat a investiţiilor în capitalul uman şi intelectual (care a emigrat) realizată prin sistemul educaţiei, finanţat din surse bugetare (ne referim la investiţiile de stat în capitalul uman) ş. a.;
fenomenul de „exod al inteligenţei”;
cel mai frecvent, pierderea calificării forţei de muncă, care a emigrat sau erodarea calitativă a capitalului uman, aşa cum, în ţările de destinaţie, migranţii nu sunt angajaţi în câmpul muncii conform calificării deţinute, deoarece: a)ocuparea unui loc de muncă în străinătate se face, de regulă, la un post mai slab calificat decât pregătirea profesională obţinută de lucrătorul migrant în ţara de origine; b) se menţine tendinţa de polarizare a locurilor de muncă ocupate de lucrătorii migranţi – pe de o parte, super-calificaţii – „exodul creierelor” (fiind un fenomen deja recunoscut), pe de altă parte (proporţia covârşitoare), cei care ocupă locuri de muncă slab calificate, slab remunerate, atipice, refuzate de forţa de muncă autohtonă, la care se asociază o asistenţă socială precară sau chiar lipsa acesteia;
pierderea netă de venituri rezultată din subevaluarea muncii emigranţilor în ţara de destinaţie;
creşterea poverii fiscale ca urmare a scăderii ponderii populaţiei active în totalul populaţiei, deoarece emigrează populaţia activă şi, respectiv, emigrează contribuabilii, deci, în acest context, am putea vorbi despre un „export de contribuabili”;
creşterea dezastruoasă a importurilor. Inclinaţia înaltă spre consum a populaţiei, care a trăit o perioadă de sărăcie, trebuie să încurajeze extinderea puternică a sectorului productiv, însă companiile locale, deseori, sunt prea lente pentru a răspunde la semnalele cererii. Drept urmare, cererea se acoperă cu bunuri şi servicii importate. Importurile cresc cu ritmuri galopante, depăşind semnificativ exporturile, ajungându-se la deficite comerciale grave;
aprecierea cursului de schimb al monedei naţionale, ce conduce la diverse dezechilibre în economie, în primul rând, la frânarea exporturilor. În mod normal, aprecierea monedei trebuie să se bazeze pe creşterea de productivitate în economie, în caz contrar, aprecierile nefondate ale monedei naţionale pot provoca dezechilibre periculoase, ca dezindustrializarea sau apariţia de diverse explozii corective în economie sau de instabilitate, din alte motive, a monedei naţionale;
existenţa unei cantităţi sporite de monedă naţională în economie, injectată în circulaţie în urma intervenţiilor băncii centrale pe piaţa valutară, precum şi cererea excesivă pentru anumite bunuri, de ex., terenuri şi case, conduce la creşterea artificială a preţurilor acestora şi, în ansamblu, alimentează presiunile inflaţioniste;
înrăutăţirea situaţiei pieţei naţionale a muncii, cauzată de reducerea semnificativă a ofertei naţionale de forţă de muncă, cantitativ şi calitativ. Pieţele naţionale ale muncii, prin atributele lor, nu pot reţine forţa de muncă necesară, aflându-se în dezavantaj, comparativ cu pieţele din ţările dezvoltate, precum UE şi chiar (!) CSI, care oferă (cel puţin) venituri din muncă mult mai ridicate; apariţia unei situaţii ridicole caracterizată de existenţa paralelă a unei rate înalte a şomajului şi unei cereri de muncă neacoperită la majoritatea categoriilor ocupaţionale, şi încetinirea formării unei culturi a muncii adecvată noului context – al globalizării: la populaţia rămasă, preponderent de vârstă mai înaintată, deprinderile de muncă se autoconservează, în loc să se adapteze la modelul occidental mai performant. In cazul migraţiei externe, comportamentul lucrătorului se modelează în raport cu mediul în care lucrează, este adaptabil în cazul muncii în străinătate şi, mult prea conservator în cazul activităţii desfăşurate pe piaţa naţională a muncii. Eficientizarea activităţilor pe plan naţional vine mai mult din comportamente impuse (de regulă, de firmele străine sau mixte). Excepţii naţionale există, dar nu sunt suficiente pentru schimbarea stilului de muncă. Pentru încă câteva decenii se vor menţine decalaje importante de performanţă: productivitate mai scăzută, nivel tehnic mai redus;
Situaţia pieţei naţionale a muncii descurajează migraţia de întoarcere, care reprezintă un important factor negativ, deoarece pierderea statului în urma migrării definitive este net superioară migrării temporare şi beneficiile aduse de migranţi la revenire sunt net-superioare celor care pot fi transmise în cazul stabilirii în statul-gazdă;
Emigrarea populaţiei tinere şi instruite, în timp, generează fenomenul îmbătrânirii demografice, care comportă urmări nefaste pentru stat, generate de gradul de dependenţă economică a celor bătrâni şi va necesita creşterea considerabilă a cheltuielilor pentru serviciile medicale, asigurarea socială sau de alt gen al pensionarilor şi presiunea sporită asupra sistemelor actuale de asigurare cu pensii, finanţate doar din venituri curente, fiind dependente de cotizaţiile plătite de generaţia curentă a angajaţilor. În prezent, sistemele de pensii suportă presiuni sporite, deoarece exodul forţei de muncă reduce baza perceperii cotizaţiilor. În acelaşi timp, statele exportatoare de forţă de muncă au fost scutite de cheltuielile sociale legate de susţinerea migranţilor plecaţi la muncă peste hotare (care, teoretic, ar trebui să fie mai mici decât cotizaţiile plătite în cazul în care aceste persoane ar fi încadrate în câmpul muncii). Generalizat, declarăm că migraţia economică produce efecte distructive asupra sistemului de asistenţă socială;
pe termen scurt, creşterea inegalităţii veniturilor şi favorizarea creşterii inegalităţii veniturilor – accentuează nivelul scăzut al salariilor din economia ţării de origine a migranţilor şi conduce la neimplicarea forţei de muncă în câmpul muncii, ceea ce are efecte distructive asupra echilibrului economic general, iar, în paralel, accentuarea nivelului scăzut al veniturilor din patrie încurajează noi valuri de migraţie externă pentru muncă;
efecte distructive asupra politicilor promovate de stat din motivul caracterului imprevizibil al remitenţelor ce nu pot fi luate în calcul la elaborarea politicilor macroeconomice,
pierderea la export rezultată din diferenţa de productivitate potenţială a celor plecaţi la muncă în străinătate (în urma migraţiei forţei de muncă, ţara primitoare de migranţi deţine avantaj comparativ pe piaţa cu produse mai eficiente şi/sau mai bune din punct de vedere calitativ);
apariţia decalajului dintre nivelul de dezvoltare al diferitelor regiuni ale ţării, în funcţie de numărul migranţilor plecaţi şi care trimit remitenţe în regiune;
fenomenul migraţiei externe pentru muncă peste hotare comportă caracteristici ale „bolii olandeze” („Dutch disease”), care are urmări dezastruoase pentru o economie: este vorba de teama de dezindustrializare, resimţită acum câteva decenii, în ţările din regiunea de jos a Mării Nordului, ca urmare a descoperirii de zăcăminte petroliere în mare. Logica acestei temeri este că şi în economiile exportatoare de forţă de muncă, ca urmare a migrării cetăţenilor peste hotare, intră sume masive de bani, care, conduc la creşterea cererii agregate solvabile, acoperită prin importuri, ramurile productive ale economiei nu se dezvoltă şi economia devine extrem de vulnerabilă la şocurile externe, în cazul dat, determinate de volatilitatea cererii şi preţurilor la „forţa de muncă” pe pieţele internaţionale;
emigrarea generează o problemă serioasă de hazard moral, care se manifestă la nivelul guvernului etc.

La nivel microeconomic (individ, familii, gospodării/menaje) – pentru lucrătorul-emigrant şi familia lui, de asemenea, efectele sunt diverse, dar apreciem că soldul este pozitiv.

Cele mai semnificative câştiguri la nivel microeconomic constau în:

obţinerea unui venit, care asigură reproducţia forţei de muncă a lucrătorului şi a familiei sale, venit pe care migrantul, în ţară, nu l-ar fi obţinut, datorită nivelului comparativ mult mai redus al salariilor pentru acelaşi gen de activitate sau chiar a lipsei locului de muncă;
partea de venituri transferată către familia rămasă în ţară – remitenţele, permite ridicarea substanţială a nivelului de viaţă al beneficiarilor de remitenţe, acoperind financiar necesităţile lor primare (pentru hrană, mărfuri de larg consum, îmbunătăţirea condiţiilor de trai, studii ş. a.), ceea ce contribuie la reducerea sărăciei;
sporeşte capacitatea de economisire şi investiţii a populaţiei, fie în bunuri de folosinţă îndelungată (locuinţă, electrocasnice, maşini agricole etc.), fie pentru lansarea de afaceri. În orice situaţie, prin investiţii se contribuie la sporirea avuţiei naţionale şi/sau la crearea unor noi locuri de muncă;
sporesc investiţiile în educarea copiilor emigranţilor, cu veniturile de peste hotare, multe familii obţin posibilitatea să-şi înscrie copiii la universităţi şi să plătească taxele de studii. Copiii, pe viitor, probabil, vor fi angajaţi în diferite sectoare ale economiei şi vor contribui mai mult la prosperitatea economiei naţionale.
câştiguri în plan profesional şi al culturii muncii – de cunoştinţe, deprinderi, comportament, disciplină a muncii, securitate a muncii. La acestea, se adaugă un spor calitativ în planul relaţiilor inter-umane, spirit civic, implicare în viaţa comunităţii etc.

Pierderile la nivel microeconomic sunt atât de natură economică, cât mai ales socială^{^[2]}, dar care oricum afectează rezultatele economice ale procesului migrator:

tratament discriminator, comparativ cu forţa de muncă autohtonă sau chiar cu alţi lucrători -mi granţi;
riscul de nerespectare, din partea angajatorului, a contractului de muncă încheiat. Cazurile de acest gen au determinat reacţii, inclusiv din partea ţărilor de destinaţie: de ex., sindicatele italiene şi cele spaniole;
tensiuni în relaţiile cu forţa de muncă autohtonă, putând ajunge, uneori, până la conflict;
dificultăţi de acomodare şi, ca atare, eficienţă redusă în muncă;
o protecţie socială redusă sau necorespunzătoare, concretizată în securitatea redusă a locurilor de muncă şi condiţii de muncă nu totdeauna satisfăcătoare.

Pierderile la nivel microeconomic sunt îngrijorătoare, cu atât mai mult că au repercursiuni asupra dezvoltării economico-sociale.

Dificultăţile, cu care se confruntă cei care stau în spatele emigranţilor pentru muncă, ne referim la membrii familiei rămaşi în ţara de origine, sunt cercetate în diferite studii . În cercetările tematice, se abordează modul în care migraţia temporară pentru muncă a unui membru al familiei, de obicei – tatăl, duce la creşterea nesiguranţei femeilor şi copiilor care trăiesc în gospodării sărace, trec prin lipsă acută de hrană, presiuni financiare şi suportă probleme de sănătate. In ciuda riscurilor crescute, absenţa temporară a bărbaţilor emigranţi, uneori, poate facilita o mai mare autonomie pentru femei, care să le permită să gestioneze munca lor proprie şi să adopte decizii cu privire gestiunea problemelor casnice.

Emigraţia economică a unui membru al familiei are consecinţe negative asupra celorlalţi membri ia familiei:

faptul că emigraţia asigură fluxuri constante de venituri face ca membrii familiilor dependente de emigranţi să devină mult mai inerţi în căutarea unor locuri de muncă sau în deschiderea unor afaceri individuale, deci, generează probleme serioase de hazard moral, care se manifestă la nivelul gospodăriilor casnice;
asumându-ne riscul unor abstractizări teoretice, am putea vorbi despre apariţia simptomelor „ bolii olandeze ” la nivel de gospodării. Situaţia din familiile, care au cel puţin un membru al familiei plecat peste hotare, arată că membrii familiei rămaşi în ţară nu se încadrează în câmpul muncii, motivele invocate fiind diverse, de ex., nivelul scăzut al salariilor din economie ş.a.;
în acelaşi timp, dacă persoanele respective nu practică activităţi conform specialităţilor deţinute, calificarea lor scade. In terminologie economică, vorbim despre erodarea calitativă a capitalului uman ş.a.

In concluzie, am putea spune că forţa de muncă ieftină compune exportul principal pentru statele în dezvoltare, deoarece exportul produselor cu prelucrare avansată necesită eforturi consistente pentru crearea instituţiilor şi infrastructurii necesare.

În Republica Moldova, s-a format chiar o cultură a dependenţei de emigranţi. Totodată, efectele microeconomice ale emigraţiei sunt ambivalente. Bunăstarea materială pentru fiecare a treia familie din R. Moldova depinde cvasi-integral de banii câştigaţi prin munca peste hotare. Gospodăriile ce au venituri de peste hotare ating rapid niveluri de viaţă mai înalte decât cele care nu au astfel de venituri. Deşi impactul imediat al veniturilor remise de muncitorii emigranţi asupra sărăciei de tranziţie este unul considerabil, nu trebuie subestimate nici efectele de lungă durată, precum sărăcia tranziţională este un obstacol serios pentru dezvoltarea capitalului uman.

^{^[1]} Raportul de dependenţă economică este exprimat prin numărul persoanelor neocupate (inactive sau în şomaj) ce revin la 1000 persoane ocupate.

^{^[2]} Din perspectivă socială, migraţia comportă rezultat net negativ (costurile sociale ale migraţiei sunt enorme).

Lasă un răspuns Anulează răspunsul