Introducere

Actualitatea și importanța temei reiese din fatul că economia reprezintă izvorul forței din care se întreține statul. Deci lucrarea de față are ca scop prezentarea și exemplificarea rolului statului în economie. Un termen atît de complex și de discutat, necesită o studiere minuțioasă. Lucrarea își presupune observarea sbiectului din mai multe unghiuri: din punct de vedere istoric, al evoluției termenului, din punct de vedere a teoriilor și opiniilor emise de-a lunglull timpului, prezintă situația actual și încearcă să prevadă anumite direcții care vor fi urmate de stat în perioada următoare. Subiectul propus este unul mai actual ca oricînd. Orice formațiune statală, indiferent de gradul său de avuție, de istorie sau populație, își influențează economia proprie prin mijloacele conferite de statul său unic. Apar astfel următoarele întrebări: ”Este acțiunea statului în economie una necesară ?” ” Este aceasta una pozitivă ?” . Scopul lucrării este de a răspunde la întrebarea ”Ce rol joacă statul în economie?” este o problemă de bază, care nu se pune doar la nivelul teoriei economice.

Scopul lucrării constă în cercetarea și determinarea corelației între stat și economie prin analiza abordărilor teoretice despre influența statului asupra economiei.

Pentru aceasta este necesar urmărirea următoarelor obiective:

– Defenirea noțiunii de stat și influența lui asupra economiei.

– Analiza abordărilor teoretice despre rolul statului în dezvolatrea economiei.

Obiectul: Influența statului asupra dezvoltării economie.

Metodologia de cercetare:

– Delimitarea ariei de studiu.

– Cercetarea documentelor.

– Analiza surselor de informație.

– Observații.

Cuvinte-cheie: Stat, economie, funcții economice ale statului, rolul statului în economie.

SUBIECTUL I

Abordări teoretice despre rolul statului în dezvoltarea economiei

Poate dintre toate categoriile politice stîns legate de economie cea mai contraversată este cea a statului. Accepțiunile termenului de stat sunt foarte diversificate, în funcție de autori și pe perioada isorică la care ne raportăm. Noțiunea de stat poate fi definită prin prisma a două caracteristici: organizațională și funcțională.

Din persepectiva organizațională, statul reprezintă un set de instituții de reglementare și guvernare care au menirea de a produce regului, de a controla, de a îndruma sau de a regal.

Din perspectiva funcțională, există două moduri de abordare și de definire a statului:

Primul, denumit abordarea ex-ante, defineşte statul ca pe un set de instituţii care are grijă să realizeze anumite scopuri şi obiective. Această abordare consideră că nu printr-o definiţie abstractă se poate caracteriza o instituţie ca fiind de interes public sau privat, ci dacă prin scopul şi funcţia pe care aceasta o îndeplineşte corespunde sau nu funcţiei statului. Astfel, orice organizaţie al cărei scop se suprapune cu funcţiile statului devine, în mod automat, parte componentă a statului.

Cel de al doilea mod, numit abordarea ex-post, defineşte statul prin consecinţele pe care le poate avea dezvoltarea unor funcţii ori instituţii, ca de exemplu cea de menţinere a ordinii sociale, cea de echilibrare a funcţiei pieţei cu cea de intervenţie, cea de realizare a bunăstării sau a echităţii sociale etc.

În acest mod de abordare statul este identificat cu acel set de instituţii sau modele de comportamente care produc efecte, ale căror caracteristici principale se pot clasifica pe următoarele direcţii: libertatea individului, stabilizarea economică şi socială, echitatea socială, echilibrul dintre performanţa economică şi echitatea socială.

Abordarea problematicii rolului Statului în economie nu se reduce la alegerea între intervenţia guvernului sau respingerea oricărei intervenţii guvernamentale ci mai ales realizarea distincţiei clare între:

intervenţia necesară şi benefică din punct de vedere economic şi social;
intervenţia arbitrară într-un sistem în dezechilibru care aduce mai multă pagubă decât câştig într-o economie natională.

Din acest punct de vedere, funcţii majore recunoscute ale statului în societaţile democratice moderne cu economie de piaţă sunt:

crearea cadrului legal al activităţii economice: (elaborarea legilor şi organizarea judecătorească, asigurarea informaţiilor necesare funcţionării economiei, crearea sistemului monetar, definirea şi apărarea dreptului de proprietate);
menţinerea şi dezvoltarea competiţiei (legislaţia privind concurenţa, condiţiile acordării ajutorului statului, preţurile supravegheate, reglementarea monopolurilor naturale etc.);
furnizarea bunurilor şi serviciilor publice (producerea de bunuri şi servicii publice pe care piaţa nu poate, sau nu este interesată să le asigure);
redistribuirea veniturilor (colectarea de taxe şi impozite pentru asigurarea protecţiei sociale, ocrotirea copiilor şi a altor categorii sociale aflate în dificultate, asistenţa medicală etc.);
corectarea externalităţilor (taxe pentru reducerea efectele negative ale activităţilor economice, precum poluarea, acordarea de subvenţii pentru amplificarea efectelor pozitive, precum educaţia, formarea profesională, cercetarea ştiinţifică etc.);
stabilizarea şi menţinerea echilibrului economic (folosirea bugetului de stat şi a masei economice pentru a sprijini cresterea economică, pentru a controla inflaţia şi a reduce şomajul). (1, p.9)

Abordări teoretice despre rolul statului în dezvoltarea economiei pe etape:

Etapa I-a, preștiințifică:

Platon, Aristotel – promovau ideea amesticului statului în economie. ”Statul trebuie să țină sub control setea de îmbogățire, reglementînd prețurile să asigure profit moderat”. Ambii au condamnat bogăția excesivă a unora și săracia În scopul asigurării echității sociale, au justificat intervenția statului în economie.
Mercantiliștii – în centrul doctrinei plasează problemele politicii economice a statului; justifică amesticul puternic al statului în economiei pentru asigurarea balanței comerciale active prin promovarea poloticii protecționiste.

Etapa II-a, constituirea științei economice:

Fiziocrații – promovează neamesticul statului în economie, ideea ordinii naturale și concepția ”laisser-faire”.
Liberalismul clasic – susține că economia de piață se autoreglează, asigurînd echilibrul economic prin ”mâna invizibilă” (reglarea prețurilor prin intermediul concurenței), statul deținînd doar rolul de ”paznic de noapte”, care asigură:

– Apărarea proprietății private;

– Apărarea concurenței;

– Menținerea ordinei interne;

– Apărarea națională.

Etapa III-a

Școala marxistă – consideră că economicul determină politicul și nu invers. Realitatea a fost însă alta. Implicarea planificată a statului nu a restrîns treptat funcțiile statului, dar a dus la un monopol absolut al acestuia.
Neoclasicii – considerau statul mai presus de interesele economice și îi atribuiau un rol insignifiant (neînsemnat) în viața economică. Sistemul economiei de piată era considerat Deci, nu pot avea loc crize economice.
Școala instituțională – justifică amestecul statului în economie doar în scopul evitării crizelor, șomajului, veniturilor nelegitime.

Etapa IV-a

Școala keynesistă – completează mecanismul pieței cu intervenția statului în scopul corectării dezichilibrelor ciclice.
Neokeynesiștii – consideră ca statul contemporan trebuie să joace un rol activ în reglarea proceselor economice, instrumentul principal fiind Bugetul de stat.
Paul samuelson, fondatorul doctrinei economice mixte, consideră că intervenția statului în activitatea economică trebuie să fie cît mai limitată și indirectă. Scopul intervenței statului trebuie sa fie echilibrarea ofertei toatale cu cererea totală ce va duce la creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Rolul-cheie în reglementarea economiei urmează sa-l joace politica fiscală și monetară.

Etapa V-a

Neoliberalii – susțin ideea că ”statul drept” și ”economia de piață” sunt doua fețe ale celeeași medalii. Pentru ca statul să nu devină asupritor, el trebuie să aibă puteri limitate și să acționeze pe baza legilor. Legea este oligatorie pentru toți, inscusiv pentru cei care au elaborat-o și au aprobat-o.
Monetarismul nord-american – acceptă un anumit amestic al statului în economie. Principala mărime economică, asupra căreia statul poate să-și exercite amesticul, este masa monetară. Prin intermediul ei, se poate influența prețurile, rata dobînzii și ritmurile creșterii economice.

Teorii contemporane privind rolul statului în economie:

Teoriile declajului economic, elaborate în anii 1950-1960 – statul este promator al dezvolării. Dezvolatrea economică, potrevit acetui tip de model, presupune intrevenția puternică a statului într-un sector industrial protejat.
Teoria dependenței și statul marionetă, anii ’70, varianta a modelului centru-periferie, -state din lumea a treia nu sunt alte ceva decît structuri de paie, marionete, ocupate de o elită locală legată prin interesede centru. Statele marionete sunt instituții fară autonomie, agrenate într-un vast mecanism economic mondial, dominat de centru.
Teorii neoclasice ale dezvoltării și statul moderat – liberal, anii ’80. Potrevit avesteo teorii, tările lumii a treia pot sa-și asigure propria dezvoltare prin specializarea în coformitate cu avantajele lor comparative.
Există diferite abordări despre rolul statului in economie care au la bază activitățile pe care le-a îndeplinit statul în diferite etape:

– Liberale – în care economia se autoreglează în urma flexibilității prețurilor, salariilor, dobînzii și statul intrevine cît mai puțin;

– Dirijiste – economiea se autoregleză cu costuri mari, contractele diminuează flexibilitatea prețurilor, slariilor, dobînzilor, astfel funcțiile statului se extind. (2, p.1)

Teoria economică și politica economică

Teoria economică – are o importanță enormă pentru argumentarea științofocă a politicii socil-economice a statului. Orice societate este cointeresată într-un management eficient al statului și în realizarea de către ”centru” a unor măsuri și acțiuni raționale. În acest scop este necesr de asigurat succesiunea corectă a obiectivelor politicii de stat și comensurabilitatea ei cu posibilitățile reale ale societății.

Funcțiile economice ale statului:

Crearea cadrului juridic necesar desfășurării activităților economice – se referă la elaborarea legilor necsare bunei funcționării a economiei de piață;
Menținerea concurenței – statul veghează că între producători să existe concurență corectă, conform legilor în vigoare, totodată, el reglementează monopolurile natural;
Asigurarea bunurilor și serviciilor publice – satul produce și oferă bunuri și servicii publice de care piața nu este interesată: armata,protecția socială;
Redestribuirea veniturilor – organizează și pune în aplicare un sistem adecvat de protecție socială, de asistență medicală, de asigurare socială prin perceperea unor taxe și impozite pe venituri obținute;
Stabilizarea economiei – statul elaborează și pune în aplicare politici fiscal, bugetare și monetare pentru stabilizarea economiei. (3, p.9)

Deci, intervenția statului în economie este extrem de complexă în perioada contemporană. Evoluțiile economice, sociale, curentele de gîndire economică au antrenat profunde transformări în ceea ce privește rolul statului în economie, mai ales după primul război mondial. O formă importantă de intervenție a statului în economie îl reprezintă politica economică.

Prin politica economică se ințelege ansamblul măsurilor pe care le ia statul pentru a influența viața economică. Aceste măsuri pot fi elaborate de puterea centrală (guvern, parlament) și au o acțiune de obicei la scara macroeconomică (pe ansamblu economiei), cu efecte la acest nivel sau pot aparține administrațiilor locale și în acest caz se referă la activitatea de pe un teritoriu mai restrîns, bine definit.

Obiectivele politicii economice se referă la următoarele aspect: controlul inflației și asigurarea unei stabilități a prețurilor; controlul șomajului și realizarea unei pițe a muncii dinamice și echilibrate; realizarea unei balanțe de plăți echilibrate; realizarea unui buget de stat echilibrat.

Una din cele mai eficiente instrumente de intervenție a statului în economiile tuturor țărilor lumii este bugetul de stat. Prin intermediul politicii bugetare statul poate influența economia modificînd volumul și structura veniturilor și a cheltuielilor.

Cheltuielile bugetului de stat include urmatoarele domenii: administrația publică, învățămînt și educație, cultura, sănatate, asistență socială, aparare, dobînzi care trebuie plătite pentru imprumuturile primite de stat sau colectivitățile locale.

Cheltuielile bugetare pot fi clasificate dupa mai multe criterii, astfel:

– după profilul activităților publice: cheltuieli cu funcționarea administrației publice centrale și locale, justiție, armată, învățămînt, cultura, acțiuni economice, acțiuni sociale;

– după natura instituțiilor care obțin venituri de la bugetul de stat: unități administrativ-teritoriale, alte instituții publice;

– după rolul cheltuielilor în activitatea economică: cheltuieli pentru consum public: armata, întreținerea aparatului administrativ, justiție etc., și cheltuieli care asigură lărgirea activității economice: investiții în noi intreprinderi publice, reutilarea celor existente, investiții în sectorul energetic, învățămînt, infrastructura, sisteme de irigații;

– dupa natura economică a cheltuielilor publice:

1. cheltuieli cu funcționarea și intreținerea administrațiilor publice, ale instituțiilor publice (salarii, procurarea unor materiale, servicii, poșta, telefon, etc.);

2. cheltuieli de transfer, cuprinzînd sume din fondurile publice alocate diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv si nerambursabil (dobînzile la datoria publică, ajutoare de șomaj, pensii, subvenții acordate firmelor, etc.);

3. cheltuieli pentru investiții destinate construirii de noi întreprinderi, reutilării celor existente, construirii unor instituții publice (ca de exemplu: școli, spitale, etc.). (4, p.1)

Veniturile bugetare provin din următoarele surse: venituri obținute din activitatea proprie, defășurată în întreprinderile publice precum și din impozite și taxe.

Impozitele și taxele sunt principalele forme de venit al bugetului de stat. Acestea pot fi: directe și indirecte. Cele directe includ: impozitele asupra salariilor, profiturilor, veniturilor agricole și altor forme de venituri. Impozitele indirecte sunt formate din: taxa pe valoarea adăugată, accize, taxa asupra produselor petroliere, taxa vamala și altele.

SUBIECTUL II

Aplicarea, rolul statului în economie

Republica Moldova se bucură de o climă favorabilă și de un pămînt fertile. Ponderea maximă în economie o deține sectorul agricol, principalele produse fiind fructe, legume, vin și tutun. Însă produsele agricole, care reprezintă cea ami mare parte a exportului din Moldova, se confruntă cu o concurență dură și cerințe stricte impuse de Uniunea Europeană. În prezent Reuplica Moldova se află într-o criză finciar-economică, declanșată la nivel mondial. Deși economiea Moldovei este puțin integrată în economia mondială, consecințele crizei fianciare și economice au fost resimțite de întreaga societate și în special în economia de piață. În articolul 126 al Constituției Reublicii Moldova este fixat faptul că economia noastră este economie de piață, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă, și că statul trebuie să asigure reglementarea activității economice și administrarea proprietății publice ce-i aparține conform legii. De aici rezultă necesitatea perfecționării macanismului de dirijare al economiei.

Necesitatea amestecului statului mai ține și de așa zisă economia tenebră. Cercetările științifice efectuate în Republica Moldova demonstrează că în republica și în fosta U.R.S.S. și alte țări postsocialiste, în perioada de tranziție există premise deosebit de favorabile pentru dezvoltatrea economiei neformale, iar mecanismele actuale de combatere a acestei economii sînt practic ineficiente. În Moldova economia tenebră a atins de asemenea proporții deosebit de mari și s-a amplificat rapid în ultimii cîțiva ani. Structura ei s-a modificat esențial în anii de tranziție.

Un alt mod de influență a staului asupra economiei sunt taxle și impozitele. Taxele și impozitele constituie procedeele nemijlocite de conducere a unei economii concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale ce urmează a fi atins în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Ca rezultat politica bugetară din R.Moldova este modernizată continuu și tinde să constituie un sistem transparent stimulatoriu pentru desfășurarea activității economice. Întreprinzătorii, dar și persoanele fizice, sunt obligați să participe la formarea bugetului public. Pe plan social, rolul taxelor și impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redestribuie o parte importantă din produsul intern brut (P.I.B) între calse și grupuri sociale, între persoane fizice și cele juridice. Problema dificitului financiar cu care se confruntă statul este problema fiecărui cetățean al R.Moldova. Calcularea și achitarea taxelor și impozitelor nu sunt doar o cerință a statului, dar reprezintă capacitatea contribuabilului de a-și onora datoriile sale. În cele din urmă, tot noi, cetățenii, benificiem de aceste fianțe publice.

Actualmente ne aflăm într-o criză finaciar-economică, din cauza cărăia statul a fost nevoit să ridice prețurile la multe servicii și ca urmare s-a ridicat prețul la produse alimentare, vestimintație și alte bunuri. În contextual prețului înalt si respective, deficitul acut de capital economic reprezintă un risc pentru creșterea economică pentru anii 2014-2016 care urmează a fi subminate de un șir de riscuri interne și externe majore.

Ca urmare voi prezenta informație succintă privind situația social-economică a Republicii Moldova în perioada ianuarie-septembrie 2015.

Produsul intern brut în ianuarie-iunie 2015 a constituit 52950 milioane lei, prețuri curente de piață, fiind în creștere, în termini reali, cu 3,6% față de ianuarie-iunie 2014.
Indicile volumului producției industriale în ianuarie-septembrie 2015 în raport cu aceeași perioada anului 2014 a constituit 104,0%. Majorarea volumului producției industrial a fost determinată de creșterea volomului producției în industria prelucrătoare cu 5,4% și sectorul energetic cu 5,2%.
Producția global agricolă obținută în gospodăriile de toate catgoriile in ianuarie-septembrie 2015, conform estimărilor preliminate, a însumat 18065 milioane lei, constituind 88,2% față de aceeași perioadă a anului 2014. Micșorarea producției globale agricole a fost determinată de săderea producției vegetale cu 21,8%, producția alimentară fiind în creștere cu 3,3%.
Exporturile de mărfuri realizate in ianuarie-septembrie 2015 au totalizat 1448,2 milioane dolari SUA, nivel inferior celui înregistrat în perioada similara din anul 2014 cu 16,6%. Importurile de marfuri au însumat 2962,0 milioane dolari SUA, sau cu 23,4 % mai puțin comparative cu perioada corespunzătoare anului 2014. Balanța comercială s-a soldat cu un deficit de 1513,8 milioane dolari SUA, – 28,9% mai mic față de cel înregistrat în ianuarie-septembrie 2014.
În trimestrul II 2015, PIB a înregistrat o creștere cu 2,5% față de trimestrul II 2014 pe seria brută și cu 2,9% pe seria ajustată sezonieră, față de trimestul I 2015 PIB a crescut cu 0,2% pe seria ajustată sezonieră.

Deși economia Republicii Moldova a avut o prestaţie bună în 2014, mediul nefavorabil regional şi intern a început să afecteze creşterea economică. Indicele preţurilor de consum s-a ridicat până la limita de sus a ţintei stabilite de către Banca Naţională a Moldovei. Deficitul contului curent în 2014 s-a majorat până la 5,7 procente din PIB, datorită unei scăderi dramatice a remiterilor şi investiţiilor străine. Leul moldovenesc s-a depreciat cu circa 20 procente faţă de dolarul SUA, iar rezervele valutare au scăzut cu 25 procente, deşi la moment încă acoperă trei luni de import. Guvernul a reuşit să menţină disciplina fiscală în 2014, însă în 2015 a început să se confrunte cu provocările presiunilor fiscale, care îşi au originea în cheltuielile mai înalte, introduse la mijlocul anului 2014.

În pofida acestor creșteri, menționate mai sus, economia Moldovei se află intr-o criză profundă.

Putem considera economiea Moldovei drept o corabie naufragiată de politiceni. Anul 2015 a fost vestit cu furtul din sistemul bancar, care a provocat neîncrederi a partenerilor occidentali, micșorînduse rimitențile și exportul, la fel a avut loc deprecierea monedei naționale. Acestea au fost șocurile care au marcat economia Republicii Moldova pe parcusul anului 2015 și care au afectat considerabil situația socială a țării. Lipsa unui Guvern care ar fi capabil să redreseze economiea fac prognoze pentrul anul 2016 și mai pesimiste.

”Unde-i miliardul”? Aceasta a fost întrebarea anului economic 2015, după ce au început a ieși schemele de spălare a banilor prin intermediul celor trei instituții fianciare, Banca de Economii, Unibank și Bnaca Socială. Astfel, situația sistemului bancar a ridicat Republica Moldova în topurile știrilor internaționale.

„Furtul miliardului”, așa cum este numit de mai mulți experți în economie, a generat o reacție în lanț, care a afectat economia. La începutul anului, moneda națională a Republicii Moldova a început să cadă brusc ajungând la cote critice. De asemenea, au început să scadă exporturile, iar investitorii străini nu au mai avut curajul de a intra pe piață. La aceasta s-a adăugat și stoparea asistenței din partea partenerilor de dezvoltare, Uniunea Europeană, Banca Mondială, iar tratativele cu Fondul Monetar Internațional au intrat în impas.

În asemenea situație, autoritățile de la Chișinău au fost nevoite să revizuiască prognozele de creștere economică și evoluția Produsului Intern Brut. Astfel, în 2015 PIB-ul țării a înregistrat un declin de 2%, iar prognozele Ministerului Economiei pentru 2016 arată că economia națională va înregistra o creștere modestă anul viitor, de doar 1,5%, prețurile vor crește aproape cu 10%, iar moneda națională se va deprecia și mai mult.

Însă opiniile experților privind evoluția economiei în 2016 diferă de cele ale autorităților. La aceasta se adaugă și faptul că Guvernul Republicii Moldova încă nu are un proiect de buget de stat pentru anul 2016, iar în lipsa acestuia orice prognoze oficiale par a fi mult mai optimiste decât situația reală. (7, p.1)

Concluzii

Un urma acestui studiu am despestat că intervenția statului în economie este extrem de complexă în toate perioadele. Evoluțiile economice, sociale și curentele de gîndire economică au antrenat profunde transformări în ceea ce privește rolul statului în economiei. Aceasta a constat în sprijinirea dezvoltării industriei, protecția economiei naționale, dezvoltarea comerțului exterior și altele. Economia Republicii Moldova este încă fragilă, și necesită anumite reforme pentru a ridica nivelul acesteea. În urma evenimentelor ce au avut loc în anul 2015, pot zice cu siguranță ca statul influențiază în mod direct economia țării și în cazul dat nu în cel mai pozetiv mod. Conform unuor studii, anul 2016 va fi un an greu pentru economia Republicii Moldova, iar cetățenii nu au decît să protesteze și să facă aspirații pentru un viitor mai bun. Acum, toți sunt în așteptarea unui nou Guvern, care va face posibilă îmbunătățirea economiei și respectiv îmbunătățirea condițiilor de trai a cetățenilor.

Astăzi, în ceea ce priveşte intervenţia statului în economie, se doreşte o redimensionare a rolului acestuia, adică, mai exact, o restructurare a relaţiilor de proprietate. Cele două obiective ale redimensionării rolului statului sunt reducerea ponderii sale ca agent economic şi diversificarea funcţiilor acestuia, ca stat de drept, garant al bunei funcţionări a pieţelor şi a liberei competiţii.

Se observă, aşadar, că redimensionarea rolului statului nu trebuie identificată, în mod simplist, cu restrângerea rolului său economic. Se poate vorbi de reducerea rolului statului atunci cînd ne referim la implicarea sa directă ca proprietar şi administrator al unor active. Trebuie făcut, însă, distincţie între rolul statului de proprietar şi administrator şi rolul de reglator, legislator şi principal strateg al construcţiei instituţionale, ceea ce face parte din domeniul funcţiilor statului. Oricare ar fi evoluţia statelor în economie aceasta va trebui să se schimbe, odată cu noile descoperiri tehnologice şi odată cu apariţia unor economii mai puternice, mai dezvoltate. În general, pieţele sunt destul de eficiente cînd trebuie să producă bunăstare, dar problema apare atunci cînd trebuie să se facă o redistribuire a veniturilor, a bunăstării. De aceea rolul guvernelor în redistribuirea veniturilor nu va dispărea, deşi este unul foarte complicată, în schimb, vor trebui să realizeze această funcţie în mod diferit decît au făcut-o în trecut. Vor trebui să inveţe cum să facă politicile de redistribuire eficiente şi concentrate şi vor trebui să nu uite un lucru: creşterea economică este cel mai bun tratament împotriva sărăciei şi în vederea producerii de noi slujbe.

Bibliografie

Resurse internet

Economie şi finanţe publice. Management financiar ( pag.83)

http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/03/Economie_si_finante_publice_Management-financiar.pdf

Abordări teoretice privind raportul dintre stat și economie (pag.1)

http://www.scritub.com/economie/Abordarile-teoretice-privind-r35317.php

Statul și economia. Funcții economice ale statului ( pag.15)

http://www.cree.ro/cree_files/1_functiile.pdf

Rolul statului în economie (pag.1)
http://www.stiucum.com/economie/economie-generala/Rolul-statului-in-economie63667.php
Biroul Național de Statistică, Siruația social-economică a R.Moldova (pag.69) http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2209

Influența statului asupra dezvoltării economiei